MICHAEL
ODOUL
« SPUNE-MI
UNDE TE DOARE »
LEXIC
Plus 300
patologii decodate. Ca urmare a elementelor de psiho-energetica din
« Spune-mi
unde te doare, si-ti voi spune pentru ce »
Editura
DERVY, 1999
INTRODUCERE
Succesul incontestabil pe
care l-a avut precedenta mea lucrare “Spune-mi unde te doare ca sa-ti spun
de ce/pentru ce” m-a determinat sa reflectez asupra ecoului scrierilor
mele. Intr-o lume aparent superficiala si interesata numai de clipa si usor, o
asemenea carte are o anumita confidentialitate. Dar, de aceasta data, nu este
cazul, din contra, departe de mine acest gand.
Dincolo de satisfactia personala, logica care poate decurge din acesta reusita,
am in mod deosebit sentimentul de a fi util umanitatii. Omul pare a fi foarte
hotarat sa nu se lase uimit de oglinda (pentru ciocarlii?). Este bine de
subliniat ca barbatii si femeile cauta raspunsuri veritabile la intrebari
fundamentale. Oamenii din toate categoriile sociale reflecta si privesc dincolo
de spuma valurilor. Aceasta conditie sine qua non asupra refelectarii asupra
propriei vieti, pare a fi inteleasa de un nr din ce in ce mai mare de persoane.
Nici o categorie sociala nu poate scapa, cum nu se poate scapa de sangele
contaminat sau de boala vacii nebune, poluare, coruptie sau masacrele africane.
Cunostintele colective si individuale se deschid sensului profund al
responsabilitatii.
Cred ca aceasta deschidere nu-l priveste decat pe celalalt. Aceasta luare la
cunostinta este interioara. Responsabilitatea exista in aceeasi maniera fata de
noi insine, faptele noastre si ceea ce ni se intampla. Ceea ce-mi da mai multa
speranta, este ca persoanele care cauta, stiu ca aceasta are un pret si-l
accepta.
Aceste
persoane au inteles si au admis ca asumarea responsabilitatii, care elibereaza
omul, presupune sa-si evalueze comportamentul si faptele si ca, natura
acestora, daca nu e punitive, nu este cu mai putin adevarata.
Aceasta noua viziune asupra vietii este imbogatita de o dimensiune pe care
materialismul a stirbit-o grav, care este aceea a “sensului” si a
relatiilor cauza/efect. Faptul ca orice manifestare are o origine, da “volum”
unei vieti care a fost fixate de o privire rigida si cristalizata de intelect.
Mai mult decat atat, aceasta imbogatire depaseste cu mult simpla “dispozitie ”
a hazardului si a fatalitatii. El creeaza, de fapt, ideea ca daca exista o
legatura intre cauza si efect, aceasta legatura constituie, de fapt, o relatie
subtila dar neintrerupta intre ele. Aceasta continuitate a legaturii implica la
randul sau faptul ca noi putem sa ajungem la “informatie”, la oricare nivel al
acestei legaturi. Aceasta constatare logica este fundamentala deoarece ea
semnifica foarte clar ca putem in orice moment sa citim, sa
intelegem si-n consecinta sa anticipam efectul care va urma dar care nu
se manifesta inca. Tot asa scrie si Coelho in “Alchimistul”: “Daca cerul ne
da cunoasterea viitorului, este pentru ca sa-l putem schimba”.
Cu cat viziunea va fi mai sensibila si cultivata, adica cu cat va afla si va
accepta “sa vada”, cu atat informatiile vor fi precoce si precise si cu atat
vom putea interveni din timp si mai usor. Aceasta interventie va putea
intr-adevar sa aiba loc la un nivel de densificare (vezi “Spune-mi”)
slab si in consecinta usor de transformat. Caracterul constant al acestei
evolutii a constiintei, intarit de numeroasele marturii si cereri pe care le-am
primit, m-au determinat sa scriu aceasta “continuare” care este, mai degraba, o
completare la “Spune-mi …”.
In ceea ce priveste lexicul, acesta se prezinta sub forma unui dictionar de
patologii in care fiecare intrare (notiune) este citita prin
filtrul psihoenergetic. Insist asupra faptului ca aceste decodari nu sunt in
nici un caz retete, adevaruri definitive, ci mai degraba invitatii la reflectare.
Lectura lor trebuie insotita de precautii asupra carora am insistat in cartea
anterioara. Din acest motiv preambulul urmator reia ideile principale si
principiile majore exprimate in precedenta lucrare si lectura acesteia este
incompleta fara aceea a Spune-mi…Toate elementele prezentate fac
parte din responsabilitatea noastra. Deci, lectura placuta si o buna decodare.
PREAMBUL
Asa cum a scris prietenul meu T.M., medic homeopat, in prefata lucrarii: Pentru
medicina Occidentala, orice teren genetic este predispus la o boala.
Aceasta predispozitie poate fi congenitala (teren HLA) sau dobandita (mutatie
cromozomiala). Pentru Orient, boala dovedeste un obstacol in realizarea
Drumului Vietii. Constiinta exprima astfel, prin tulburari energetice generatoare
de boli, piedici in dezvoltarea sa deplina.
Aceste 2 viziuni nu sunt in mod necesar incompatibile mai ales ca, se stie, ca
la soricei, de exemplu, experientele de stres provocat pot genera alterari
(modificari) cromozomiale. De aceea, cu acelasi teren genetic, un individ va
experimenta o boala, in timp ce, un altul, va ramane sanatos.
Este interesant de constatat ca epoca noastra moderna, care dezvolta din ce in
ce mai mult comunicarea catre exterior, este aceea a indepartarii de sine.
Stiinta noastra, oamenii de stiinta si politicienii care vor sa stie sa
stapaneasca totul, sunt in mod dramatic inspaimantati imediat ce li se vorbeste
despre om sau umanism. Evitam si fugim de aceste
dimensiuni pe care nu le putem nici numara si nici controla si care ne sperie.
Aceasta frica ne determina, printre altele, sa citim despre secte si numerosi
terapeuti guru, prea-fericiti, sa ne avantam intr-un domeniu putin cunoscut si
atat de vast in care totul si orice poate fi spus sau facut.
Aceasta
stare de fapt a generat o psihoza agravanta, in timp ce astazi, tot ceea ce se
vorbeste de aceste dimensiuni, devine suspect. Nu este un raport realizat in
viteza (in cateva ore) de parlamentarii care nu pot sa invoce competente
particulare care puteau permite ca acesta sa se schimbe, ci din contra.
Totusi, ca vrem sau ca nu vrem, dimensiunile subtile ale fiinte umane sunt
acolo, exista si se exprima in fiecare zi. Pentru a le putea intelege si pentru
a patrunde sensul profund, trebuie acceptat ca paradigma care le priveste sa
fie diferita de aceea a viziunii mecaniciste. Este ca in fizica si diferentele
fundamentale care exista in fizica clasica si cuantica. Una se ocupa de
ponderal si de macroscopic si cealalta de subtil si microscopic. Nu se exclude
contrar dorintelor unora. Ele nu se ocupa de acelasi nivel, studiind totusi
acelasi lucru. Legatura intre ele, ca si pentru uman, este un principiu de
coerenta. Trebuie sa-l accepte pentru ca ne permite sa unim cunoasterea si
diferitele sale paradigme, nu antagonice si complementare.
Acceptarea acestei idei, inseamna sa dam posibilitatea citirii acestei legaturi
prin limbajul corpului. Acest limbaj va propune sa-l aprofundam in aceasta
lucrare, bazele esentiale ale acestei viziuni particulare fiind puse in
lucrarea precedenta. Asociata cu patologia tipurilor, are ca scop
sa va ajute sa-l conduceti pe celalat mai bine (sau pe voi insiva) spre starea
de sanatate, dand un sens lucrurilor care se intampla. Aceasta este fundamental
necesara deoarece daca, desi adesea ceilalti pot sa ne ajute si chiar uneori sa
ne ingrijasca, noi suntem singurii care ne putem insanatosi.
Doresc
sa precizez inca o data aici, care sunt elementele majore de exprimare a raului
sufletului, revenind asupra relatiilor corp-spirit si terenurile lor de
exprimare care sunt traumatismele, bolile si actele ratate.
1.
1. Relatiile
corp – spirit
Mi se
pare dificil de inteles relatia dintre corp si spirit si-n consecinta
semnificatia raului in raport cu ranile corpului, daca nu ne largim viziunea pe
care o avem asupra omului si asupra vietii. Daca raman la stadiul de om
masina, adica compus din piese independente si care pot fi schimbate in
functie de progresul etnic al stiintei, relatiile pe care le-am facut in cartea
mea precedenta sau pe care le fac aici, vor parea sa tina de magie, de viziune,
de imaginatie pur si simplu sau de delir.
Aici intervine intrebarea: Cum si de ce se leaga manifestarile psihice,
simptomele, bolile sau accidentele cu ceea ce se intampla, ceea ce se petrece
in noi? Observatia mecanicista nu poate sa raspunda la intrebare
deoarece viziunea ei este prea lipita de simptom, campul sau
de observatie este prea strans, oricare ar fi in timp sau in spatiu. Aceasta o
impiedica sa mearga la adevarata cauza care nu se poate astfel justifica decat
prin hazard (accident) sau prin elemente care vin din exterior. (virusi,
microbi, hrana, mediu)
Largind viziunea noastra si observand omul in totalitatea sa psihica si temporala,
vom putea sa legam diferitele niveluri care compun existenta sa, dandu-i astfel
dimensiunea sa veritabila, dimensiune care este, inainte de toate, spirituala.
Poate
atunci vom putea intelege adevaratul motiv de a fi al fiinitei
umane si, in consecinta, motivele de a fi bolnav.
Orientul ne propune o imagine foarte interesanta pentru a reprezenta acest
vehicul care este corpul nostru fizic si acest Drum al Vietii pe care mergem.
L-am expus in precedenta lucrare Spune-mi…si nu o voi relua aici.
Aceasta imagine a calestii care avanseaza pe Drumul Vietii care este trasa de
caii emotiilor noastre si condusa de vizitiul mentalului nostru, ilustreaza
perfect ideea legaturii dintre conducator si vehicul, intre confort si modul de
conducere, locul major fiind dat calatorului ascuns, acest inconstient care
cunoaste itinerariul mai bine decat vizitiul.
In orice caz, daca acceptam aceasta idee a relatiei directe intre corp si
spirit, devine atunci interesant de stiut sensul manifestarilor fiziologice.
Ele devin puncte de sprijin ale realizarii noastre, prin ele realizarea se face
si se exprima. Ele pot fi si un remarcabil mijloc de decodare si de intelegere
a partii pe care o traim, a ceea ce se intampla in noi. Corpul nostru devine
atunci o extraordinara unealta de cunoastere. Mai mult chiar, trebuie sa
incercam sa descifram si sa intelegem prin intermediul caror tipuri de procese
se exprima acest corp. Ideile care urmeaza reprezinta baza lecturii.
2.Traduceri
fiziologice
Ca toate manifestarile energetice ale lumii noastre, realitatea umana are
nevoie de suportul sau manifest, de corpul sau fizic pentru a putea traduce,
exprima, ceea ce se intampla in straturile sale cele mai profunde. Avem nevoie
de gesturi, cuvinte sau desene pentru a putea exprima ideile, gandurile,
sentimentele noastre. Toate aceste fundamente intangibile nu ar exista, in
sensul in care ele nu ar putea fi percepute, daca nu ar avea aceasta
posibilitate de a se manifesta in aceeasi maniera si mergand un pic mai departe,
cel mai frumos calculator din lume nu ar fi de nici un folos daca nu ar avea
periferice (ecran). Se pare ca spiritul uman are putine motive de a fi, fara
proiectia sa materializata care este corpul fizic.
Daca reiau exemplul calculatorului, nu serveste la nimic sa fie puternic, daca
perifericele nu-l pot urma, adica nu pot exprima aceasta putere. Nu
serveste la nimic nici macar sa aiba periferice extraordinare daca capacitatea
sa de memorie sau de calcul nu este la inaltime, ca de exemplu sa aiba o
imprimanta color daca nu poate lucra decat in alb-negru. La fel este si cu omul
care trebuie sa caute acest echilibru intre corp si spirit. Interesul esential
al omului este ca prin expresia acestui corp, el va putea, daca va vrea
intr-adevar, sa decodeze ce se intampla in spiritul sau. Atunci cand ansamblul
functioneaza coerent, realitatea fizica este in acord cu realitatea spirituala
a individului.
Existenta se
deruleaza normal. Atunci cand exista o discordanta intre cele doua, intre
Constient si Inconstient, in scenariul initial si cel jucat de actor, vor
aparea mesaje, semnale de alarma. Fiinta umana are in principal trei tipuri de
semnale, trei maniere de a trai in corpul sau, cu o intensitate diferita,
aceste mesaje interioare de discordanta. Aceste trei tipuri de mesaje sunt
tensiunile fizice sau nervoase, traumatismele fizice sau psihologice si bolile
organice sau psihologice. Actele ratate care participa la aceste trei niveluri
vor fi amintite separat.
3.Tensiunile
fizice si psihologice
Primul mod de exprimare este acela de a resimti o tensiune, un discomfort, ca
de exemplu, tensiunile dorsale, dificultatile digestive, cosmaruri, boli sau
tulburari psihologice ? etc,. Suntem aici la stadiul normal de
exprimare a tensiunii interioare. Inconstientul utilizeaza un semnal fiziologic
sau psihologic pentru a exprima ce se intampla. Este Maestrul sau Ghidul
Interior care loveste geamul Calestii pentru a face semn Vizitiului si pentru
a-i spune ca ceva nu merge (proasta directie, condus inconfortabil sau
periculos, oboseala, nevoia de a face pauza, etc) Daca persoana este deschisa,
gata sa auda si sa accepte mesajul la nivelul Constientului, ea va face
schimbarile comportamentale necesare si tensiunile vor disparea. Noi avem din
pacate multe dificultati de a fi receptivi la acest nivel. Exista multe motive
pentru aceasta, in principal tendinta noastra normala catre usor, dar si
cultura noastra care separa lucrurile si face ca noi sa nu mai stim sa le
legam.
Acesta
e motivul pentru care se dezvolta surditatea interioara. Primul nivel de mesaje
este totusi extraordinar de bogat si nu este singurul.
Pentru a se face auzit, Inconstientul trebuie uneori sa recurga la alte doua
tipuri de mesaje: traumatismele si bolile. Din grija si nevoia de eficacitate,
acestea sunt vizibil mai puternice si mai percutante, daca mi se permite sa
spun. Ele prezinta un al doilea inconvenient, deloc neglijabil, in raport cu
mesajele mai directe care sunt tensiunile. Traumatismele si bolile sunt mereu
decalate in timp in raport cu originea tensiunii. Acest decalaj este
proportional cu surditatea noastra, cu incapacitatea noastra de a auzi
mesajele. Aceasta poate fi datorata unei sensibilitati extreme care le face mai
puternice sau pur si simplu refuzului nostru de schimbare. Decalajul este mai
important pentru boala decat pentru traumatism si este mai mare decat tensiunea
sau mai degraba, semnificatia sa este refuzata pentru ca
atinge zonele sensibilitatii foarte puternice ale individului. Orientul ne
spune ca, desi ea vizeaza punctele cheie fundamentale ale persoanei, efectele
sale se produc pe planurile Constiintei sau ale diferitelor incarnari.
4.Traumatismele
corpului si membrelor
Traumatismele reprezinta un al doilea mod de comunicare. Este vorba de un al
doilea stadiu in care individul, prin inconstient, este in cautarea unei
solutii. Traumatismul este deci o expresie activa, in sensul in care reprezinta
o dubla tentativa a persoanei care-l traieste.
Este
in principal un mesaj nou, mai puternic decat tipul precedent, dar mai ales un
mod de comunicare mai deschis. Maestrul sau Ghidul interior bate cu foarte
multa forta in gemulet si merge chiar pana la a-l sparge pentru a face destul
zgomot si pentru a-l obliga astfel pe Vizitiu sa-l asculte. Acest stadiu poate
deasemenea sa permita o schimbare directa a situatiei in cauza deoarece apare
in timpul procesului de densificare sau de eliberare a energiei. Asta nu
inseamna ca noi va trebui sa reducem schema, cu conditia ca sa avem o
confirmare de primire. Este de fapt destinata sa marcheze un timp de
oprire a persoanei, sa o oblige sa opreasca in acel moment evolutia sa
neadaptata pentru a o intelege si a o schimba.
Traumatismul este de asemenea si o tentativa activa de stimulare sau de
eliberare a energiilor tensionale care s-au acumulat datorita distorsiunilor
interioare ale indivisului. Din aceasta cauza traumatismul nu se produce
niciodata la intamplare in corp. Socul, ruptura interioara, fractura se vor
produce intr-un punct bine determinat al corpului fizic pentru a stimula
energiile in acel punct sau pentru a elibera blocajul energetic din acel punct,
uneori chiar ambele simultan. El ne furnizeaza astfel informatii de o mare
precizie asupra a ceea ce se intampla in noi. Rasucirea gleznei drepte, taierea
policelui de la mana stanga, deplasarea celei de-a 3-a vertebre cervicale sau
lovirea capului, va insemna de fiecare data ceea ce nu merge, lateralitatea
conferind o informatie suplimentara acestei intelegeri. O entorsa a
incheieturii mainii are o semnificatie generala, dar faptul ca e pe dreapta sau
pe stanga va preciza inca o data semnificatia ei.
Traumatismele sunt active deoarece se manifesta in Yang, avand legatura , in
general, cu partile corpului care sunt la exterior: membre, cap, bust. Actioneaza
de asemenea la nivelul energiilor defensive care circula in principal la
suprafata corpului. Trebuie stiut ca, cu cat tensiunea este mai puternica sau
dureaza de mai mult timp fara a fi “percepute”, cu atat are sansa de a fi
majora, violenta. Nu se manifesta mai putin pozitiv, adica activ, chiar
daca conduce la un accident mortal, in sensul ca reprezinta o tentativa uneori
extrema de actiune, de eliminare, de schimbare a lucrurilor. Este clar ca va
trebui inteles si pe cat posibil gera sau anticipat in aceasta intelegere. Daca
nu, riscam sa suferim o tentativa, uneori vitala, de solutionare, sau “trecand
pe langa” acest mesaj, de-al retrai mult mai intens.
5.
Bolile organice si psihologice
Al treilea mod de
exprimare, este acela care se sprijina pe boli, fie ca sunt organice,
psihologice sau ambele. Ne aflam aici intr-un stadiu de eliminare a
tensiunilor, a distorsiunilor interne pe care-l putem cifra drept “pasiv”.
Suntem in Yin, in profunzimea corpului sau spiritului. Individul elimina
tensiunile sau de data aceasta intr-o maniera “inchisa”. Maestrul interior pune
Caleasca in pana pentru a obliga Vizitiul sa opreasca. Aceasta eliminare, chiar
daca are o anumita semnificatie, obliga la aceasta oprire si nu mai permite
nici o schimbare directa. Ea apare ca final de ciclu de densificare sau
eliberare, in timp ce acest ciclu nu s-a desfasurat in totalitate sau corect si
“incapatanarea” noastra a cristalizat si a fiat lucrurile in noi. Va trebui
deci obligatoriu sa recurgem la reproducerea schemei, la retraire, pentru
retragerea acestei experiente si schimbarea pe cat posibil, a amintirilor,
experientelor din Constiinta Holografica.
Reproducerea
se poate face in acest timp avand o constiinta imbogatita. Aceasta va depinde
de intelegerea pe care am fi avut-o din experienta, de capacitatea noastra de a
fi decodat si acceptat mesajul bolii. Imunitatea noastra fizica si psihologica
iese intotdeauna strivita, in timp ce aceasta boala a fost “acceptata” si
generata de individ.
Boala ne deschide, in acest caz, doua posibilitati. Ea ne permite mai intai, sa
eliberam energiile tensionate acumulate si-n acest sens joaca un rol foarte
important de supapa. Putem medita serios la ceea ce reprezinta metoda moderna, adica
alopata (medicamente chimice) de ingrijire sistematica a bolilor, reducandu-le
la tacere sau chiar “omorandu-le” din fasa sau in plina desfasurare,
impiedicandu-le astfel sa se exprime.
Nu trebuie totusi sa fim sistematici in sens invers. Este necesar uneori
sa reducem la tacere boala deoarece aceasta poate fi mortala. Dar chiar in
acest caz, a reduce la tacere o boala periculoasa pentru integritatea
organismului nu inseamna ca noi nu putem sa reflectam la sensul ei, ci
dimpotriva.
Boala serveste deasemenea ca semnal de alarma, avand precizia la fel de mare ca
cea a traumatismului. Ea ne vorbeste foarte exact de ceea ce se petrece in
interiorul nostru si ne da indicatii interesante pentru viitor.
Ca mesaj pasiv, ea este
in cele din urma o fuga, o slabire a tensiunii care o traieste si este uneori
chiar inconstient traita ca o cadere, (de altfel se si spune “a cazut la pat”).
Caleasca cu pana, care a fost reparata nu mai este la fel de solida ca una noua
sau nu mai inspira tot atata incredere proprietarului. Boala reprezinta
inconstient sau nu o constanta a esecului sau a incapacitatii de a intelege, de
a accepta sau chiar la modul cel mai simplu de a resimti distorsiunile
interioare. Nu am stiut sa reactionam sau am fost
destul de puternici pentru a rezista. Eliminam astfel dar in
cunostinta de cauza, mai mult sau mai putin constienti, ca se putea actiona mai
bine. Daca ne invatam lectia, dupa recuperare, ne vom dezvolta imunitatea
interioara, daca nu o vom slabi si mai mult si bolile se vor dezvolta mult mai
usor. Cu cat tensiunea de eliminat va fi mai veche sau mai apasatoare, cu atat
ea va fi mai puternica si boala “va avea nevoie” sa fie profunda si grava.
Aceasta diferenta intre caracterele “pasiv” al bolii si “activ” al
traumatismelor este fundamental. Ea apare chiar in modul in care corpul fizic
le rezolva. In cazul traumatismelor, corpul repara stricaciunile multumita
fenomenului miraculos al cicatrizarii. Acesta este activa deoarece celulele
traumatizate sau de acelasi tip se reconstituie. Este Vizitiul insusi care
poate repara pana in cazul bolii, corpul repara datorita sistemului imunitar.
Acest proces este pasiv in masura in care intervin celule de un alt tip decat
cele bolnave. Trebuie chemat un depanator pentru a repara Caleasca. Ajutorul,
asistenta, solutia vin din exterior, de la elemente straine partii bolnave
(globule albe, de ex) in timp ce in cazul traumatismului, partea traumatizata
se ajuta, se repara pe sine, cu propriile celule.
6. Actele
“ratate”
Prin “acte
ratate” Freud a adus un element extraordinar de bogat/ important in
psihologia individuala si a interactiunii corp-spirit. El spunea ca prin
lapsusuri, gesturi neindemanatice si accidentale, noi exprimam, eliberam
tensiuni interioare pa care nu am putut sau nu am stiut sa le eliberam altfel.
Atunci cand avem lapsus, asta presupune ca exprima de fapt gandirea noastra
reala.
Totusi, deoarece Freud a calificat aceste acte ca “ratate”, ele sunt din punct
de vedere cultural, percepute, resimtite ca o greseala, ceva care nu este
adaptat si care trebuie sa fie evitat (cel putin pentru marea majoritate a
indivizilor). Acesta vine din faptul ca efectiv gestul sau cuvantul, constient
dorit, nu a reusit. Dar aceasta privire este daunatoare deoarece ne determina
sa cautam, daca e posibil, sa impiedicam producerea lor, mai ales punand in loc
o cenzura interioara mai eficace. Eu prefer sa-l numesc un act “reusit” chiar
daca rezultatul evident nu este cel asteptat de Constientul persoanei. Acest
act este manifestarea reala a unei tentative de comunicare a Inconstientului
catre Constient. Este vorba de un mesaj uneori codat prin care Inconstientul
exprima o tensiune interioara. El inseamna pentru Constient ca experienta nu a
fost in concordanta cu fondul, ca ceva nu s-a incadrat bine. Maestrul sau Ghidul
Interior vine sa traga renii tinuti de Vizitiul adormit, sperand ca
zdruncinatura produsa prin trecerea printr-o groapa sau peste un damb sa-l
trezeasca pe acesta din urma.
Actul reusit poate lua, ca si mesajele de care am vorbit mai inainte (si din
care face parte) trei forme. Poate fi vorba de un lapsus lingvistic,
adica de o “eroare” de exprimare verbala (folosirea unui cuvant in locul
altuia), de un gest “stangaci” (rasturnarea unei cesti pe cineva sau
spargerea unui obiect), adica care nu produce rezultatul scontat si cele din
urma – un accident mai traumatizant ca o ruptura, o entorsa sau un accident de
masina sau un comportament inconstient care duce la declansarea unei boli.
Poate fi vorba, de ex, de o persoana care sta intr-un curent de aer si raceste.
Daca comunicarea interioara functioneaza, nu a fost intrerupta de o hipertrofie
a Constiintei, mesajul va trece prin tensiuni fizice si psihologice, cosmaruri
sau acte “ratate” usoare (lapsusuri. Spargerea obiectelor semnificative). Daca
comunicarea este de proasta calitate, aproape inexistenta, forta mesajului va
trebui sa creasca (cand legatura telefonica este proasta, trebuie sa urlam
pentru a fi auziti de interlocutor). Vom intra in faza accidentala sau
conflictuala pentru a provoca si a obtine traumatismele de care am vorbit in
capitolul precedent. Putem de asemenea face ceea ce trebuie pentru a “cadea
….la pat” (a raci, a bea/ a manca in exces sau insuficient). Daca in cele din
urma comunicarea este intrerupta complet, atunci boala este profunda,
structurala (boli autoimune, cancer etc.)
7.
Lateralitati: dreapta si stanga
Problema lateralitatii este zilnic un subiect “sensibil”, care pare a fi in
dezacord cu pozitionarile de obicei admise, definind partea dreapta a corpului
ca fiind in relatie cu “tatal” si partea stanga cu “mama”.
Afland eu insumi despre aceasta pozitionare, inteleg perfect intrebarile care
ne scapa. Mi-a luat un timp inainte de a incepe sa-mi pun intrebari. Doar am
constatat treptat, in timpul practicii mele, ca aceasta pozitionare oficiala a
lateralitatii, nu corespunde de fiecare data, dimpotriva, din experientele
traite de persoane si impartasite in timpul consultatiilor individuale am ajuns
la alta concluzie. Cercetarile din traditia orientala foarte veche mi-au permis
sa inteleg unde se afla eroarea si sa fac sa evolueze sensul lateralitatii.
Acest sens mi-a fost ulterior confirmat de munca autorilor care s-au ocupat de
aceasta chestiune, de ex, A de Sorezenelle.
Orientul face o mare diferenta intre “manifestari” si “non-manifestari”,
(trait/experimentat) intre ceea ce precede nasterea, perioada numita Cerul
Anterior si ceea ce urmeaza dupa aceasta nastere, care este calificata Cerul
Posterior. Vedeti schema care urmeaza.
Asa cum
putem vedea in aceasta schema, extrasa din Spune-mi unde te doare avem in Cerul
Anterior si Cerul Posterior o parte dreapta si o parte stanga. In acelasi timp
putem constata ca ele sunt inversate. Aceasta inversare ne permite sa intelegem
de ce psihologia morfologica si psihologia moderna plaseaza, la nivelul
corpului uman raportul cu mama in partea stanga a corpului si raportul cu tatal
in partea dreapta, in timp ce medicina traditionala chineza si taoista o fac
invers. Aceasta se explica prin faptul ca Occidentul a fost intotdeauna mai
preocupat de non-manifestari, de spirit si de suflet, adica de elementele care
vin din Cerul Anterior, decat de corp si de realitatea fizica si materiala
considerate ca inferioare si care apartin Cerului Posterior. Orientul, pe de
alta parte, a fost mereu preocupat “de aici si acum”, de trairea actuala si
reala, de manifestari, de Cerul Posterior. Corpul fizic si realitatea materiala
sunt pentru ei foarte importante deoarece Spiritul se exprima prin ele. Ori
tocmai la acest nivel traumatismele si bolile se exprima, si nu in Cerul
Anterior.
Occidentul isi bazeaza studiul pe elemente apartinand in principal Cerului
Anterior, in timp ce Orientul se bazeaza pe Cerul Posterior, cel putin pentru
lateralitatea fizica. Acestea sunt inversate, asa cum se intampla intre
imaginea realitatii pe care o percepe ochiul si cea inversata care este
transmisa si “reconstituita” la nivelul creierului. Partea dreapta a corpului
este deci pentru orientali in raport cu Yin si in consecinta simbol matern si
partea stanga este in raport cu Yang si e simbol patern. Aceasta precizare este
extrem de importanta deoarece lateralitatile fizice ale simptomelor si
traumatismelor vor fi pentru noi elemente graitoare si revelatoare despre ceea
ce se intampla in adancul nostru.
Dat fiind ca aceste
manifestari apartin manifestarii Cerului Posterior, ele sunt codificate prin
lateralizarea propusa de orientali (dreapta= simbol matern). In schimb tot ceea
ce se intampla in psihologie, imaginar, vis sau ceea ce a fost conceput ca
forma dinaintea nasterii (psihomorfologie) apartin Cerului Anterior si
corespund din aceasta cauza lateralitatii utilizate de occidentali.
Sa luam un ex. Un copil care se naste cu urechea dreapta putin mai mare decat stanga
va avea o relatie si o dependenta de ascultare privilegiata cu tatal sau. De
ce? Daca copilul s-a nascut cu aceasta ureche mai mare este pentru ca ea s-a
format astfel inaintea nasterii, ea s-a structurat in acesta forma in Cerul
Anterior, in non-manifestare. La acest nivel, dreapta este in raport cu
simbolul patern si stanga este in raport cu simbolul matern. Tot ceea ce va
veni de la tatal sau, vorbind de educatie si cultura, va fi privit si perceput
cu o mai mare sensibilitate, cu o mai mare ascultare dar fara indoiala, de
asemenea, cu o mai mare dependenta.
Daca in schimb, acelasi copil acuza o otita la urechea dreapta suntem in lumea
manifesta, in ceea ce traieste copilul dupa nastere, urechea dreapta este de
acum in relatie cu simbolica maternala, deoarece suntem in Cerul Posterior,
manifest. Copilul este cel care a declansat o manifestare simptomatica in
corpul fizic prezent dupa nasterea sa. Aici lateralitatea se inverseaza si
dreapta vine in relatie cu simbolica maternala. Aceasta otita ve semnifica ca
el nu vrea sa auda ceea ce vine de la mama sa, ca ceea ce aude de la ea nu-l
satisface.
Probabil
tipa adesea sau isi petrecea timpul spunandu-i “fii atent”, nu face asta ca o
sa cazi, o sa-ti faci rau, o sa racesti…”. Asta nu este in contradictie cu
forma si marimea urechii care “semnaleaza” ca acest copil “ prefera” sa auda si
sa asculte ceeea ce vine de la tata, ci dimpotriva.
Putem sa luam un al doilea exemplu. Este cazul unei persoane care viseaza ca-si
suceste glezna stanga. Desi acest incident are loc dupa nasterea sa, suntem
totusi, in acest caz, in non-manifestat, in virtual, deoarece totul se petrece
in oniric (lumea visului). Aceasta entorsa va fi pusa in legatura cu simbolica
materna. In schimb, daca aceasta persoana isi suceste cu adevarat glezna
stanga, suntem in manifestat si acesta entorsa primeste, in acest caz, o
simbolica paterna si poate exprima, de ex, o problema de pozitie, de atitudine
reletionala cu un barbat.
Putem sintetiza simbolica lateralitatilor in tabelul urmator.
Ultima precizare pe care as vrea sa o adaug, raspunde obiectiilor pe care le
intalnesc in timpul numeroaselor mele conferinte. Unii terapeuti se sprijina
(bazeaza) pe faptul ca, creierul este lateralizat si ca sistemul nervos care
depinde de acesta este “incrucisat” (se intersecteaza) la nivelul gatului. De
aceea partea stanga, rationala, comanda partii drepte a corpului, in timp ce
partea dreapta, imaginativa, sensibila, comanda partii stangi. In consecinta ei
concluzioneaza spunand ca partea dreapta a corpului, comandata de creierul
stang (masculin) este obligatoriu reprezentarea “tatalui”, in timp ce partea
stanga a aceluiasi corp, este reprezentarea “mamei”, deoarece este comandata de
creierul drept (feminin).
Aceasta afirmatie nu se potriveste deoarece se bazeaza pe o ipoteza din start
gresita. Este de fapt o eroare sa gandim ca ceea ce “actioneaza” in traumatisme
sau boli este creierul prin intermediul sistemului sau nervos central, motor.
Ori, sistemul nervos, creat de constient, nu “intervine” absolut deloc, ci
celalalt sistem nervos, numit autonom sau “neurovegetativ” care este creat de
Inconstient.
Cum functioneaza acesta? Avem doua sisteme nervoase bine diferentiate care
actioneza in organismul nostru, un sistem nervos, zis “central” sau “motor”
care este comandat de creier si Constientul nostru, si un sistem nervos zis
“autonom” care este condus de Inconstientul nostru.
Mai avem si doua tipuri de fibre musculare, fibre musculare numite “striate”
“albe” sau “clare” conduse de sistemul nervos motor si fibre musculare numite
“netede”, “inchise” sau “rosii” comandate de sistemul nervos autonom. Muschii
picioarelor sau ai bratelor sunt mai degraba compusi din fibre albe deoarece
functionarea lor depinde in principal de sistemul nervos motor.
Un muschi
cum este inima este alcatuit in marea sa majoritate din fibre rosii sau inchise
deoarece functionarea ei depinde aproape in totalitate de sistemul nervos
autonom. Este suficient sa mergem intr-o macelarie ca sa putem constata acest
lucru de aproape pe o tejghea.
Sistemul nervos motor este insarcinat cu tot ceea ce tine de “voluntar” ca de
ex, sa iei un obiect, sa deschizi usa, sa mergi.etc. aceste actiuni voluntare
sunt premise prin actiunea sa asupra fibrelor musculare albe. Sistemul nervos
autonom genereaza, in ceea ce-l priveste, tot ceea ce este involuntar, autonom
in organismul nostru: bataile inimii, digestia dar si anumite tensiuni
musculare, manifestarile spasmofile, de ex, etc.
Or, procesele de manifestare a tensiunilor in corp nu sunt voluntare. Sistemul
nervos se ocupa deci de acestea deoarece el este in relatie cu Inconstientul.
Doar ca el nu este “incrucisat”, opus sistemului nervos motor. El domina
incepand cu o axa centrala uniforma pe care se situeaza zonele de repartizare
numite plexuri. Din varful craniului si pana la talpi, dreapta ramane deci
intotdeauna dreapta si stanga stanga. De aceea explicatia lateralitatilor
incrucisate nu se poate aplica aici. Avand in vedere toate acestea, convingerea
mea este, prin urmare, ca in descrierea Limbajului Corporal, lateralizarea
demna de analizat trebuie sa fie: dreapta= simbolica materna si stanga =
simbolica paterna.
Cea mai buna modalitate de a verifica este de a ne convinge singuri, plecand de
la propria existenta, observand simplu si cu sinceritate ceea ce ne propune
viata. Ar fi bine sa nu ne spijinim pe propriile convingeri si sa lasam
experientele vietii sa ne arate drumul.
Este exact ceea ce am facut, lasand deoparte convingerile asupra lateralitatii
pe care le descoperisem si dandu-mi dreptul sa observ.
Dupa mai mult de 7000 de consultatii individuale, mi-am facut o convingere.
Fiecare are dreptul sa i se dea posibilitatea sa si-o faca pe a sa.
De fiecare data cand vom fi in prezenta unei manifestari lateralizate in corpul
nostru, trebuie sa cautam ceea ce se intampla in acel moment in viata persoanei
in cauza (sau intr-un trecut mai mult sau mai putin apropiat in functie de
gravitatea manifestarii), intr-unul din domeniile legate, actionand in ordine
descrescatoare a gradelor urmatoare:
Simbolica Yin
Partea
dreapta a corpului
Primul grad: Mama,
sotia, fiica, sora
al doilea grad:
Femeia in general, feminitatea, structura personala sau lucrurile in general,
creierul drept, sentimentele
gradul social:
Familia, intreprinderea (cea care reprezinta mama sociala, cea care ne
“hraneste” si protejeaza la sanul ei”), societatea, biserica.
Simbolica
Yang
Partea
stanga a corpului
Primul grad Tatal,
sotul, fiul, fratele
al doilea grad Barbatul
in general, masculinitatea, personalitatea individuala sau lucrurile in
general, creierul stang, forta.
gradul social:
Individualismul, ierarhia (care reprezinta tatal social, acela care “educa,
formeaza si da exemplu”), autoritatea, politia.
Dar aceasta corespondenta a lateralitatilor este de asemenea valabila pentru un
anumit tip de auto-diagnostic de baza. De fapt avem cu totii o anumita parte a
corpului care domina, atat in aspectul general (suplete, deschiderea soldului
sau a piciorului, marimea sanului) cat si inaspectul specific (ochiul director,
sensibilitatea urechii, partea in care ne lovim, accidentam adesea.)
Aceasta
lateralizare ne da o tendinta generala a dinamicii noastre personale de fond si
ne spune foarte clar daca este Yin (reprezentarea materna) sau daca este Yang
(reprezentarea paterna) care domina in noi, sau cu care avem, in principal de
“reglat” cate ceva.
Un ultim element de reflectie pe care as vrea sa-l aduc in discutie referitor
la problema lateralitatilor este o ilustratie. Miniatura care urmeaza, extrasa
dintr-un foarte vechi manuscris, ne arata ca Occidentul a inteles procesul
inversiunii.
De fapt, asa cum putem constata in aceasta reprezentare a lui Christos pe
cruce, deasupra axei bratelor, care reprezinta orizontalitatea si lumea
manifesta, suntem in non-manifest, in Cer, in intangibil. Soarele care se
gaseste aici si care reprezinta Yang si masculinitatea, se afla la dreapta.
Luna care reprezinta Yin si femininul se afla la stanga. Imediat ce trecem sub
axa bratelor, in incarnat, manifestat, Pamant, putem observa ca pozitiile se
inverseaza. De aceea femeia se afla in partea dreapta si barbatul in stanga.
Doresc, in final, sa aduc o precizare foarte importanta. Scopul (obiectul)
acestei carti este sa decodeze, sa gaseasca un sens mesajelor exprimate. Prin
urmare, aceste mesaje au un sens decat atunci cand exista, se exprima.
Nu
functioneza in mod sistematic in sens invers si nu inseamna ca orice tip de
problema, de rau, de suferinta se va produce obligatoriu pt ca traim rau o
anumita situatie. Sa explicam! Daca cineva tipa, inseamna ca
ii e rau. Din contra, cineva care se simte rau nu va tipa obligatoriu.
8. O lectura deschisa
Dupa acest preambul
esential intelegerii, vom dezvolta analiza corpului fizic propunand chei de
lectura. Este fundamental ca intotdeauna sa plasam aceasta lectura intr-o
semnificatie globala pentru individ, in Drumul vietii sale si nu intr-o
semnificatie a evenimentului de moment. Vom putea astfel sa incercam sa ajutam
individul dand un sens suferintei sale, in loc sa incercam cu disperare un
mijloc de a opri acest semnal care incearca sa avertizeze.
Suferintele sau ranile pe care le traim sunt mesaje ale Inconstientului, ale
Maestrului Interior. Ca si in cazul viselor, semnalele pe care ni le trimite
sunt intotdeauna simbolice, cu un grad mai mult sau mai putin puternic in
functie de importanta/gravitatea problemei. La fel cum nimeni nu va poate spune
ce inseamna visele voastre, tot asa nimeni nu poate spune ce inseamna durerile
voastre. Cred ca nu putem da decat axe de reflectie, cadre de semnificatii si
nu sensuri precise / exacte valabile pentru toti si in care fiecare va reaseza
“istoria lui”. Voi relua mai jos un exemplu citat in Spune-mi unde te
doare…
“Nu
cred ca se poate spune, de ex, (asa cum am citit in anumite lucrari) unei femei
care are o durere a sanului stang: asta inseamna ca nu va ocupati suficient de
dvs, sau asta inseamna ca va ocupati prea mult de copii. Aceste afirmatii sunt
in parte adevarate dar, fara indoiala, in parte false. Deoarece fiecare din noi
este purtatorul unei povesti care este a lui (ii apartine), care ii e proprie
si care nu seamana cu nici una.”
Deci nu se poate sa generalizam
astfel. In cazul exact din ex precedent, iata ce poate fi spus acestei femei,
dupa parerea mea:
Ce reprezinta sanii? Mai intai sunt elemente de feminitate si apoi permit
hranirea copilului, sa-i dea hrana cu ce sa traiasca. Simbolizeaza, prin
urmare, doua lucruri: feminitatea si capacitatea de a se ocupa de altii, de a-i
lua in grija si, in particular, pe aceia pe care-i plasma la nivelul de
“copil”. Poate fi vorba de orice persoana de care ne ocupam ca de un copil sau
pe care il ingrijim. In plus este evident ca in timpul alaptarii si a mici
copilarii, femeia “se uita” pe sine complet pentru a fi “mama” pentru
progenitura sa. Ea ingrijeste si protejeaza copilul care depinde complet de ea,
la fel cum toti cei cere-i “ingrijim” cu afectiune materna sau cei pe care-i
protejam sunt sau devin “dependenti” de noi. Aceasta ne permite sa
instauram/dezvoltam o relatie deosebit de putere “ascunsa” vis-à-vis de un
altul, sub pretextul ca el are nevoie de noi, ca el “ nu stie” sau “ nu poate”.
Suntem deci “oblilgati” sa stim sau sa facem pentru el, in locul lui sau
spunandu-i cum trebuie sa faca.
Totusi este vorba de sanul stang. Sa ne amintim: lateralitatea dreapta
corespunde lui Yang, adica simbolicii masculine. Deci ii voi cere acestei femei
sa se gandeasca la ce nivel al vietii sale s-a ocupat excesiv de un barbat pe
care-l considera ca un copil (baiatul ei, sotul, fratele, patronul) si pentru
care are, poate, ca sa nu spunem fara indoiala, tendinta sa se uite pe sine.
Fuge ea de rolul de femeie preferandu-l pe cel de mama? Ii voi cere in cele din
urma sa se gandeasca sincer la relatia de “putere” mai mult sau mai putin
declarate pe care o poate avea asupra acestui barbat.
Ea singura va putea gasi
raspunsul, daca va vrea cu adevarat, chiar in ea. Ea singura va putea “lipi”
aceasta inlantuire comportamentala pe care tocmai am dat-o, cu propria sa
viata, ca sa inteleaga si sa aleaga eventual sa-si schimbe atitudinea. Prezenta
suferintei fizice cauta sa-i arate, in orice caz, ca situatia nu-i convine.
“Auzirea ” mesajului ii va permite sa evite sa treaca prin boala pentru a
elimina tensiunea interioara.
Doresc sa abordez, in final, o ultima idee esentiala. Prin mesajul corpului si
strigatul sufletului, atingem problema adevarului si faptului
ca acesta este interior si nu exterior si definit prin criterii absolute. Din
acest motiv semnificatia mesajelor nu functioneaza decat intr-un singur sens si
nu se poate spune a privi ca un anumit comportament va duce la o anumita boala
sau suferinta a corpului. Singurul adevar care ne este
transcendent, exterior si impus, este acela al legilor vietii , acela al
echilibrului energetic care serveste drept suport manifestarii vietii. Am ales
o parte a acestor legi in Cerul Anterior si inlantuirea lor principala, poate
fi scurtata in orice lucru sau atitudine in exces este
rea/daunatoare. Din acest motiv oricare din exemplele pe care le voi
propune in aceasta lucrare nu va cauta catusi de putin sa demonstreze si nici
sa demonstreze ceea ce este (orice). Acest exemplu va servi doar ca ilustrare
pentru a lamuri, clarifica, plecand de la o situatie concreta si reala, relatia
existenta intre trairea unui individ si ceea ce sufera in corpul sau (si poate
primul pas spre o solutie).
Pentru ca lexical sa fie facil, agreabil si inteligent folosit,
durerile, patologiile sau traumatismele care sunt analizate, sunt clasate
in sisteme si in ordine alfabetica.
Sunt clasificate in sisteme deoarece fiecare dintre ele are in
sine o inlantuire proprie semnificativa. Prin urmare, orice patologie sau
tensiune care se manifesta intr-unul din ele, are un prim sens global in raport
cu sistemul respectiv. Apoi, organul sau partea direct implicata vine sa
desavardeasca acest sens.
Sistemele osos si muscular cer un decodaj suplimentar de localizare, privind
membrele. Astfel, inflamarile vor lua, pe langa sistemul insusi, un sens
propriu, are un sens in sine, dar daca acesta se situeaza la degetul mare de la
mana stanga sau la genunchiul drept, acest sens va fi puternic modificat.
Aceasta observatie este importanta pentru toate ramurile medicinii, osteopatie,
kinesiterapie sau terapie, care vor folosi aceasta lucrare. Ea ne permite, de
fapt, sa constatam ca, in lectura psiho-energetica pe care o predau sau
folosesc, tipul de manifestare ales (o fractura, de exemplu)
exprima tipul de tensiune sau problema trait, cat si modalitatea de rezolvare
sau tipul de tensiune si nivelul sau de densificare [exista o nevoie sau o
tendinta de ruptura (spargere) in noi sau in viata
noastra], pe cand locul de manifestare (de ex: glezna) exprima nivelul
psihologic sau spiritual viza de traire (aceasta ruptura priveste
relatia mea cu lumea si dificultatea mea de a ma adapta).
Clasificarea alfabetica permite ca, plecand de la cuprins, sa se gaseasca rapid
orice patologie sau tensiune. In plus va fi necesar sa se citeasca la inceputul
capitolului sensul global asociat sistemului in care se
manifesta simptomul.
9.
Clasificarea pe sisteme
Structura mecanica: Sistemul
osos si articular /Sistemul musculo-tendos
Structura organica: Sistemul
nervos / Sistemul digestiv/ Sistemul genitar-urinar/
Sistemul respirator si
cutanat/ Sistemul circulator/ Sistemul limfatic/ Sistemul endocrin
Afectiuni in
afara sistemului: Afectiuni ale ochilor, Afectiuni ala urechilor,
Afectiuni ale gurii, Afectiuni ale parului, Afectiuni legate de apetit,
Afectiuni legate de voce, Afectiuni diverse sau particulare.
10.
Structura « mecanica »
Cum
este constituit natural corpul fiecarei fiinite umane? Mai intai este construit
in jurul unei osaturi, unei structuri solide si dure care este scheletul.
Acest schelet, contituit
din oase, este rigid dar articulat, in masura sa permita toate miscarile
corpului. Scheletul insusi este structurat in jurul axei sale de baza care este
coloana vertebrala. E vorba de truchiul magic de unde pornesc
toate ramurile corpului nostru.
In interiorul acestei structuri purtatoare, avem diferite organe care au un loc
perfect pentru ca functia lor sa se desfasoare in cele mai bune conditii
posibile. Ansamblul este pus in miscare de un sistem foarte elaborat de motoare
/ muschi si de cabluri/ tendoane , ligamente si e protejat de un plic care il
acopera in intregime / pielea.
Sa ne ocupam acum de fiecare parte a masinii noastre corporale pe
plan structural si sa o detaliem. Astfel vom putea gasi fiecareia
rolurile care ne vor permite sa descifram mesajele.
A.
SCHELETUL SI COLOANA VERTEBRALA
Coloana este compusa din
vertebre care au fiecare un rol exact. Ele sunt in numar de 5 pentru vertebrele
sacrale (3+2), 5 lombare, 12 dorsale si 7 cervicale. Nu voi reveni aici asupra
simbolicii acestei constructii (vezi Spune–mi…).
Fiecare vertebra are un rol distinctiv si serveste drept palier de distributie
a informatiilor vibratoare provenind din creier. Cele doua planuri, constient
si inconstient, ale oricarui individ comunica cu corpul prin suportul mecanic
si chimic al acestui ordinator central care este creierul nostru.
Aceasta transmite
ordinele sale celei mai mici celule prin intermediul intregului sistem nervos
cerebral-spinal si a sistemului nervos autonom sau neurovegetativ (sistemul
simpatic si parasimpatic). In functie de tipul si intensitatea tensiunii, la
nivelul vertebrei palier se va produce o descarcare (evaluare)
a excesului de energie.
Alunecarea vertebrala, contractura musculara in jurul vertebrei palier vor
duce, intr-o prima faza, la o senzatie dureroasa mai mult sau mai putin puternica,
apoi, daca dezechilibrul persista sau daca-l reducem la tacere, fenomenul se
agraveaza adesea si se transforma in artroza, in hiernie de disc sau intr-o
disfunctiune organica. Este foarte interesant sa constatam ca fenomenul se
produce, sau mai degraba se descopera, foarte des, dimineata, la trezire, adica
imediat dupa noapte. Or, noaptea este perioda privilegiata de activitate si de
exprimare a Inconstientului nostru. Maestrul Interior are nevoie de linistea noptii
pentru a se examina deoarece zgomotul si agitatia zilei nu-i permite acest
lucru. Zgomotul Calestei pe drum si faptul ca Pasagerul este asezat in
interior, fac ca, vizitiul si Maestrul Interior sa nu poata discuta decat in
momentele de pauza, de oprire alese sau provocate de un incident in
desfasurarea drumului, asa cum explic in Spune-mi unde te doare.
Doar in cazurile cele mai urgente sau cele mai puternice avem
nevoie sa apelam la un act ratat prin care avem nevoie sa
facem exact gestul care trebuie pentru a ne bloca spatele.
Sensul principalelor alunecari vertebrale este usor de dedus
din tabelul urmator. Astfel putem, in functie de legaturile mecanice (nu
vorbesc aici de legaturi energetice) care exista pentru fiecare palier
vertebral, sa extrapolam putin legaturile care exista cu organele respective.
Raportandu-ne la acest organ sau parte a corpului, la pagina care le descrie,
sensul manifestarii se imbogateste considerabil.
1.
B. SENSUL
TENSIUNILOR SAU PATOLOGIILE LEGATE DE STRUCTURA “MECANICA”
Structura mecanica
(schelet, os) reprezinta structura noastra interna, credintele despre viata,
mare parte a acestor structuri sunt inconstiente, sunt arhetipurile noastre
cele mai profunde, pe care ne sprijinim zilnic, inconstient si permanent, in
decursul vietii. Marile convingeri ale popoarelor (istorie, cultura, obiceiuri,
religii) fac parte din aceste arhetipuri, dar ele sunt si foarte personale cum
ar fi rasismul, etica, sensul onoarei, justitiei, perversiunile sau angoasele
viscerale, oasele reprezinta ceea ce este mai dens si mai ascuns in corpul
nostru, in jurul lor este construit totul, pe ele se sprijina si se odihnesc
toate. In ele este adapostita substanta moale osoasa, aceasta piatra
filosofala interioara in care se produce cea mai secreta alchimie
umana. Deci, ele reprezinta tot ceea ce e mai profund in noi, in psihologia
noastra inconstienta, oasele sunt arhitectura acesteia. Sunt cele pe care si in
jurul carora este construita si se odihneste raportul nostru cu viata.
Atunci cand suntem profund perturbati, tulburati, atinsi, bulversati in
convingerile noastre de baza, profunde, in legatura cu viata, cu ceea ce credem
ca este sau ca ar trebui sa fie, structura noastra osoasa o va exprima printr-o
suferinta sau un disconfort.
Durerile generale ale structurii osoase sunt rare si au adesea tendinta sa se
localizeze intr-o parte a corpului (picior, brat, cap, pumn). De fiecare data,
semnificatia mesajului este in legatura directa cu acest loc, dar trebuie sa
stim ca problema exprimata acolo e profunda, structurala, legata de o
convingere fundamentala care, pe buna dreptate sau nu, este perturbata
(zdruncinata) de experientele traite de individ.
Inainte de a putea da un
sens mai exact, sa vedem acum simbolica generala a fiecarui membru. Aceasta ne
va permite, asociindu-l cu traumatismul sau patologia de care se leaga, sa
obtinem o decodare mai clara.
C.
MEMBRELE INFERIOARE
Sunt compuse din doua
parti: coapsa (copsa + femurul) si piciorul (pulpa piciorului + tibia +
peroneul) si din 3 axe importante care sunt articulatiile lor principale.
Membrele inferioare se termina cu o piesa maestra, laba piciorului.
Articulatiile piciorului care leaga si articuleaza laba piciorului, piciorul si
coapsa si bustul sunt soldul, genunchiul si glezna.
Care e rolul major si psihologic al picioarelor? Ele ne permit sa ne deplasam,
sa mergem inainte sau inapoi, dintr-un loc intr-altul si bineinteles sa mergem
spre ceilalti. Sunt deci vectorii nostrii de miscare, care ne pun in legatura
cu lumea si cu ceilalti. Simbolica sociala a piciorului e
foarte puternica. Ele ne permit apropierile, intalnirile, contactele, care la
randul lor, ne permit sa mergem inainte. Tot ce apartine piciorului este legat
de miscarea in spatiu si mai ales in spatial relational. Picioarele sunt deci
vectorii de relatie. Sunt reprezentarea lor psihologica si agentul psihic
potential.
Intr-un sens foarte global, atunci cand avem tensiuni sau dureri in picioare,
asta inseamna ca avem tensiuni relationale cu lumea sau cu cineva.
Avem dificultati sa avansam sau sa ne intoarcem in spatial relational al
momentului. Cu cat localizarea la nivelul piciorului va fi mai precisa, cu atat
ni se va permite sa descoperim tipul de tensiune pe care-l traim si pe care
nu-l intelegem. Vom identifica, detaliind fiecare parte a piciorului,
semnificatiile particulare al fiecareia. Va trebui intotdeauna sa integram
fiecare tip de semnal in cadrul de baza care e acela al relatiilor cu
lumea si cu ceilalti. Vom studia mai intai articulatiile piciorului, soldul,
genunchiul, glezna si apoi vom trece la coapse, pulpa piciorului si laba
piciorului.
Soldul
Soldul reprezinta articulatia primara, bazica, mama memebrelor
inferioare. De la el pleca toate miscarile potentiale ale acestor membre. El
reprezinta de asemenea axa de baza a lumii noastre relationale. Este poarta
Inconstientului relational, punctual prin care elementele Inconstientului
nostru tasnesc spre Constient. Schemele noastre profunde, convingerile despre
ce inseamna relatia cu un altul si cu lumea, si modalitatea in care traim
aceasta relatie, sunt somatic reprezentate (la nivelul structurii corpului,
bineinteles) prin sold. Orice perturbare constienta sau nu a acestor nivele va
avea consecinte la nivelul unuia din solduri. Impreuna cu bazinul si zona
lombara, soldurile sunt sediul puterii noastre profunde, cat si al capacitatii
nostre de mobilitate si de suplete interioare si exterioare. Plecand de la
solduri fiinta noastra este in relatie cu lumea.
Problemele soldurilor, durerile, tensiunile, blocajele, artrozele, etc, ne
arata ca traversam o situatie in care baza convingerilor noastre profunde este
repusa in discutie.
Faptul ca aceasta articulatie, care e sprijinul prim si fundamental al
piciorului, slabeste, inseamna ca spijinul prim si fundamental de baza,
convingerile cele mai ascunse despre legatura cu viata slabesc si ele. Ne aflam
in centrul notiunii de tradare sau abandon, fie ca e vorba de problema noastra
sau a altuia.
Daca e vorba de soldul stang, suntem in situatia unei experiente de tradare sau
abandon al simbolicii Yang (paterna). Daca e vorba de soldul drept, suntem
intr-un caz al unei tradari sau un abandon al simbolicii Yin (materna). Voi
ilustra acest caz in capitolul consacrat coxartrozei.
Genunchiul
Genunchiul este a doua articulatie a piciorului. El serveste la a se indoi, la
a se plia, a se aseza in genunchi. Aceasta este articulatia umilintei, a
supletei interioare, a puterii profunde, opus puterii exterioare care da
rigiditatea. Este semnul manifestat al credintei, al acceptarii, dovada a
predarii si a supunerii. Genunchiul reprezinta usa acceptarii. El este
perechea, continuarea soldului a carui mobilitate o prelungeste dar in sens
invers. Soldul este o articulatie care nu se poate plia decat inainte in timp
ce genunchiul nu se poate plia decat inpoi. Genunchiul inseamna deci
capacitatea de a slabi, de a ceda, dovada ca se poate da inapoi. De asemenea
este articulatia care face legatura intre Constient si Inconstient. Reprezinta
astfel acceptarea unei emotii, unui resentiment, al unei idei care tasneste din
Inconstient spre Constient, daca suntem in procesul de densificare sau invers,
care merge la Inconstient de la Constient, daca suntem in procesul de
eliberare. (a se vedea Spune-mi unde…) este articulatia majora a
relatiei cu un altul si a capacitatii noastre de a accepta ceea ce implica
aceasta relatie ca deschidere, compromise (nu am spus compromitere).
Este usor de dedus ca atunci cand ne doare un genunchi, inseamna ca avem
dificultati in a ne plia, a accepta o traire (experienta) deosebita. Suntem la
nivelul picioarelor, tensiunea este deci de ordin relational cu lumea
exterioara sau interioara, cu ceilalti sau cu sine insusi. Durerile sau
problemele mecanice ale genunchilor inseamna ca o emotie, un resentiment, o
idee sau o amintire legata de relatia noastra cu lumea, nu a fost acceptata, ci
a fost refuzata. E vorba de ceva ce a fost trait in Constient si care
bulverseaza, rastoarna, tulbura convingerile interioare si pe care-l refuzam in
interior. Poate fi vorba, invers, de o emotie, un resentiment sau o amintire
care tasneste din Inconstient (mesaj al maestrului Interior) si pe care o acceptam greu,
avem dificultati sa le integram in cotidian, in Constient
deoarece perturba, bulverseaza obiceiurile sau convingerile
recunoscute si stabilite.
Daca este vorba de genunchiul drept, tensiunea este in relatie cu simbolica Yin
(materna). Putem lua aici exemplul pe care-l voi cita ulterior (cap. Ruperea
ligamentelor) al acestui barbat care s-a ranit la genunchiul drept intr-un
meci de fotbal, dupa ce tocmai primise o citatie de divort de la sotia sa,
divort pe care-l refuza.
Dace e vorba de genunchiul stang, tensiunea e in relatie cu simbolica Yang
(paterna). Voi lua ca exemplu experianta unei tinere femei, Francoise, care
venise sa o consult pentru ca avea o stare generala de rau. In
timpul intrevederii, a reiesit ca o durea genunchiul stang.
La intrebarea mea daca traia o realitate tensionata cu vreun barbat, dupa ce
m-a privit ca si cand as fi fost un vrajitor, ea a recunoscut ca trece printr-o
perioada dificila cu acesta, in care nu mai acccepta comportamentul lui fata de
ea. I-am explicat atunci legatura care ar putea sa existe intre genunchi si
relatiile tensionate cu un barbat. Dupa cateva momente de gandire, ea a
strigat asta-i buna! E adevarat deoarece acum cativa ani, traiam cu un
alt baiat care mi-a pus aceleasi probleme si aveam si atunci dureri acute la
genunchiul stang, dureri care au incetat imediat dupa ce ne-am despartit.
I-am propus sa se gandeasca la motivul pentru care retraia aceeasi experienta
si de ce corpul ei tragea semnalul de alarma din nou. Am putut astfel sa
descoperim rapid cauza starii ei de rau.
Glezna
Glezna este a treia si
ultima articulatie majora care da mobilitatea intre laba piciorului si restul
piciorului. Glezna este articulatia piciorului care ii da finetea de
mobilitate, mai ales cand piciorul este fix, pus pe pamant dar, de asemenea, in
miscare. Datorita ei putem impinge, in sprijinul nostru, in
pamant (picior) pentru a avansa mai bine si mai repede. Este cealalta
extremitate a piciorului. Soldul reprezinta articulatia de baza a reperelor si
structurilor inconstiente ale relatiei in timp ce glezna reprezinta articulatia
finala si exteriorizata, adica reperele si sprijinul constient al relatiilor cu
lumea. Glezna reprezinta articulatia pozitiilor noastre, convingerilor
recunoscute si stabilite in legatura cu lumea, cu ceilalti si cu noi insine.
Este bariera criteriilor de viata si simbolizeaza proiectia
capacitatii noastre de a decide, de a lua decizii si de a face
schimbari (de pozitie, criterii) in viata noastra, sa ne implicam.
Este poarta implicarii in sensul deciziei. Stabilitatea si mobilitatea
sprijinului pe pamant (care simbolizeaza realitatea), cat si supletea si
usurinta acestuia, depind de gleznele noastre. Din aceasta cauza ele vor fi
proiectia fidela a stabilitatii, a rigiditatii saua supletei pozitiilor noastre
si a criteriilor constiente de viata.
Durerile, entorsele si traumatismele gleznelor ne vor vorbi de dificultatile de
relatie in sensul in care ne lipsesc stabilitatea sau supletea in legatura cu
ele. Ele inseamna ca traversam o faza in care pozitiile noastre, criteriile de
viata, modul in care ne plasam oficial in raport cu alta persoana, nu ne mai
convin, nu ne mai satisfac si ca avem dificultati in a le schimba, in a ne
misca. Acestor pozitii le lipsesc supletea sau usurinta, stabilitatea sau
realismul. Suntem obligati atunci sa ne oprim, pentru ca nu mai putem continua,
avansa in acea directie. Pozitia pe care o avem sau la care tinem, nu e bune si
trebuie sa schimbam punctul de sprijin, criteriul zis obiectiv, de referinta,
adica convingerile exterioare, constient admise si recunoscute. Tensiunile sau
suferintele gleznei pot insemna de asemenea ca avem dificultati in a hotari, in
a lua decizii importante in/si pentru viata noastra, pentru ca, fara indoiala,
aceasta risca de a pune in pericol pozitia actuala care ne pare a fi
satisfacatoare.
Daca tensiunea are loc la nivelul gleznei drepte, ea va fi in relatie cu
dinamica Yin (materna). Ma gandesc aici la un client numit Joseph. A venit sa-l
consult pentru ca acuza dureri ale gleznei, in calcaiul lui Achile drept.
Practicant asiduu de jogging, aceasta durere il deranja enorm si chiar il
impiedica uneori sa practice sportul preferat. Or, sotia sa era o persoana
extrem de nelinistita si nervoasa si crea, fara se vrea si fara intentii rele,
tensiuni emotionale puternice in familie si mai ales intre cele doua fete.
Joseph accepta din ce in
ce mai greu aceasta situatie si nu mai stia pe ce picior sa danseze,
ce pozitie sa adopte fata de sotia sa ca ea sa inteleaga si sa se poata
linisti. In paralel, traia de asemenea puternice tensiuni la locul de munca.
Restructurarile erau in plina desfasurare si nu mai stia ce atitudine sa adopte
fata de schimbarile structurale care vor avea loc. Cele doua axe cele mai
importante ale dinamicii Yin, femeia si intreprinderea, erau deci cauza, intr-o
forma deschisa, constienta, oficiala si recunoscuta.
Daca e vorba de glezna stanga, tensiunea va fi in legatura cu simbolica Yang
(paterna). Asta i s-a intamplat lui Jacques sau lui Francoise care si-au
scrantit glezna stanga, unul pentru ca superiorul ierarhic, foarte inaintat in
varsta, nu voia sa-i predea stafeta si nu stia cum sa-i spuna, si celalalt
pentru ca fiul lui se droga, avea dificultati sa recunoasca aceasta situatie si
nu stia ce atitudine sa adopte fata de el si fata de lumea din exterior.
Piciorul / Laba piciorului
E vorba de punctul nostru
de sprijin pe pamant, partea pe care sta si se sprijina intreg corpul pentru
deplasari si miscari. El ne permite sa impingem inainte si prin urmare sa
avensam, dar de asemenea sa blocam sprijinul si prin urmare sa ramanem in
aceeasi pozitie. Deci piciorul reprezinta lumea pozitiilor, extremitatea
manifestata a relatiei noastre cu lumea exterioara. Piciorul simbolizeaza
atitudinile noastre, pozitiile afirmate si recunoscute, rolul oficial pe care-l
jucam. Oare nu punem piciorul in usa pentru a o bloca? Piciorul reprezinta
criteriile noastre de viata, mai exact idealurile noastre.
E vorba de cheia
simbolica a sprijinului nostru relational, ceea ce explica
importanta ritualului spalarii picioarelor in toate traditiile. Aceasta spalare
a piciorelor purifica relatia noastra cu lumea, cu divinul. Este
simbolul libertatii deoarece permite miscarea. Nu intamplator sunt legate
picioarele fetitelor in China. Avand o semnificatie erotica si estetica, se
permite inchiderea femeii intr-o lume relationala a dependentei fata de barbat,
limitandu-i potentialul de mobilitate. De altfel acelasi fenomen exista si in
societatile occidentale unde femeile erau nevoite sa poarte
tocuri cui pentru a corespunde unui anumit tipar. Intamplator,
s-a putut constata ca, odata cu eliberarea femeii, inaltimea
tocurilor pantofilor a scazut. Astazi, din ce in ce mai multe femei nu poarta
decat pantofi cu tocuri plate. (talpa plata).
Durerile de picioare exprima tensiunile pe care le resimtim in legatura cu
pozitiile noastre fata de lume. Inseamna ca atitudinile noastre obisnuite,
pozitiile pe care le adoptam sau pe care le avem, sunt lipsite de fiabilitate,
de stabilitate sau de securitate. Nu se spune, de altfel, despre cineva care e
nelinistit, caruia ii e teama sau care nu indrazneste sa-si exprime opiniile
sau pozitia, ca este in pantofi stramti, sau trivial chiar, despre
cineva care se retine sau care se simte incomod intr-o anumita situatie de
moment, ca se simte inghesuit. Si nu spunem oare despre cineva care
nu stie ce atitudine sa ia fata de o situatie (relationala) ca el nu
stie pe ce picior sa danseze ?
Atunci cand tensiunea se manifesta la piciorul drept, ea e in legatura cu Yin
(mama) si cand e la piciorul stang, e in legatura cu Yang (tatal). Trimit aici
la exemplul lui Judith pe care-l citez in capitolul despre gospodarie,care
ilustreaza foarte clar aceasta semnificatie legata de picior si de
lateralitatea stanga.
Degetele de la
picioare (dp)
Dp reprezinta
terminatiile fine ale acestui punct de sprijin. Sunt detaliile, terminatiile acestora
si prin urmare terminatia pozitiilor noastre, detaliile convingerilor noastre
sau punctuatia atitudinilor relationale. Fiecare dp reprezinta la randul lui un
detaliu deosebit, o lume sau o faza specifica pe care o decodam datorita
meridianului energetic care se termina sau care incepe in degetul respectiv.
Ca si element periferic si de terminare a relatiei, el permite usor individului
sa se foloseasca de el ca mijloc de feed-back, de revenire
asupra actiunii. Datorita fiecarui dp si punctelor energetice care se
gasesc la extremitatile lor, individul poate stimula sau elimina inconstient
dar eficace eventualele tensiuni care se gasesc aici. Dp sunt din acest motiv,
ca si degetele de la mana, in acelasi timp locurile si modalitatile
privilegiate de a multiplica micile acte ratate zilnic care ni se par
intamplatoare si lipsite de semnificatie. Dar nu e niciodata intamplator atunci
cand ne ardem, julim sau sucim un deget sau altul. E vorba de fiecare data de
un proces usor dar sigur de cautare de exprimare sau/si
evacuare a unei tensiuni relationale. Aceste procese pot exista pentru ca
punctul energetic care exista la extremitatea fiecarui dp se cheama punctul
sursa sau punctul primaverii. Datorita punctului de
renastere potentiala a energiei poate aparea o noua dinamica sau prin aceasta
vechiul poate resursa / renaste si isi poate schimba
polaritatea.
Propun aici semnificatia globala a fiecarui dp si a semnificatiilor ce se
exprima prin acestea. Pentru a intelege in amanunt toata dinamica care se afla
in spate, e bine sa mergem la Spune-mi unde… in partea legata
de meridianul energetic exact care soseste in dp respective si caruia ii
imprima dinamica sa generala. Daca tensiunea se manifesta la un deget de la
piciorul drept, e in relatie cu simbolica Yin (materna) si daca e la dp stang
are legatura cu Yang (paterna).
Degetul
mare
E singurul deget al
piciorului din care pleaca 2 meridiane energetice, cel al Splinei Pancreas si
al Ficatului. E dp de baza al sprijinului relational, a ceea ce suntem. Din
acest motiv, la menopauza (pierderea fecunditatii, deci a valorii feminine) se
dezvolta frecvent o deformare a acestui deget, care se numeste hallux valgus.
Traumatismele sau tensiunile acestui deget inseamna ca resimtim o tensiune
echivalenta in relatia cu lumea, fie in plan material (partea interna a
piciorului) sau pe plan afectiv (partea exteriorului).
Indexul
piciorului (al 2-lea deget)
E dp in care vine
meridianul stomacului, adica al celui care gereaza legatura noastra cu materia,
digestia acestei materii. Basicile, bataturile, durerile sau traumatismele
acestui deget ne vorbesc de dificultatea noastra de a gera sau digera anumite
situatii materiale sau profesionale.
Al 3-lea deget – majorul
Nu exista un meridian
organic in acest deget dar e in legatura indirecta cu Caminul
Triplu. E deci degetul central, al echilibrului si al coerentei
atitudinilor noastre relationale.
Durerile acestui deget inseamna
ca avem dificultati sa echilibram relatiile noastre si in special cele
proiectate in viitor. Teama de a merge mai departe si cu hotarare poate sa se
exprime prin acest deget.
Inelarul (al
4-lea deget)
E degetul in care soseste
meridianul Vezicii Biliare. Reprezinta detaliile relatiilor noastre cu lumea,
in sensul dreptatii si nedrepatatii, cautarii perfectiunii. Cand avem tensiuni,
crampe sau suferinte la acest deget, inseamna ca traversam o situatie
relationala dificila de dreptate sau nedreptate. E vorba de o relatie care nu
ne satisface la nivelul conditiilor si a calitatii acestor conditii.
Degetul
mic (degetul mic al piciorului)
E degetul in care se
termina meridianul vezicii. E meridianul evacuarii lichidelor organice si amintirilor
vechi.
Atunci cand ne lovim la
acel deget, care e extrem de dureros, incercam sa eliminam amintirile vechi sau
vechi scheme relationale.
Fara indoiala, incercam
sa schimbam vechi obiceiuri, modul de relatii cu lumea si cu altii care nu ne
mai satisfac. Prin traumatism sau suferinte (rani, entorse) stimulam energiile
noastre pentru a facilita acea evacuare a vechilor modalitati pentru a le putea
inlocui cu altele.
Coapsele,
femurul
Coapsa se afla intre sold
si genunchi. Am vazut anterior, in amanunt ce reprezinta aceasta doua
articulatii. Sa ne reamintim doar ca soldul si bazinul sunt reprezentarea
inconstientului relational.
Reprezinta “poarta Inconstientului relational”, punctul de emergenta,
resurgenta Inconstientului nostru in raportul lui relational cu lumea si cu
fiintele (chiar si noi insine).
Cat despre genunchi, el e
“poarta, bariera acceptarii”. Coapsa, construita in jurul femurului reprezinta
ceea ce se afla intre cele doua si le leaga. Poate fi vorba despre proiectia
fazei de trecere a amintirilor, fricilor sau dorintelor din Inconstient spre
Constient. Suntem deci in procesul de “ densificare”, moment care precede
acceptarea constienta a acestora. Dar poate de asemenea fi vorba de trecerea
constientului spre inconstient. In acest caz suntem in procesul de “eliberare”,
moment care urmeaza acceptarea lor constienta si care preceda constientul.
Amintirile sau ranile inconstiente profunde ale unui individ care urca la
suprafata si pe care individul refuza sa la accepte, se vor manifesta prin tensiuni
ale coapselor (puncte dureroase, crampe, puncte de sciatica localizate) chiar
si fracturi ale femurului, atunci cand amintirea care apare la suprafata e prea
puternica sau bulverseaza structura convingerilor personale sau alegerile din
viata persoanei.
In sens invers, poate fi vorba de trairi si experiente pe care individul le-a
acceptat in constientul sau, in mental, dar pe care nu poate sau nu e gata sa
le accepte in strafundul lui. Ar putea fi cazul unei persoane care a trebuit sa
cedeze la ceva pe care-l considera important pentru ea (promovare sociala,
munca, casa, tara, de exemplu) si care a inteles si acceptat situatia in
mentalul sau. Totusi, in strafunduri, acea persoana nu a acceptat. In ciuda
tuturor argumentelor logice care i-au permis sa inteleaga lucrurile, ea refuza
sa le integreze in profunzimea (strafundurile) ei.
Daca durerea sau traumatismul se situeaza la nivelul femurului, asta inseamna
ca tensiunea e legata de structura profunda, de convingerile si valorile inconstiente
ale persoanei. Daca, in schimb, se manifesta la coapsa, muschi, suntem in fata
unei manifestari mai putin”grava” pentru ca e mai putin ancorata in structura.
Daca tensiunea, durerea sau fractura are loc la coapsa dreapta, va fi
vorba de ceva legat de yin, simbolica materna si toate reprezentarile ei. Ma
gandesc de exemplu, la un caz exact la un prieten care trebuia, din motive
economice, sa-si vinda casa. Stia ca era absolut necesar, chiar
obligatoriu. Aceasta necesitate era clara in mintea sa si acceptase mental
toate motivele, pe care mi le expunea atunci cand am stat de vorba. Singura
problema era ca, de mai multi ani, mama sa locuia cu el intr-o parte a casei si
era absolut de neconceput sa accepte aceea ca trebuie sa-i spuna mamei ca trebuie
sa vinda casa si ea sa plece. Expulza tensiunea (mai degraba decat pe mama sa!)
prin dureri repetate si uneori violente care se mutau intre fesa dreapta,
coapsa dreapta si genunchiul drept, in functie de starea psihologica si gradul
de acceptare interioara.
Daca in schimb, tensiunea, durerea sau fractura are loc la coapsa stanga, va fi
in legatura cu Yang, simbolica paterna si toate reprezentarile ei. E cazul lui
Arthur. Copil fiind, si-a fracturat femurul stang la 16 luni. Circumstantele nu
sunt destul de clare la aceasta varsta si e dificil sa determinam ce a fost in
spatele acestei fracturi, foarte rara la o asemenea varsta. Si-a pierdut tatal
cativa ani mai tarziu, intr-un accident de circulatie. El a refuzat atunci
sa vada lucrurile si a avut o problema grava la ochiul stang,
problema care a disparut practic de pe o zi pe alta in momentul in care medicii
au hotarat, in fata lui, sa-l opereze pentru a vedea ce avea,
pentru ca examenele medicale nu aratau nici o patologie sau leziune. Raportul
lui cu intreaga simbolica paterna, adica ierarhie, autoritate si propria
pozitionare ca barbat, erau inconstient afectate de aceasta disparitie. Cativa
ani mai tarziu, atunci cand a trait o situatie dificila de esec afectiv in
viata de barbat, si-a fracturat din nou femurul stang, intr-un accident de
circulatie pe care l-a avut singur. Acest accident a condus familia sa
descopere profunzimea suferintei pe care nu putea nici sa o exprime, nici sa o
recunoasca, nici sa o admita. Amintirea emotionala care tasnea la suprafata era
prea puternica pentru a fi recunoscuta de unde si fractura
femurului. Traind de pe o zi pe alta, traind in deriva, parea sa se supuna unei
programari interioare de suicid deja bine stabilit. Ajuns la capatul
drumului, a ajuns sa accepte sa mearga intr-un centru de odihna pentru a
putea opri aceasta dinamica si ca sa-si poata reveni. Viata lui a depins de
ziua aceea. A intalnit-o pe aceea care ii va fi sotie si ii va reda imaginea de
barbat. Avea 34 de ani si jumatate, exact varsta la care disparuse tatal sau.
Gambele,
tibiile
Gamba, tibia si peroneul
se afla intre genunchi si glezna. Am vazut ca genunchiul reprezinta bariera
acceptari. Glezna este bariera deciziei, adica punctul de trecere in lumea
pozitiilor si al realului dobandit. Atunci cand avem o idee noua care vine din
strafundul amintirilor noastre (inconstient) si pe care am acceptat-o
(genunchi), trebuie s-o integram in conceptele constiente de legatura cu lumea,
in criteriile noastre de viata sau in idealul de viata. Daca aceasta integrare
e dificila, vom avea suferinte, crampe ale pulpei piciorului, fracturi ale
tibiei si peroneului, sau chiar ambele.
Suntem in locul din corp
care precede sau urmeaza piciorul, in functie de sensul de circulatie al
energiilor pe care le alegem (densificare sau eliberare). Poate fi faza de
trecere a amintirilor fricii, dorintelor sau trairilor din inconstient in
constient (sens: genunchi spre picior). Atunci suntem in procesul de densificare,
in momentul care urmeaza acceptarii constiente a acestora si precede integrarea
lor in real (glezna, picior). Dar poate fi vorba si de trecerea de la constient
la incostient (sens: picior spre genunchi). Suntem in procesul de eliberare,
in momentul care precede acceptarea lor inconstienta si care urmeaza acceptarii
lor in real.
Durerile pulpei piciorului, tibiei si peroneului ne vor vorbi de dificultatea
noastra de a accepta schimbarile pe care viata (trairile) noastre le pot uneori
impune in criteriile exterioare de viata. Dificultatea noastra de a ne schimba
opinia sau pozitia fata de un punct de vedere obisnuit al relatiei noastre cu
lumea se poate manifesta printr-o durere in aceasta regiune a piciorului,
mergand chiar pana la fractura. Aceasta se produce atunci cand tensiunea e prea
puternica iar pozitia noastra e atat de inradacinata, infipta in pamant, incat
nu poate accepta torsiunea impusa de exterior. Atunci tibia sau peroneul, sau
chiar ambele cedeaza. Dar simpla inflexibilitate a
pulpei piciorului inseamna deja ca avem dificultati in a ne misca,
sa dam gleznei si piciorului posibilitatea de a-si juca rolul de mobilitate, de
potential de schimbare al punctului de sprijin in viata. Despre aceste
dificultati, de exemplu, ne vorbesc punctele sciatice care se manifesta in
aceasta parte a piciorului. E vorba intotdeauna de sciatica cu intreaga
ei semnificatie de baza, dar si cu finetea expresiei pulpei piciorului.
Daca tensiunea se
manifesta la pulpa piciorului stang, e in relatie cu dinamica Yang (tatal). Ma
gandesc acum la Clotilde. Acesta persoana, care a urmat cateva din strategiile
mele, a venit sa o consult pentru o problema de sciatica a piciorului stang,
resimtita dureros, in mod deosebit la pulpa stanga. Pentru ca lucrase deja cu
mine, i-a fost usor sa ajunga rapid la tensiunea pe
care nu o accepta in viata si care cauta sa se elibereze astfel.
Patronul ei, sef al PME
si o adevarata caricatura paterna era pe punctual de a o obliga sa-si
schimbe modul de lucru si sa o constranga sa formeze pe cineva pentru a o
asista, in timp ce, pentru motive multiple (si temeri) ea era cumplit de
autonoma si solitara. Tensiunea s-a eliberat intr-o sedinta pentru ca a
acceptat acesta idee. Totusi tensiunea a reusit sa treaca de genunchi
(acceptare), s-a deplasat imediat spre coapsa si sold pentru ca si-a dat seama
ca patronul incerca sa o tradeze, el voia de fapt s-o inlocuiasca cu o alta
persoana care parea mai usor de manevrat. A trebuit sa mai ducem o
munca de eliberare a soldului, atat pe plan fizic cat si psihic.
Daca tensiunea se manifesta la pulpa dreapta, e in legatura cu dinamica Yin. Ma
gandesc la cazul Claudiei care ma consultase deja pe alte probleme si care a
venit sa ma vada pentru o tensiune de tip sciatic la piciorul drept si in mod
deosebit pe traiectoria de sub genunchi. I-am explicat, lucrand cu corpul si
energiile ei, semnificatia posibila a acestei dureri. A inceput imediat sa
planga usurel si mi-a explicat ca traia o situatie chiar dificila la locul de
munca. Trebuia sa ia o decizie importanta pentru cariera sa, cu presiuni deloc
neglijabile exercitate de firma (mama). Acesta decizie ii era totusi foarte
greu de acceptat si de luat pentru ca trebuia sa abandoneze, prin aceasta
decizie, pe cineva pe care-l proteja si care avea sa sufere mult
dupa plecarea ei.
Tot ceea ce inseamna
partea de jos a corpului, piciorele, poate fi reprezentat in
schema care urmeza. Ne permite sa vizualizam, intr-un mod simplu, ceea ce se
intampla aici si cum se intampla.
De fiecare data cand
traim tensiuni in aceasta parte inferioara a corpului, acestea sunt semnul ca,
raportarea noastra in relatiile cu altul (dorinta, vointa, imposibilitate,
incapacitate, frica) sau cu noi insine, traim o tensiune echivalenta, legata
fie de incapacitatea noastra presupusa, fie de o incapacitate venita din
exterior. Suntem in fata unei atitudini, unui rol sau a unei pozitii in care nu
putem, nu stim sau nu reusim sa fim.
Vom trece la partea de
sus a corpului care inseamna brate, umeri dar si ceafa.
D/
MEMBRELE SUPERIOARE
Legate de bust la nivelul
umerilor, ne permit sa atingem, sa strangem, sa luam. Ne servesc de asemenea sa
aruncam, sa inconjuram, sa sufocam sau sa ingradim. Ne permit sa actionam, sunt
vectorii de actiune. Cine spune actiune, spune dominare, putere si a putea!
Bratele sunt, din aceasta cauza, cele care ne dau posibilitatea sa actionam
asupra celorlalti sau asupra evenimentelor, chiar de a judeca (bratul legii)
sau de a taia, deci, prin extensie, de a alege. Putem, datorita lor, sa
protejam, sa aparam si sa ne aparam. Ca vector al actiunii si alegerii, bratele
permit trecerea de la conceptual la real, la a face. Prin
intermediul lor, fiinta se poate exprima prin facut,
conceptualul poate trece in real, Yang se poate manifesta in Yin. Ca si
picioarele, bratele au doua parti, brat (biceps si umar) si antebrat (radius si
cubitus), separate de trei articulatii principale, umar, cot si inceietura
mainii. Se termina printr-o piesa de maestru: mana.
Durerile, ranile sau
tensiunile pe care le avem in brate sunt semnul ca traim tensiuni ale vointei
de actiune asupra lumii exterioare sau interioare. Ne vorbesc de dificultatea
de a actiona asupra unui eveniment sau asupra cuiva sa facem sau sa alegem
ceva. O dorinta de a actiona, de a stapani sau de a controla care nu va putea
sa se realizeze, se va exprima prin aceste tensiuni care pot, ca si in cazul
picioarelor, sa mearga pana la ruptura, adica fractura. Aceste dureri de brate
mai pot insemna ca avem dificultati de a pune in practica, dupa ce am ales,
ideile, proiectele sau conceptele care tin de inima. In functie de punctul
precis al bratului, umarului, antebratului, pumnului etc, in care se manifesta
tensiunea, vom avea informatii mai precise despre ceea ce ne impiedica,
dupa parerea noastra, sa actionam. Bratele ne pot vorbi de
raportul nostru cu puterea si cu posesiunea si in consecinta, capacitatea
noastra de a ceda sau nu. Ca si pentru picioare, vom studia
mai intai axele articulare, apoi bratul, antebratul si mana, acordand un loc
special cefei.
UMARUL
Umarul e, pentru brat,
echivalentul soldului pentru picior. E articulatia de baza, punctul de ancora,
axa principala a bratului. Umarul reprezinta axele conceptuale profunde ale
capacitatii noastre si ale vointei de actiune si de stapanire. Umerii poarta
urma inconstienta a raportului nostru cu actiunea si a vointei de a stapani
lumea. Capacitatea de a actiona, vointa voluntara, prejudecatile,
intentiile apartin simbolicii umarului. Tot ceea ce vine in legatura cu
dorintele noastre profunde de a actiona asupra unui lucru sau asupra cuiva, va
avea deci o relatie somatica directa cu aceasta.
Ca si soldul, umarul
e poarta integrarii, poarta Inconstientului, dar aici
in legatura cu actiunea, in timp ce pentru sold era in legatura cu relatia. La
acest nivel dorintele si vointa de a actiona emerg, ies la suprafata, pentru a se
exprima in real.
Aceasta imagine a usii e aici amuzanta pentru ca osul care
leaga umarul cu pieptul (sternul) se cheama clavicula, ceea ce
inseamna micuta cheie, in latina. Ori, punctul de legatura al
claviculei cu sternul se situeaza sub Chakra gatului, care e acela al
exprimarii de sine. Aceasta remarca devine mai interesanta daca ne gandim ca
singurul mijloc de exprimare al omului in incarnarea sa este chiar a
face, actiunea, iar umerii sunt poarta.
Tensiunile pe care le resimtim in umeri (varful umarului, trapezul,
claviculele, omoplatii) ne vor vorbi de dificultatea noastra de a actiona.
Tensiunile inseamna ca intalnim frane / oprelisti, obstacole in dorintele
noastre de actiune, mai ales in ceea ce priveste mijloacele. Adica ne simtim
impiedicati, nu printr-o lipsa a capacitatii ci prin lipsa asistentei sau prin
opuneri exterioare. Gandim (credem) ca lumea exterioara (sau propria noastra
cenzura) ne impiedica, nu ne permite, nu ne da mijloacele sau nu ne autorizeaza
sa actionam.
Energiile nu pot astfel sa treaca in brate si se blocheaza in umerii nostri.
Nu toti cerebralii, care gandesc mult si actioneaza putin, ma vor contrazice
pentru ca ei au, in cea mai mare parte, trapezii foarte incordati, durerosi
chiar.
Daca e vorba de umarul stang, tensiunea e in legatura cu simbolica Yang
(paterna) si daca e vorba de umarul drept e in relatie cu dinamica Yig
(materna). Ma gandesc aici in mod deosebit la Marilyne care a venit sa ma
consulte pentru probleme la umarul drept, acuzand dureri foarte puternice.
Intrevederea noastra a adus la lumina faptul ca traversa o perioada foarte
dificila din cauza fiicei sale. Aceasta, cam iresponsabila sa spunem, a deschis
o sala de gimnastica si de dans pentru care a cerut bani mamei sale. Din
nefericire inconstienta + criza economica au dus la serioase dificultati.
Marilyne care voia sa recupereze sau macar sa protejeze fondurile sale, isi
dorea de mai multe luni ca fiica sa sa inceteze aceasta activitate. Dar legal,
nu putea face nimic, nefiind girantul. Nu mai avea nici o putere asupra fiicei
sale, adica sa o oblige sa inceteze activitatea. S-a simtit deci blocata si nu
putea face nimic pentru ca lumea exterioara (legislatie, contracte, fiica) o
impiedicau, nu-i permiteau sa o faca. Totul s-a reunit astfel incat umarul
drept s-a blocat si i-au produs suferinta, a declansat o periartrita la umarul
drept care exprima foarte clar mesajul si ii permitea in acelasi timp sa
evacueze tensiunea traita, sub forma durerii.
COTUL
A doua articulatie legata
de umar prin brat, cotul reprezinta echivalentul genunchiului. E vorba de o
articulatie care pliaza, care lasa, care cedeaza. El da bratului posibilitatea
unei mobilitati multidirectionale largind aceasta mobilitate spre toate axele:
orizontala si verticala, cu exceptia pozitiei inapoi, invers fata de genunchi
care se pliaza doar inapoi. Dificultatea de a ceda in fata unei vointe de
actiune prea rigide, se va resimti la nivelul acestei articulatii. Cotul
reprezinta “poarta acceptarii” in raport cu actiunea. E de asemenea vorba de
articulatia care face legatura intre constient si inconstient, fie in
sensul densificarii (de la inconstient spre constient) fie in sensul eliberarii
(de la constient spre inconstient).
La
acest nivel au loc trecerile de la resentimentele noastre, emotii sau idei de
actiune, spre conditia acceptarii lor.
Atunci cand ne doare un cot, asta inseamna ca avem dificultati in a accepta o
experienta traita, o situatie. Fiind la nivelul bratelor, aceasta tensiune este
in mod necesar in raport cu actiunea, cu facutul. Deci, are
loc un eveniment sau cineva are un mod de a actiona pe care noi il refuzam,
avem dificultati in a-l accepta sau pe care nu-l accceptam decat constransi si
fortati. Poate fi vorba, de asemenea, de ceva care trebuie facut, impotriva
vointei noastre, sau pe care am fi preferat sa-l facem in alt mod, sau sa nu
fim nevoiti sa-l facem. Tensiunea cotului ne spune ca modul de a face, al
nostru sau al celorlalti, nu ne convine, perturba obisnuinta de a actiona,
credintele sau certitudinile noastre legate de actiunea respectiva.
Daca durerea, traumatismul se manifesta la cotul drept, acestea sunt in relatie
cu simbolica Yin (materna) si daca durerile se dezvolta la cotul stang,
sunt legate de simbolica Yang (paterna). Exemplu care-mi vine in minte, este
cel al lui Christian, care a venit sa ma consulte pentru probleme legate de
dureri de umeri si bicepsi. S-a dovedit de fapt ca, practic, toata partea
stanga a corpului sau era dureroasa, tensionata. Operat de glandele salivare
stangi putin dupa sosirea in Franta, avea mereu tendinta sa se ciocneasca sau
sa se loveasca la cotul stang, inca din acea perioada, care dura de mai bine de
20 de ani. In momentul vizitei sale, suferea in mod deosebit de dureri la
nivelul umerilor, apoi mi-a spus, “acum a coborat” la cele doua coate ,
dominand usor la cotul stang. Viata lui Christian a pendulat (traversat un
moment critic) in momentul evenimentelor de independenta din Algeria. In acea
epoca, tatal sau a fost ridicat si a disparut misterios. De atunci nu a mai
avut niciodata stiri de la el si nu a avut alta solutie decat sa-i accepte
moartea.
Cateva luni mai tarziu,
glandele sale salivare stangi au inceput sa se sclerozeze. In ciuda
numeroaselor tratamente, s-a ajuns la operatie. Operatia “a reusit” perfect.
Doar ca, el nu a reusit sa “inghita” ceea ce s-a intamplat si cotul stang a
continuat sa-l atentioneze si sa-i comunice suferinta. Dar barbatul
trebuie sa fie puternic, si nu si-a exprimat niciodata suferinta. Christian nu
a acceptat ce s-a intamplat, ceea ce se facuse si a ramas sensibil. S-a dovedit
ca in acea vreme, se confrunta cu probleme si constrangeri de actiune in mediul
profesional, pe care a avut dificultati in a-l accepta. Umerii, bicepsii apoi
coatele se manifestau foarte dureros, indicandu-i astfel blocajul sau in raport
cu actiunea, cu o dominanta pe partea stanga care indica cum ca rana sa
“paterna” nu era nici pe departe cicatrizata, “absenta tatalui” nerezolvata,
ducea la o dificultate relationala cu “autoritatea” in general.
INCHEIETURA
MAINII
Incheietura mainii e
articulatia cu mobilitate completa. E legata de cot prin antebrat, permite
mainii, vector final al actiunii, sa se miste in toate axele spatiului.
La nivelul pumnului (incheietura mainii), mana se leaga de brat, dandu-i toata
mobilitatea potentiala. El face legatura intre ceea ce transmite actiunea
(bratul) si cea care o realizeaza (mana). Pumnul (incheietura mainii)
reprezinta “poarta alegerii”, “poarta implicarii”, ca si glezna , dar de
aceasta data in lumea actiunii. In executarea unei actiuni, bratul este primul
vector de transmisie, in timp ce mana este vectorul final si de realizare.
Pumnul (incheietura mainii) permite legatura intre cele doua, dand mainii o
mobilitate totala, o suplete si o precizie directionala pe care nu ar putea-o
avea.
Ea este deci cea care
permite mobilitatea, supletea, “rotunjimea” actiunilor noastre si a opiniilor
si este proiectia acestor calitati in raport cu vointa noastra si cu cautarile
noastre de putere asupra lumii si fiintelor. Este articulatia constienta de
reperele noastre fata de actiune si de stapanire a expresiei manifestate a
vointei noastre, in timp ce umarul reprezinta articulatia inconstienta a
acelorasi repere.
Entorsele, durerile sau
traumatismele pumnilor (incheietura mainii) ne vorbesc de tensiunile noastre,
de lipsa noastra de suplete sau de siguranta in actiunile noastre, dorintele
noastre de a actiona sau opiniile noastre. Ele semnifica faptul ca raportul
nostru cu actiunea, ca ceea ce facem este lipsit de siguranta, de soliditate.
Intarim pumnii in scopul de a-i “face mai solizi”. Tensiunile pumnilor ne
vorbesc de asemenea de rigiditatea noastra in actiune, adica de cautarile
noastre de putere asupra lumii exterioare (obiecte, materie sau fiinte) si noi
insine. Atunci cand ne impiedicam sa facem, cand nu ne dam
posibilitatea, pumnii (si mainile) se vor incorda si vor suferi. La
incheietura mainii sunt puse catusele prizonierilor atunci cand vrem sa-i
impiedicam sa actioneze (si la picioare cand vrem sa-i impiedicam sa fuga). Dar
si atunci cand vrem sa facem prea mult, atunci cand suntem voluntari sau
excesiv de directivi si cand actiunea trece doar prin vointa si in forta,
incheieturile vor manifesta opozitia lor si vor calma aceasta dorinta excesiva
si aceasta folosire a fortei fiind dureroasa. Maestrul interior ne obliga
astfel sa ne calmam.!
Daca durerea,
traumatismul sau tensiunea se manifesta in incheietura dreapta, ea e in relatie
cu Yin (simbolica materna) si in incheietura stanga cu Yang (simbolica
paterna).
Acest lucru mi s-a
intamplat acum cativa ani, cand practicam aikido de 3 ani. Foarte inflacarat,
aveam o tendinta anumita in practica mea de a trece in forta, de a reproduce in
fizic, tipul de raport mental pe care-l aveam cu viata. Era evident ca practica
regulata si asidua in aikido, imi dadea si avea sa-mi dea progresiv din ce in
ce mai multa putere personala asupra lumii exterioare. Riscul se profila la
orizont deoarece aceasta putere asociata cu tipul meu de vointa, urma sa
produca un cocktail cu atat mai periculos cu cat nu era voit, acela al unei
puteri nestapanite. Maestrul meu interior trebuia sa vegheze deoarece, in
timpul unui curs de aikido in Aveyron, incheieturile deveneau din zi in zi mai
dureroase, in asa masura incat nu mai putem tine sau “strange” partenerul
in exercitii. Nu am mai avut de ales si a trebuit “lasa” sau mai degraba relaxa
stransoarea, modul de a tine lumea, si, in acest caz exact, partenerii mei. Nu am inteles acest mesaj imediat si am fost foarte
indurerat de acest handicap nedrept impotriva caruia ma revoltam. Timp de
2 ani a trebuie sa-mi bandajez incheieturile inaintea cursurilor, si in
practica profesionala, trebuia sa lucrez tinand cont de durere. Aceasta ma
obliga sa schimb atitudinea si modul de a lucra. Dupa 2 ani, intr-o zi am
inteles cat de mult a fost mentalizata si voluntarizata relatia mea cu lumea.
Incepand cu acea zi, nu am mai avut niciodata dureri ale incheieturilor, desi
lucreaza toata ziua si uneori chiar intensiv (seminarii, stagii, consultatii,
masaje).
MANA
Mana este, asemenea talpii pentru gamba, piesa “maestra’ a bratului. Este
extremitatea bratului asupra careia se rasfrange toata actiunea a carei
realizare finala nu ar fi posibila fara ea.
Mana reprezinta stadiul
final prin care actele noastre, finalizarea si finetea lor se realizeaza.
Cuvantul “mana” are aceeasi origine cu cuvantul “manifestare”, “manifestat”.
Mana reprezinta la un anumit moment dat, trecerea de la conceptual la real, de
la idee la realitate, ea serveste si pentru a “vorbi”, la comunicare. Si nu e
adevarat doar pentru muti, dar si pentru numeroase culture din lume. Gestica
mainilor este adesea mai puternica si marcanta decat vorbele. Numeroase studii
au demonstrat importanta gesturilor in comunicare. Ceea ce a fost numit,
in acest domeniu, “comunicare non-verbala”, parea a avea mai multa
importanta decat cuvintele (vedeti lucrarile profesorului Meharabian). Acest
tip de comunicare este primul pe care-l cunoastem si experimentam in viata.
De fapt, relatia intre mama si copil, schimburile si semnele de afectiune si
recunoastere se fac prin atingere si prin intermediul mainii. Ea este deci un
vector de transmisie si de comunicare. Ea serveste actiunea de a da si a primi.
Ea poate si sa atinga si sa simta si chiar sa inlocuiasca ochiul. Este deci si
un vector de perceptie. Prin intermediul mainii percepem sau transmitem
energiile. Natura mainilor este religioasa, terapeutica,
pacifista. Palma si fiecare deget sunt captorii si emitatorii energiilor
noastre. In fiecare din degete incepe sau sfarseste un meridian de acupunctura
(vezi Spune-mi unde te doare). Acesta determina, prin tipul de
energie vehiculat, rolul degetului caruia ii este atasat. O sa vedem in
continuare fiecare deget in parte.
Dar ca suport final al actiunii, mana este si vectorul puterii, un simbol al
puterii. In numeroase culturi, ea reprezinta puterea regala si chiar divina (a
fi in mainile Domnului). Mana ne permite sa strangem, sa tinem, sa incatusam
sau sa strivim.
Modul in care este
stransa mana cuiva este foarte semnificativ pentru modul in care persoana
intrevede relatia cu cel pe care-l saluta. Persoanele care abandoneaza vointa
de putere asupra celuilalt, dau mana. Regasim, deci, pentru mana, majoritatea
rolurilor, simbolice sau nu, care corespund bratului. Diferenta rezida in
faptul ca, mana actioneaza in stadiul final, in timp ce bratul, transmite.
Putem compara simbolic bratul intreg cu o sageata. Mana este varful acestei
sageti, iar bratul este bara acesteia. Miscarea sagetii este transmisa de bara
(brat) dar varful (mana) este cel care asigura patrunderea acesteia in tinta.
Durerile mainilor ne
vorbesc de raportul cu actiunea manifestata asupra lumii exterioare. Tensiunea,
durerea, suferinta mainilor semnifica faptul ca raportul nostru cu aceasta lume
este unul de stapanire, de putere, de posesie sau aviditate. Vrem sa tinem prea
multe, sa strangem, sa stapanim lumea sau indivizii, prin dorinta de dominara
sau prin frica. Mana care se inchide este cea care retine, careia ii e teama ca
lucrurile ii scapa, care se apara sau ataca si vrea sa loveasca (pumnul
strans).
Din acest motiv le explic uneori pacientilor mei ca viata si tot ce se petrece
poate fi simbolizat printr-un pumn de nisip. Daca vrem sa-l avem si sa-l
conservam, trebuie sa tinem mana deschisa, pentru ca daca o inchidem, pentru a
pastra nisipul, acesta ne scapa prin toate interstitiile mainii. Mana pacifista
sau primitoare este mereu deschisa, in timp ce mana care lupta, care striga
razbunare sau cea care ameninta este mereu inchisa. Mainile si pumnii sunt
foarte legati si suferintele lor adesea simultane sunt semnul unei dificultati
majore in a se lasa prins de lume, a slabi dominatia, posesia sau puterea
asupra lumii.
Cazul lui Dominique, pe care-l
dau exemplu in capitolul despre poliomelita, zugraveste perfect dinamica si
suferinta pe care le implica.
DEGETELE
Degetele reprezinta
terminatiile “fine” ale mainii. Sunt “detaliile” acestora, si, in consecinta,
terminatiile actelor noastre, detaliile actiunilor sau modul nostru de a
actiona. Fiecare reprezinta, la randul lui, un detaliu diferit, un mod sau o
faza specifica pe care o decodificam datorita meridianului energetic care se
termina sau debuteaza in degetul in cauza. Ca element periferic si de
finalizare a actiunii, el permite usor individului de a se servi de el ca
mijloc de “feed – back”, de revenire asupra actiunii. Multumita fiecarui deget
si punctelor energetice care se afla la extremitatile lor, putem stimula sau
evacua inconstient, dar eficace, eventualele tensiuni regasite la acest nivel.
Din acest motiv, sunt in acelasi timp, locul si mijloacele privilegiate pentru
multiple neinsemnate “acte ratate” zilnice care ne par intamplatoare si
nesemnificative. Dar nu e niciodata intamplator faptul ca ne taiem, intepam,
julim sau scrantim un anumit deget al mainii. E vorba, de fiecare data, de un
proces “usor” dar precis, al unei cautari de exprimare sau/si evacuare al
tensiunii. Acest proces poate functiona deoarece, punctul energetic situat la
extremitatea fiecarui deget, este si un “punct sursa” sau “punct al
primaverii”. Este punctul renasterii potentiale a energiei, datorita careia
poate aparea o noua dinamica sau prin care, vechea dinamica se poate
“reincarca” si sa-si schimbe polaritatea.
Propun aici doar, asa cum
am facut si pentru degetele de la picioare, semnificatia globala a fiecarui
deget si suferintele care vor aparea. Pentru a intelege mai in detaliu toata
dinamica situata in spatele acesteia, e suficient sa revedeti Spune-mi,
in partea dedicata meridianului energetic exact care soseste in degetul
respectiv, caruia ii imprima dinamica sa generala.
DEGETUL
MARE (dm)
Dm este degetul in care
se termina meridianul Plamanului. Este degetul de protectie, de aparare si al
reactivitatii in raport cu lumea exterioara. Copiii stiu foarte bine acest
lucru atunci cand spun, in toate tarile lumii ”pouce, eu ma opresc / piua ” sau
“piua, eu nu mai joc”, sau atunci cand isi sug degetul in momentul cand au
nevoie sa fie “asigurati”. Faptul ca, in zilele noastre, din ce in ce mai des,
copiii nu isi mai sug degetul mare si aratatorul sau inelarul semnifica foarte
clar lipsa reperelor si a nevoii lor profunde de securitate. Dm reprezinta
securitatea exterioara, protectia prin aparare in timp ce aratatorul si
inelarul reprezinta cautarea securitatii, nu prin aparare ci prin unitate.
Aceasta nevoie de unitate, interioara si exterioara (pentru sine-insusi si
familie) e asociata cautarii de putere, de actiune asupra lumii exterioare.
Dm poate fi si degetul care reprezinta tristetea sau apararea. In toate
cazurile, traumatismele (rani, taieturi, entorse, arderi) sau patologiile dm
(reumatisme, artroze) sunt in legatura cu aceste nevoi de protectie, de aparare
fata de agresiunea lumii, imaginara sau reala, sau legat de un eveniment
trist.
ARATATORUL
Este degetul
de la care incepe meridianul Intestinului Gros. Este degetul care reprezinta
protectia dar in sensul evacuarii resentimentelor, expulzarea lor in exterior.
Acest fapt il face sa fie degetul cererii, autoritatii, acuzarii, amenintarii.
Este degetul care ordona, dirijeaza si indica directia, care ameninta.
Tensiunile si suferintele acestui deget sunt legate de nevoie de evacuare, in
sensul de a nu mai pastra in sine. Trairea este resimtita ca “neacceptabila”,
ca si cand ar trebui eliminate, mergand eventual pana la sensul cel mai larg al
cuvantului “a elimina’ (amenintare). E vorba in general de evacuarea simpla a
evenimentului trait care nu ne-a convenit. Durerile acestui deget pot sa exprime
si o tendinta excesiva de a da directive sau de autoritate, care e nevoita sa
se evacueze dat fiindca e in exces.
MAJORUL
Majorul e degetul in care
se termina meridianul Stapanului Inimii. E degetul structurii interioare, al
guvernarii interioare a lucrurilor si chiar a sexualitatii (“puterea”asupra
altora care aduce placere, ofera placere sinelui). E degetul care reprezinta
satisfactia evenimentului trait si al actiunii pe care o exercitam asupra lumii
si al carei rezultat ne aduce satisfactie. Tensiunile manifestate aici ne
vorbesc de insatisfactiile fata de cursul evenimentelor, fata de dificultatile
de a simti placerea sau pe care nu reusim sa le geram in cursul vietii.
INELARUL
Inelarul e degetul de la
care incepe meridianul Caminului Triplu. Acest deget al uniunii, al coeziunii
lor in noi si al asimilarii lor.
Inelul de logodna sau de
casatorie, oricare ar fi forma lui, se pune pe acest deget. Traumatismele sau
patologiile acestui deget ne vorbesc de dificultatea noastra de a “uni”, de a
unifica in noi sau in jurul nostru. Ne vorbeste de dificultatea noastra de a
crea o coerenta intre toate partile noastre si ale vietii noastre pt a-i da un
sens acesteia.
DEGETUL
MIC
Degetul mic este singurul
in care se intersecteaze doua meridiane. Aceste doua sunt cel al Inimii si cel
al Intestinului Gros (care incepe aici). Este degetul finetii, al elaboratului
dar si cel al emotionalului si al superficialului, al aparentei si chiar al
pretentiilor. Acest deget este, de exemplu, redicat atunci cand dorim sa
bem ceai intr-o maniera mondena, dand eleganta degetului. Tensiunile resimtite
manifesta nevoia de exteriorizare, fie a unei tensiuni de ordin emotional, fie
a unei tendinte spre superficialitate sau de subiectivitate. Ele inseamna ca
suntem prea implicati in rolul pe care-l jucam sau parem a-l juca, si
insuficient in cel natural, de a fi. Este, in cele din urma, degetul
emotionalului.
BRATELE
(BICEPSII SI UMERII)
Bratul se situeaza intre
umar si cot. Am vazut mai devreme in detaliu ce reprezinta ambele articulatii.
Sa amintim aici doar ca umarul si omoplatul sunt reprezentarea raportului
inconstient cu actiunea. Ele reprezinta “poarta inconstientului”, punctul de
emergenta, resurgenta inconstientului in raport cu actiunea asupra lumii si
fiintelor (inclusiv noi insine). Cotul este, “usa, bariera” acceptarii. Bratul,
construit in jurul osului humerus, reprezinta ceea ce e intre cele doua si le
leaga.
El reprezinta proiectia
de la faza de trecere a vointei sau dorintei de actiune, de la inconstient la
constient. Suntem in procesul de “densificare”, in momentul care precede
acceptarea constienta a acestuia. Dar mai poate fi vorba si de trecerea de la
constient la inconstient. Suntem in acest caz in procesul de “eliberare”,
in momentul care urmeaza acceptarii constiente a acestuia si care precede
inconstientul.
Tensiunile resimtite in
brate (puncte dureroase, crampe, nevralgii) sunt manifestarea dificultatii de a
actiona pe care o resimte o persoana. Memoria si ranile inconstiente profunde
ale unui individ in raport cu capacitatea sa de actiune care urca la suprafata
si pe care acesta refuza sa o accepte, se vor manifesta prin dureri ale
bratelor, fracturi ale umarului, atunci cand amintirile, memoria care apare la
suprafata sunt prea puternice sau bulverseaza prea tare structura credintelor
personale sau alegerile din viata persoanei respective. Esecul personal,
imposibilitatea de a realize ceva pe plan profesional sau familial, fricile
fata de actiune sau de consecintele ei, vor alege sa se exprime, daca e nevoie,
prin dureri sau traumatisme ale bratelor.
Poate fi vorba de trairi
si experiente pe care individul le-a acceptat in onstientul lui, in mental, dar
pe care nu poate sau nu este inca pregatit sa le accepte in interiorul lui.
Poate fi cazul unei persoane care a trebuit sa cedeze ceva pe care-l considera
important pentru el (proiect, realizare tehnica, promotie) si pe care l-a
inteles si acceptat in mentalul lui. Totusi in interiorul lui, aceasta persoana
nu-l accepta. In ciuda oricarui rationament logic pe care l-a inteles, persoana
refuza sa integreze faptul in interiorul ei.
Daca durerea sau
traumatismul se situeaza la umar, inseamna ca e legata de structura profunda,
de credintele si valorile inconstiente ale persoanei in raport cu actele sale.
Dace se manifesta la nivelul bratelor, muschilor, suntem in prezenta unei
manifestari mai putin “grave” pentru ca e mai putin ancorata in structura.
Cand tensiunea, durerea
sau fractura se situeaza la bratul drept, e in relatie cu Yin, simbolica
materna si toate reprezentarile ei. Daca se exprima in bratul stang, e in
relatie cu Yang, simbolica paterna si toate reprezentarile sale. Voi relua aici
exemplul lui Christian pe care l-am dat in paragraful anterior consacrat
cotului. Tensiunea profesionala pe care o traia se exprima clar in brate, umeri
si coate. El se gandea ca nu poate actiona sau ca lucrurile nu se petrec cum ar
fi vrut, din cauza lumii exterioare (umerii). Stia si intelegea
inconstient logica acestora (brate) dar avea dificultati sa le accepte si sa le
admita, sau macar sa le recunoasca (coate), pentru ca, fara indoiala, gasea
situatia ca fiind injusta sau nejustificabila in ceea ce-l priveste. Ea nu
putea deci sa fie admisa constient si energia ramanea blocata in dreptul
coatelor.
ANTEBRATUL(CUBITUS,
RADIUS)
Antebratul se situeaza
intre cot si incheietura mainii. Am vazut mai devreme ca cotul reprezinta
“bariera acceptarii” si ca incheietura mainii este “bariera implicarii”,
in sensul alegerii (si nu al deciziei ca pentru glezna). A. este prima etapa de
trecere a vointei de actiune in lumea realizarii.
Atunci cand vrem sa facem
(sau se intampla) ceva care atinge memoria noastra profunda (inconstientul) si
pe care-l acceptam (cotul), trebuie sa alegem si sa facem tot ceea ce ne va
inlesni realizarea lui. Daca aceasta realizare e dificila pentru ca avem, de
exemplu, dificultati in a alege mijloacele, se vor dezvolta tensiuni,
suferinte, crampe ale antebratelor, in general spre incheietura mainii,
fracturi de cubitus sau de radius, sau chiar ale ambelor. Suntem intr-o parte a
corpului care precede sau urmeaza mainii si incheieturii, dupa sensul de
circulare a energiilor pe care le alegem (densificare sau eliberare). Poate fi
vorba de o faza de trecere, de la inconstient la constient (sens cot – mana).
Atunci suntem in procesul de “densificare”, in momentul care urmeaza acceptarii
constiente si precede trecerea in real (incheietura, mana) prin actiune. (a
face). Dar poate fi vorba si de trecerea de la constient la inconstient
(sens mana – cot). In acest caz, e vorba de procesul de “eliberare”, de
momentul care precede acceptarea inconstienta si care urmeaza trecerea in real.
Durerile antebratului,
cubitusului sau radiusului ne vor vorbi de dificultatile de a accepta
actiunile, intamplarile pe care existenta ne poate face sa le cunoastem sau
implinim in viata. Dificultatile noastre de a alege sau de a ne opri asupra
mijloacelor de actiune, noi, diferite de obisnuinta sau de credintele noastre,
se pot manifesta printr-o durere la aceasta regiune a bratului, mergand chiar
pana la factura (a se vedea cazul Clarei din capitolul “fractura”). Acestea se
produc atunci cand tensiunea este prea puternica si cand blocajele in raport cu
actiunea sau cu alegerea sunt puternic ancorate, foarte rigide pentru a nu
spune ca sunt ajunse in stadiul de fosilizare, care nu pot admite “tensiunea”
(obligatie de schimb) impusa de exterior. In acest caz cubitusul sau radiusul,
sau ambele “cedeaza”. Dar simpla jena inseamna ca deja avem
dificultati in a ne “misca”, sa dam incheieturii si mainii, posibilitatea de
a-si juca rolul de mobilitate, de potential de schimbare a lumii sau de tipul
de actiune in viata.
Daca tensiunea se
manifesta la nivelul antebratului stang, este in relatie cu dinamica Yang
(tatal) si cand se manifesta la antebratul drept, ea e in raport cu dinamica
Yin (materna).
CEAFA
Ceafa este partea
corpului care se situeaza intre cap si restul corpului. Ea face legatura intre
creier si executantii lui, care sunt bratele si picioarele. Incepand cu plexul
cervical, care se situeaza la baza sa, toate vointele si deciziile de actiune
sau de relatie vor fi trimise in directia organului sau membului cel mai
potrivit pentru realizarea lor. Ceafa este deci, locul in care dorintele sau
vointa nu au iesit la suprafata, nu au inceput sa apara si nu au declansat
inceputul unui gest fizic. Ele nu au fost inca in raport cu exteriorul. Astfel
ceafa reprezinta punctul de trecere de la conceptual (creier, idei, concepte,
dorinte, vointe, a vrea, etc) spre real (actiune, realizare, relatie, expresie).
Tensiunile, suferintele sau blocajele cefei exprima dificultatea sau
incapacitatea noastra de a face sa devina realitate dorintele, ideile,
conceptele, vointele… Totusi, spre deosebire de tensiunea umerilor, care are
aproape aceeasi semnificatie, ne aflam, vorbind de ceafa, in stadiul in care
ideile nu au ajuns “la poarta” trecerii la actiune. Asta inseamna ca nu putem
face ca lucrurile sa devina realitate, pentru ca ne gandim/ credem ca
nu suntem capabili. Incapacitatea este din partea noastra, in timp ce
pentru blocajul umerilor, ea venea din partea celorlalti, din lumea exterioara.
Iradierea spre unul din
umeri, care poate exista paralel, ne va da indicatii suplimentare ale
simbolicii Yin sau Yang a carei imagine, reprezentare interioara, ne face sa ne
gandim ca nu suntem capabili.
Cazul cel mai obisnuit si cel mai simplu la care ma gandesc, este cel al
torticolisului. Aceasta tensiune a cefei arata un efect fizic direct, uneori
chiar foarte dureros, care ne impiedica sa intoarcem capul la dreapta sau la
stanga. Or care este semnificatia universala a gestului de a intoarce capul
spre dreapta sau spre stanga? Practic in toate culturile lumii, aceasta miscare
vrea sa spuna “nu”. Este semnul dezacordului, al refuzului, al neacceptarii a ceea
ce se intampla sau a ceea ce altul spune sau face. Torticolisul ne impiedica sa
facem acest gest. El semnifica incapacitatea noastra de a spune “nu” cuiva sau
unei situatii. Ne gandim ca nu avem dreptul, posibilitatea sau capacitatea sa o
facem. In capitolul destinat torticolisului, dau exemplul lui Bernard care e
foarte reprezentativ pentru acesta.
Putem imagina si rezuma
marile axe ale partii “inalte” a corpului nostru, bratelor, umerilor si cefei
noastre, in schema care urmeaza. Ea ne permite sa vizualizam simplu ceea ce se
intampla si cum se intampla.
MEMBRELE
SUPERIOARE
De
fiecare data cand avem tensiuni in acesta parte superioara a corpului, acestea
sunt semn ca, in raport cu actiunea (dorinta, vointa, imposibilitatea,
incapacitatea, frica), sau cu puterea asupra lumii si fiintelor, noi traim o
tensiune echivalenta, legata fie de incapacitatea noastra presupusa (ceafa),
fie de o incapacitate venita din exterior (umeri). Ne aflam in fata a ceva ce
nu putem, nu stim sau nu reusim sa-l facemE. AFECTIUNILE
SISTEMULUI
OSOS SI ARTICULAR
ALGODISTROFIA
Algodistrofia,
numita si neuro-algodistrofia, este sindromul de tip reumatologic al carui
mecanism este destul de putin cunoscut medical. Fenomenul principal identificat
este cel de durere. Aceasta poate fi de ordin circulator, cutanat, muscular,
articular sau osos. Oricare ar fi cazul, ea e insotita in timp de o degradare a
sferei fizice atinsa de algodistrofie. In anumite cazuri, durerea poate fi cea
care determina persoana la suicid. Unul din rarele raspunsuri pe care medicina
clasica le da este cel al “tranchilizantelor” si al injectiilor cu calcitonine.
Acesta este un semn clar al legaturii directe care exista intre algodistrofie
si starea “nervoasa” a persoanei.
De obicei algodistrofia
apare ca urmare a unui traumatism fizic sau psihic. De aici ea isi ia
semnificatia. Ea ne vorbeste de fapt de un soc, de o rana dureroasa pentru noi
dar greu de exprimat. Locul in care se manifesta ne indica sensul ranii, si
prin lateralitate si partea corpului atinsa, descoperim ce nivel al vietii
noastre este vizat.
Un exemplu ne permite sa
ne imaginam acest caz. E vorba de o copila de 9 ani care a fost adus sa o
consult de catre mama ei, pentru ca suferea de algodistrofia gleznei si a
piciorului stang. Medicii consultati nu au putut sa-i dea un raspuns, ba chiar
i-au prezis ca “va sfarsi intr-un scaun cu rotile”. Si dupa manifestari, ea
chiar parea sa apuce pe acest drum.
Mama ei a decis, in
disperare de cauza, sa vina sa ma vada. Micuta Julieta a sosit, mergand cu doua
bastoane si cu incapacitate totala de a pune piciorul pe pamant.
Ce s-a intamplat cu Julieta? tocmai isi pierduse tatal, care a decedat brusc.
De ceva vreme, destul de importanta pentru ea, isi distrusese imaginea in ochii
lui Julieta, pentru ca “incarcase sa-si rezolve” problemele in alcool. Era
foarte dificil, aproape imposibil, pentru Julieta. sa recunoasca acest fapt si
sa admita suferinta. Ea a inceput, cu 15 zile inainte de moartea tatalui sau,
sa resimta dureri la glezna stanga.
Tatal sau a sfarsit prin a “pleca” definitive si Julieta. nu a stiut unde se
afla si nici de ce sa se sprijine. Nu mai exista tatal pe care sa se sprijine,
nici reprezentarea fortei, cu atat mai mult cu cat imaginea acestuia incepuse
sa se degradeze, chiar sa se descompuna. Durerea ei era imensa dar Julieta nu
si-o putea exprima. Ea s-a folosit atunci de glezna si de piciorul stang care
au inceput sa se demineralizeze (sa se descompuna si ele) si sa-i faca un rau
cumplit. Am dus o munca de identificare si de dedramatizare a memoriei
emotionale, apoi de reconstruire a acesteia, dar si o munca importanta de
reechilibrare a energiilor. M-am ajutat de un medic homeopat pentru a
ajuta remineralizarea. Dupa doua sedinte (15 zile), Julieta a lasat bastoanele
si s-a intors la scoala mergand in ambele picioare. Uimirea doctorului scolar a
fost atat de mare incat a acuzat-o de simulare, pentru ca, altfel, era
imposibil sa mai poata merge din nou! A fost nevoie de inca doua
sedinte pentru a opri recidiva care a inceput imediat din ziua urmatoare
acestei atitudini negative venita din partea unei persoane insarcinata sa
reprezinte « autoritatea » (simbolica paterna).
GUTA
/INFLAMATIA ARTICULARA
In acest caz mesajul este
dublu. Ne aflam intai de toate intr-o patologie de tip inflamator. Exista, prin
urmare, prezenta furiei, emotiilor negative neexprimate. Apoi aceasta inflamatie
articulara se situeaza, asa cum o indica numele ei, la nivelul
articulatiilor. La ce servesc articulatiile? Servesc miscarii. Ele permit
mobilitatea diferitelor parti rigide ale organismului, care sunt oasele.
Inflamarea acestor articulatii face miscarea dificila, uneori imposibila,
pentru ca poate merge pana la deformarea cartilajelor.
Prin urmare, inflamatiile
articulare ne vorbesc in general de dificultatea noastra de a ne
misca, de a schimba, de a lasa. Aceasta dificultate pare a fi legata de furiile
interioare neexprimate sau neadmise, fie impotriva lumii exterioare, fie
impotriva propriei persoane. In orice caz, suntem in prezenta unei incapacitati
datorate unei stari emotionale negative, al carei beneficiu ascuns este de a
putea justifica imposibilitatea sau dificultatea de miscare. Starea emotionala
de fond, structura sa colerica, serveste la darea reportarea responsabilitatii
spre exterior.
Guta este o inflamatie
acuta care se situeaza in principal la nivelul articulatiilor si in mod
deosebit la nivelul degetului mare. Se intampla ca excesul de acid uric, in
special cand nu e tratat, se manifesta la rinichi sub forma de calculi sau la
nivelul urechilor, pe marginea pavilionului.
In cazul gutei, putem descifra semnificatia celor doua modalitati. Mai intai,
localizarea preferentiala la nivelul degetului mare. In mod global, aceasta ne
vorbeste de raportul nostru cu lumea materiala dar si cu tecutul.
Acest raport
cu trecutul este intarit de originea uneori ereditara a
acestei inflamatii. A doua precizare vine de la originea frecventa a acestei
gute, uneori legata de obiciuirile alimentare, foarte incarcate in proteine si
aminoacizi. Or, aceasta alimentatie este cea mai incarcata de energie materiala,
grea in principiul animal, legata de originile umanitatii.
De aici rezulta ca guta, pe langa sensul general de a fi o inflamatie
articulara, ne precizeaza ca dificultatea noastra de a ne misca este asociata
cu fricile materiala si structurale. Mediul inconjurator sau materia ne
impiedica constient sau nu, si acest lucru devine insuportabil. Dar suntem
incapabili sa ne miscam pentru ca suntem cu adevarat in structural in punctul in
care poate afecta rinichii sau urechea. Or, oasele, rinichii si urechile sunt
gerate toate de principiul energetic al apei, care e principiul care se ocupa
de structurile profunde. (credinte, educatie, frici, arhetipuri.)
ARTRITA
Artrita este o inflamatie
acuta sau cronica a unei articulatii. Aceasta inflamatie este in cea mai mare
parte de tip reactiv si auto-imun. Degradarea articulara si osoasa semnaleaza
caracterul autodistructiv ale acestei forme de reumatism. Cat despre
inflamatie, aceasta vorbeste de focul furiei retinute sau de incendiul furiilor
multiple care devin modul de comunicare obisnuit. Cand degenereaza, ea devine
uneori o poliartrita evolutiva. Aceasta forma grava, de tip auto-imun,
marcheaza cu forta, semnul profund al maladiei. Putem descoperi acest sens in
capitolul urmator, consacrat poliartritei evolutive.
POLIARTRITA REUMATOIDA/ POLIARTRITA CRONICA EVOLUTIVA
Poliartrita reumatoida
sau cronica evolutiva este un tip particular de artrita grava. In acest caz particular, mainile sunt in general
atinse prima data. Ce ne spun mainile atunci cand sunt bolnave? Durerile mainilor
ne vorbesc, dupa cum explicam in capitolul despre maini, de raportul nostru cu
actiunea manifestata asupra lumii exterioare.
Sa ne amintim insa caracterul inflamator si distructiv al artritei, al
maladiilor auto-imune. Acestea sunt maladii de aparare in care organismul nu-si
mai recunoasta propriile sale celule si incepe sa le combata si sa le distruga
ca pe agenti straini periculosi. Aceasta maladie este degenerative in sensul ca
nu mai respecta legile naturale ale recunoasterii organice.
Poliartrita vorbeste de incapacitatea noastra de a ne recunoaste, de a ne vedea
sau a ne accepta asa cum suntem. Aceasta dificultate a recunoasterii a ceea ce
suntem, este adesea agravata de cautarea responsabilitatilor exterioare.
Suntem in lupta cu lumea care nu ne intelege, nu ne recunoaste, nu ne iubeste,
cand de fapt este vorba de propriile noastre probleme. Ne judecam viata intr-o
maniera maniseista (religie in care principiul binelui se opune principiului
raului) si totul e bine sau rau si situatiile le traim in termeni de nedreptate
sau de dreptate. Aceasta permanenta strategie conflictuala si de defensiva
compulsiva, care nu este pusa in practica pentru a face rau, ne autodistruge
crezand ca distruge lumea pentru a ne apara.
Eu cred ca putem
exeplifica toate acestea cu cazul lui Dominique. Aceasta femeie de 40 de ani
era atinsa de poliartrita reumatoida. Generoasa si pasionala, aceasta femeie
avea un raport cu lumea care era un raport de putere inconstient foarte
dezvoltat. In lupta permanenta cu viata si oamenii, ea se comporta automat fara
sa tina seama de tot ceea ce exista in jurul ei. Generozitatea sa naturala
usura aceasta trasatura si facea ca cei care o inconjurau sa se acomodeze,
fiecare in felul lui, cu aceasta atitudine caracteriala. Si-a ales un sot
care-i convenea, puternic si musculos dar fragil in actiuni si viata. S-a vazut
deci nevoita sa actioneze, sa faca, sa conduca si sa faca
lucrurile in locul lui pentru ca, gandea ea, el nu e capabil.
Aceasta relatie de putere nu era totusi bine traita in interiorul ei si a dus
la declansarea acestui reumatism particular al celor doua incheieturi ale
ambelor maini pentru ca este inainte de toate evolutiv si nu
stim sa-l oprim (asupra lui nu putem avea nici o putere).
Este vorba, de asemenea,
asa cum am indicat si mai sus, de o afectiune auto-imuna, adica de o afectiune
in care organismul se distruge el insusi pentru ca nu mai recunoaste propriile
sale celule, pe care le percepe ca celule inamice…Oare de ce
organismul lui Dominique credea ca celulele incheieturilor sale si ale mainilor
sunt inamice? Folosirea lor pervertita spre putere facea/determina ca partile
corpului sa devina daunatoare in sensul ca permiteau acestei femei
comportamente la randul lor daunatoare, pentru viata sa, stabilitatea sa,
fericirea si realizarea Propriului Drum in Viata. Oare aceasta utilizare era
daunatoare in realizarea Legendei Sale Personale. De atunci Dominique a facut
un pic de pace si dragostea a gasit un loc in viata sa. Hazardul face ca ea sa
traiasca o faza de remisiune de mai mule luni (aproximativ 2 ani).
Se pare ca o anumita
descarcare considerata in raport cu absolutul stapaneste totul si o gestionare
diferita a furiilor retinute sau exprimate permit scaderea presiunii,
inflamatiei si a consecintelor distructive pe care le presupune.
Primul lucru de care
artrita sau poliartrita are nevoie este pacea, pacea interioara si sa inteleaga
ca ea nu dauneaza. Este foarte interesant, pentru a nu spune esential chiar, ca
remisiunea spontana care se produce uneori in aceasta patologie grava are loc
la femei in timpul sarcinii. Sarcina are o actiune pacificatoare? Obliga oare
la descarcare, renuntare? Nu e ceva care se face fara a fi nevoie de profesor,
natural?
ARTOZA
Artroza este o atingere
articulara care se caracterizeaza printr-o degradare a cartilajului si printr-o
uzura consecutiva a acestei degradari. Se constata de asemenea in paralel o
densificare osoasa dureroasa, e adesea legata de imbatranire.
Artroza este inca o data demonstrarea acestei capacitati a corpului nostru de a
ne informa asupra a ceea ce nu merge. Sa vedem impreuna.
Artroza atinge articulatiile, adica ceea ce permite miscarea, schimbarile de directie.
Atunci cand ea e prezenta intr-o parte a corpului, ea face ca mobilitatea
acesteia sa fie mai dificila, mai mult chiar, dureroasa. Ea se manifesta prin
degradarea si uzura cartilajelor, adica a acestor verisoare in
acelasi timp suple si rigide ale caror suprafete alunecoase permit frecarea
uneori foarte importanta in functie de articulatie. Structurile osoase
apropiate, in cele din urma, au tendinta sa se densifice.
Analizind toate acestea, se poate deduce cu usurinta ca artroza ne vorbeste de
dificultatea noastra in fata miscarii sau a schimbarii.
Frica de aceste miscari,
de schimbare ne fixeaza, ne face sa pierdem supletea si capacitatea de a lasa
sa alunece (cartilajele). Ne opintim asupra certitudinilor si credintelor
profunde (oase), facandu-le astfel mai dense, mai grele si mai putin mobile.
Astfel viata nu circula la fel de bine prin noi (desi este mobila). Or,
intotdeauna la nivelul robinetelor (unde apa nu mai circula) se depune
calcarul.
De asemenea putem intelege de ce artroza avanseaza odata cu varsta, pentru ca
cea mai mare parte din noi se fixeaza, devin mai rigizi imbatranind si sunt din
ce in ce mai putin deschisi la schimbare si miscare.
Bine inteles, partea corpului unde se manifesta artroza precizeaza foarte clar
de ce tip de schimbare sau miscare ne este teama. E suficient pentru a decoda
sensul exact, sa ne raportam la lexical articulatiei in cauza. Sa luam un
exemplu: cel al lui Jean-Pierre imi pare graitor. Acest om de 48 de ani a venit
sa ma vada pentru o problema de artoza a cefei cu iradieri dureroase in umarul
stang. Reumatologul sau l-a diagnosticat cu artroza cervicala care genera
aceste dureri in umarul stang, limitand anumite miscari ale bratului.
Tratamentul antialgic al reumatologului nu l-a ajutat pe Jean-Pierre care a
venit sa ma consulte la sfaturile unui prieten.
Ce se intamplase in viata lui Jean-Pierre? Despre ce ne vorbea aceasta artroza?
Asa cum am vazut mai sus, era vorba de o frica de miscare, de schimbare.
Aceasta avea loc la ceafa (vedeti ceafa) si crea dureri in umarul stang (vedeti
umar). Descifrarea suferintei lui Jean-Pierre ne-a permis sa spunem ca era
vorba de ceva pe care el avea dificultati in a-l accepta sau in a-l refuza
(ceafa). Ceea ce s-a intamplat a fost trait ca o canstrangere sau o impiedicare
de a actiona datorata unei surse exterioare (umar) care era un barbat sau o
autoritate, o ierarhie (partea stanga).
Acest decodaj a fost fulgerator pentru Jean-Pierre. A
inteles ca durerea si artroza veneau dintr-o situatie profesionala pe care a
trait-o in urma cu cateva luni. El a fost surprins sa-si aminteasca faptul ca
efectiv artroza sa a aparut la putin timp dupa debutul tensiunii sale
profesionale. De mai multe luni, in societatea in care lucra Jean-Pierre, aveau
loc restructurari, care se desfasurau intr-o maniera pe care Jean-Pierre nu o
agrea. Traia aceasta experienta cu greu pentru ca trebuia sa aplice decizii
care nu-i apartineau, venite de la superiori si care-i erau impuse. In plus,
trebuia la randul lui sa le impuna inferiorilor sai, cu vinovatia implicata de
aceasta situatie. Doar ca-si spunea: “la 48 de ani nu sunt bine plasat pentru
a discuta”. Acesta frica finala a adaugat o tensiune asemenatoare
cu cea fixata la Jean-Pierre, osificat fizic, si el suferea foarte mult,
privind situatia din acest punct de vedere. Descoperirea sursei suferintei
fizice si morale, i-au permis sa faca alegeri si sa ia decizii in concordanta
cu natura sa, tinand cont de dificultatea contextului. In zilele care au urmat
primelor doua sedinte, din corp si bine inteles din spirit, durerea a disparut
complet.
COXARTROZA / DURERILE SOLDULUI
Coxartroza e
o artroza a capului femurului si locul ei de fixare e la nivelul soldului.
Soldul reprezinta articulatia primara, bazica, mama, a membrelor
inferioare. De la el pleaca toate miscarile (potentiale) ale acestor membre. El
reprezinta axa bazica a lumii noastre relationale.
Aceasta
e Poarta a Inconstientului Relational, punctual prin care
elementele Inconstiente tasnesc spre Constient. Schemele noastre profunde,
convingerile despre relatia cu ceilalti si cu lumea, si modul in care o traim
sunt reprezentate somatic de sold. Orice tulburare constienta sau nu ale
acestor niveluri va avea repercusiuni la nivelul unui sold. Impreuna cu bazinul
si cu zona lombara, soldurile sunt locul puterii noastre profunde, cat si al
capacitatii de mobilitate si suplete interioara si exterioara. Pornind de la
ele, fiinta noastra e in relatie cu lumea.
Problemele soldurilor, durerile, tensiunile, blocajele, ne arata ca traversam o
situatie in care baza credintelor profunde e adusa in
discutie. Faptul ca aceasta articulatie, care este sprijinul prim si
fundamental al piciorului, ne lasa, ne parasesc, semnifica faptul ca punctele
de spijin interioare fundamentale, credintele interioare, in raport cu viata ne
parasesc de asemenea. Suntem din plin in notiunea de tradare sau de abandon,
fie ca sunt facute de noi sau de altii.
Daca e vorba de soldul stang, suntem in cazul unui eveniment de tradare sau de
abandon legat de simbolica Yang (paterna). Ma gandesc aici la o persoana numita
S care a venit sa ma vada intr-o problema de artroza a soldului stang, cu putin
inainte de operatie. Dupa ce am lasat-o sa vorbeasca de suferinta mecanica,
i-am cerut sa vorbeasca putin mai mult de viata sa intreband-o: “ ce om v-a
inselat sau abandonat in ultimile luni?” in ciuda surprizei, ea mi-a marturisit
ca si-a pierdut sotul cu 3 ani in urma, dar ca nu vedea legatura intre cele
doua evenimente. I-am explicat progresiv procesul inconstient care a pus tot
acest timp inainte de a se elibera astfel (prin durere).
Ea a
recunoscut ca a trait efectiv disparitia sotului ca un abandon asociat cu
resentimente de nedreptate. Dupa doua sedinte de masaj Shiatsu si de lucru asupra
acestei amintiri, soldul ei s-a eliberat astfel incat in cea de-a doua
saptamana ea a avut 2 zile intregi fara sa resimta cea mai mica suferinta.
Temerile sale, obligatiile sale profesionale, au determinat-o
sa ia, in ciuda a tot ce se intamplase, hotararea de a se opera; iar eu am
lasat-o libera sa aleaga. Operatia a reusit perfect si a facut
sa taca durerea.
Un an si jumatate mai tarziu ea a revenit sa ma vada pentru aceasta problema
dar de date asta la soldul drept. Era clar axa nu eliberase nimic din tensiunea
interioara. Rana sufletului nu se cicatrizase deloc si a cautat un alt punct
pentru a se exprima. Am impins-o mai departe in exprimarea trairilor sale si a
terminat prin a marturisi ca, in plus, dupa disparitia sotului
sau, a avut indoieli majore despre fidelitatea sa incat se gandea chiar ca o
inselase. Ea se simtea tradata in pozitia de sotie. Deci nu era surprinzator ca
Inconstientul avea nevoie de a elimina, la nivelul soldului aceasta rana care
era inca departe de a fi inchisa pentru ca era intretinuta de indoiala. A fost
pe dreapta pentru ca feminitatea era in cauza, dar mai ales pentru ca stanga nu
mai putea vorbi.
Daca e vorba de soldul drept, suntem in situatia unei trairi de tradare sau de
abandon a simbolului Yin (matern). Ma gandesc aici, pe langa exemplul
precedent, la propriul tata. El a lucrat intr-un birou public in care din ce in
ce mai multe lucruri si comportamente i-au devenit dificil de tolerat, pentru
ca ele tradau ideea ca era vorba de serviciul public. Dar cum
sa iesim din aceasta situatie? El a cazut intr-o zi si s-a lovit la soldul
drept.
Putin cate
putin, durerea a crescut incat a devenit dificil sa poata face corect lucrul.
Taran de origine si avand un dezvoltat simt al datoriei si de respect fata de
angajamente, a fost si mai contrariat atunci cand l-au
sfatuit sa-si ia concediu medical. Nu pot accepta acest
lucru pentru ca ar insemna ca ceilalt vor face munca in locul meu, – zise
el in acea vreme. Ar fi fost o tradare suplimentara din partea sa.
A hotarat sa iasa la pensie anticipat, desi, facand aceasta alegere, pierdea
foarte mult financiar, nefiind foarte departe de pensionarea la termen. Nu
putea totusi sa inteleaga semnificatia inconstienta a ceea ce se intamplase. A
plecat sa ajute o persoana, dintre cunostintele sale, sa infiinteze o
crescatorie de porci. Debutul
a fost promitator dar experienta tradarii s-a reluat. Persoana
a inceput sa-i faca in fiecare zi noi probleme, reducandu-i de fiecare data
munca pe care o efectua. Pana in ziua in care o picatura de apa mai mare ca
celelalte (distrugere accidentala) a determinat rasturnarea paharului. Durerea
soldului drept, care luase forma unei coxartroze s-a amplificat si la putin
timp a parasit acest angajator care i-a dezamagit increderea si s-a dus sa se
opereze.
Poate ca, daca as fi stiut in acea vreme (acum 30 de ani), as
fi putut evoca necesitatea pe care o avea de a exprima tradarea sau
abandonul simbolic. El traise deja, din tinerete aceasta tradare,
atunci cand, revenind din captivitate dupa razboi, a constatat ca tatal sau
abandonase o frumoasa ferma in care traise inaintea razboiului. Totusi, il
indrumase in mod expres sa nu o faca. Constatand ca tatal sau a vandut aceasta
ferma pentru a cumpara alta in alta parte, a decis sa-si paraseasca familia
pentru a lucra in uzina. Am zis poate pentru ca nu suntem
intotdeauna gata sa auzim anumite lucruri si pentru ca nimeni nu poate trai sau
schimba Legenda Personala a altuia.
CRURALGIA
Cruralgia este, ca si sciatica, o intepatura care blocheaza nervul
crural, uneori complet si ne impiedica sa mergem, sa ne deplasam sau chiar sa
stam in picioare. (a se vedea capitolul picioare). E foarte important sa ne
intrebam, dupa locul atins, ce se intampla in viata relationala. Care e
persoana spre care nu vrem sa mai mergem, cu care nu mai vrem relatii ca cele
existente azi, sau mai simplu nu mai vrem relatii deloc? Spre ce avem
dificultati sa ne indreptam? Care e schimbarea materiala de care ne e frica? Ce
lucru sau fiinta la care ne gandim sa-l posedam, ne scapa?
Cruralgia este foarte interesanta pentru ca aceasta intepatura a nervului
crural se manifesta, printre altele, la barbati prin dureri, uneori foarte
jenante, intr-unul din cele 2 testicule, provocand uneori chiar umflarea
aceluia care este pe partea nervului crural atins. E util sa punem intrebari in
legatura cu umflatura? In orice caz, aceste intrebari pot da raspunsuri
particulare graitoare chiar daca ele nu sunt obligat bine
venite sau acceptate, in special in relatiile de cuplu.
FRACTURA
Sa dam un sens unei
fracturi mi se pare evident. Trebuie vorbit de fapt prin ea insasi ca e vorba
de o spartura / ruptura. Aceasta spartura se produce in tot ceea ce e structural
si dur in corpul nostru, adica la nivelul scheletului, a oaselor. Fracturile
sunt deci atingeri ale structurii noastre profunde care se sparg pentru a
elibera tensiunea intalnita pe drum.
Este
important sa ne intrebam despre ceea ce e supus la tensiuni puternice in viata
noastra, despre ceea ce rezista si risca sa se sparga datorita lipsei de
suplete. Care este modul obisnuit de a gandi, convingerile profunde si
structurale care sunt perturbate de trairea momentului. La ce schimbari de
comportament, de convingeri sau de directie suntem in curs de a rezista? Fabula
stejarului si a trestiei ne poate ajuta sa reflectam asupra acestui subiect.
Locul fracturii vine sa descifreze sensul global si ne permite sa precizam
domeniul vietii in care exista tensiunea. Oare este in relatiile noastre cu
ceilalti sau cu lumea (picior), in actele noastre, in modul de a actiona sau de
a suporta actiunile celorlalti (brate) ? Are dificultati relationale cu o
femeie sau o intreprindere, vis-à-vis de cineva care nu mai stie pe ce picior
sa danseze sau cui sa opuna rezistenta in a avansa, in a merge mai departe, de
exemplu (e vorba de picioare si mai exact de glezna dreapta). Va fi indicat sa
ne raportam in consecinta la capitolul care priveste fiecare din partile corpului
care a suferit fractura pentru a afla sensul sau.
Ma gandesc aici la cazul Clarei. Aceasta tanara adolescenta (12 ani), traia o
situatie dificila in familie. Din diverse motive tatal sau genera o tensiune
paterna si conflictuala in familie. Uneori se intampla, prin dezordinea si
atitudinea sa relationala a provocat crize si in plus amenintarea ca o da afara
devine argumentul definitiv. Oare, acest tata reprezinta totul pentru Clara.
L-a plasat intotdeauna pe un piedestal. Imaginea sa era sacra si nu trebuia ca
cineva sa-l critice.
Totusi, atitudinea tatalui sau devenea excesiva, aceasta imagine incepea sa se
lezeze. In cateva saptamani, primul semn al impactului evenimentelor au fost
notele Clarei la scoala, au devenit mai slabe, desi facuse mereu parte din cei
mai buni. Apoi, intr-o zi, intr-o ora de sport, prin intamplare un
baiat (!!!) a lovit-o si i-a fracturat incheietura stanga.
Era evident ca ea traia o fractura in viata sa. Imaginea acestui barbat
puternic s-a spart. A trebuit sa se rupa ceva in ea pentru a
transforma ceea ce traia. In
acest timp si bine inteles intamplator, tatal sau s-a calmat. Tot
timpul cat Clara a purtat gipsul, putine lucruri s-au schimbat aparent. Dar in
schimb, notele au devenit bune imediat dupa scoaterea gipsului. Mai interesant
e ca a inceput sa-l critice si sa judece in numeroase domenii pe cel ce era
de neatins.
MIELOM
/MALADIA LUI KAHLER
Mielomul este o tumoare a maduvei osoase care, atunci cand se multiplica, se
numeste maladia lui Kahler. Suntem in prezenta unei afectiuni de tip canceros
si prin urmare putem, pentru mai multe detalii, s-o raportam la capitolul
cancerului.
Dincolo de asta, cancerul atinge maduva osoasa, adica ceea ce e mai profund,
subtil si secret in corpul uman (in afara glandelor endocrine). Din acest motiv
viata a ascuns-o in interiorul oaselor. Aceasta maduva este
purtatoarea codurilor noastre de viata cele mai profunde. Din acest motiv, doar
grefele de maduva pot salva persoanele care au fost iradiate, adica a caror
structura vibratorie celulara a fost perturbata, parazitata, bulversata,
destructurata de o vibratie fenomenala care e cea a atomului.
Suntem prin
urmare in prezenta unei atingeri care striga aceasta pierdere a structurii. O
traire constienta sau nu (sau o acumulare de trairi) a bulversat codurile
noastre interioare cele mai profunde si secrete. Am pierdut convingerile si
reperele fundamentale. Dezordinea s-a instalat in sufletul si in corpul nostru.
Suntem, fara indoiala, noi insine, pierduti, rataciti si nu mai gasim sensul
axelor noastre majore ale vietii.
DECALCIFIEREA
/DEMINERALIZAREA/ DURERILE OSOASE/ OSTEOPOROZA
Scheletul si oasele
reprezinta structura noastra, arhitectura interioara. De fiecare data cand ne
dor oasele, inseamana ca suferim in structura interioara, in credintele noastre
despre viata. Marea majoritate a acestor structuri sunt inconstiente, sunt
arhetipurile cele mai profunde, pe care ne sprijinim inconstient si in
permanenta in viata cotidiana, in relatia noastra cu viata. Oasele reprezinta
ceea ce este mai profund in corpul nostru, in jurul lor se construieste totul,
pe ele se sprijina totul. Reprezinta ceea ce este mai dur, rigid si solid in
noi. Prin urmare reprezinta ceea ce este mai profund in noi, in psihologia
inconstienta, sunt arhitectura acesteia. Pe ele si in jurul lor se construieste
si se sprijina raportul nostru cu viata.
Cand suntem profund tulburati, atinsi, bulversati in convingerile
noastre
profunde, de baza, in raport cu viata, despre ceea ce credem ca este sau ar
trebui sa fie, structura noastra osoasa o va exprima printr-o suferinta
sau o jena.
Durerile
osoase exprima suferinta uneori inconstienta, resimtita din cauza
acestor tulburari. Cand e vorba de decalcifieri sau demineralizari, ideea de
fragilitate, de pierdere a soliditatii, mai mult chiar a de dezagregare a
reperelor, vine sa se adauge sensului global. Fenomenul osteoporozei, care se
dezvolta in mod deosebit la anumite femei, dar nu la toate, dupa menopauza,
este un exemplu sugestiv. Aceasta demineralizare osoasa se dezvolta cu atat mai
mult cu cat femeia traieste menopauza ca pe o pierdere a identitatii sau mai
degraba a utilitatii feminine. Pentru ca imaginea arhetipala profunda a femeii
este inca cea de a procrea. Aceasta a fost, de altfel, multa vreme singurul sau
rol social. Femeile sterile sau aflate la menopauza sunt uneori considerate ca
inutile, neproductive pentru colectivitate sau familie, erau chiar (sau mai
sunt inca) respine de sotul lor.
PERIOSTITA
Este o inflamatie a
periostului, adica a tesutului conjunctiv care inconjoara oasele. Ca orice
inflamatie , periostita ne vorbeste de o stare de foc interior, de furie. Dat
fiindca afecteaza periostul, ea priveste oasele adica structuralul din noi, prin
tesutul care le inconjoara si le hraneste.
Suntem in prezenta unui mesaj dureros, care ne vorbeste de dificultatea
noastra, de o emotie la care nu ne adaptam, care hraneste structura noastra
interioara. Avem dificultati in a accepta sa integram noile idei sau credinte
care ar putea veni sa imbunatateasca raportul nostru cu viata. Exista
posibilitatea ca acestea sa ne fi socat sau ranit (periostita post-traumatica).
Inflamatia tesutului care inconjoara structuralul existent (oasele), serveste
ca protectie, ca sa respinga ceea ce vine din interior, prin reactii, mai mult
chiar violente.
Localizarea
periostitei desleaga bine inteles sensul global de dificultate de a lasa sa
patrunda in sine noile date. Deci este bine sa ne raportam la partea corpului
in cauza.
Ma gandesc
aici la cazul lui Gilbert care a venit sa ma consulte din cauza unei periostite
a gambei drepte, in apropierea gleznei. Dupa decodarea acestei dureri, a fost
usor pentru G. sa inteleaga ceea ce se intampla. De fapt era pe punctual de a
trai in intreprinderea in care lucrase (partea dreapta), o reorganizare
structurala in care el nu credea. Se revolta contra ei, refuza sa admita
necesitatea ei sau sa inteleaga explicatiile care i-au fost date
interzicandu-i-se orice comentariu. Se va schimba totul – si-a
spus el. Furia si refuzul cresteau in el dar nu stia pe ce picior sa
joace. S-a lovit intr-o zi, intamplator, de biroul lui, putin mai sus de
glezna dreapta si periostita s-a declansat. Dupa reflectare si ajutor pentru a
transforma evenimentul rau trait si a-l accepta, aceasta periostita a disparut
complet.
RAHIALGIA
Rahialgia este asa cum
indica si numele, o durere a rahiei care este numele medical al coloanei
vertebrale. Rachis vine din grecescul rhakhis care
inseamana axa. Coloana noastra vertebrala este axa centrala care
este, in noi, trunchiul purtator in jurul caruia se organizeaza toata structura
noastra si din care pleaca toate impulsurile nervoase care emana din sistemul
nervos motor sau reflex (maduva epidurala ). Acest arbor interior este un
referential major al organismului nostru atat in capacitatea sa motrica cat si
cea purtatoare. E vorba de armura noastra si in acelasi timp de articulatia
nostra profunda. Pentru a intelege, este suficient sa se constate la ce nivel o
problema vertebrala poate handicapa, adica suprima, orice posibilitate de
miscare a oricarei parti a corpului (chiar si indepartata de coloana).
Rahialgia insemana ca ne doare axa. Reperele,
referintele interioare simbolice sau reale, spatiale sau de actiune ne sunt
dificile, dureroase, chiar suprimate sau inexistente. Excesul miscarilor
interioare, perturbarea reperelor fundamentate, instabilitatea acestor repere
genereaza tensiuni si dureri dorsale, adesea situate chiar la coloana
vertebrala. Am ca dovada aceasta durere de spate care este maladia
secolului, a acestui secol care este unul al instabilitatii si al
exploziilor vechilor repere (morale, etice, respect, traditie).
Rahialgiile inseamana deci crisparile noastre (justificate sau nu) fata de
aceste schimbari sau disparitii a referintelor si dificultatea noastra de a ne
adapta acestor faze de schimbare. Ele ne invita sa slabim, sa anticipam, sa
acceptam miscarea pentru a ne proteja, fie ca aceasta are loc in mediul
personal, profesional sau social.
Printre rahialgii,
lumbago face parte din cele mai cunoascute.
LUMBAGO
Lumbago sunt durerile sau
tensiunile resimtite la baza spatelui, la nivelul vertebrelor lombare. Aceste
vertebre lombare sunt in numar de 5 si corespund celor 5 Principii energetice
esentiale si celor 5 planuri bazice ale vietii oricarui individ, adica :
·
Cuplul (afectul)
·
Familia (structura afectelor)
·
Munca (materia)
·
Casa (structura materiei)
·
Tara (regiunea) (spatiul, mobilitatea si locul)
Atunci cand traversam o
perioada dificila in viata sau avem dificultati sa acceptam si sa integram
schimbarile care au loc, vertebrele noastre lombare si lumbago exprima teama
noastra inconstienta sau refuzul acestor schimbari. Aceast lucru are loc adesea
datorita faptului ca acestea bulverseaza obiceiurile noastre sau reperele si
uneori este dificil sa acceptam fara crispare, chiar daca aceste schimbari au
fost alese sau ne convin. Pot chiar, inconstient, sa produca teama.
Lumbago ne
pote vorbi si de dificultatea noastra de a accepta reasezarile, in mod deosebit
in mediul familial si profesional, mutarile in alte locuinte, separarile. Avem
dificultati sa schimbam pozitia, atitudinea relationala, pentru ca vertebrele
lombare sunt palierii majori, chiar daca nu sunt singurii, ai mobilitatii
relationale pentru ca ei comanda picioarelor.
REUMATISMUL
Termenul reumatism este
un termen generic care descrie toate starile dureroase ale articulatiilor.
Reumatismele pot fi de mai multe tipuri, inflamatorii ca si artrita sau
infectioase ca poliartrita, degenerative ca artroza sau metabolice ca si guta.
E bine sa ne raportam la fiecare tip particular tratat in aceasta lucrare.
Totusi ar fi
bine sa retinem sensul global al reumatismului, acela ca reumatismul indica o
dificultate de miscare, de a muta sau de a pune in miscare. Durerea asociata cu
mobilitatea articulara duce la o scadere, o suprimare a acesteia, ne vorbesc de
blocajele noastre (temeri sau refuz) constiente sau nu, in raport cu
schimbarile simbolice sau reale de directie sau stare.
Justetea analizei va fi completata de asocierea cu sensul locului atins de
reumatism. Va fi bine sa ne raportam la partea corpului in cauza. Ma gandesc
aici la exemplul Anei-Marie. Aceasta femeie foarte activa si plina de viata era
si o mama foarte geloasa si posesiva fata de copiii ei. Timpul si viata au
facut ca ei sa creasca si sa plece intr-o buna zi. S-au casatorit si doi dintre
baieti au chiar copii. Oficial si consient, Ana Maria ar fi trebuit sa fie
incantata si n-ar mai fi trebuit sa vrea sa aiba grija de ei. Or,
ea a venit sa ma vada pentru un reumatism important la cele doua maini. Aceste
dureri care atingeau uneori si coatele (acceptare), o deranjau mult si uneori o
impiedicau sa doarma.
Atunci cand i-am cerut sa-mi spuna ce o impiedica durerea sa faca sau ce o
obliga sa faca, ea mi-a raspuns facand un gest cu mainile: sa tin, sa
strang, sunt prin urmare obligata sa las (cedez) ceea ce incerc sa tin. Ce
sau pe cine nu reusiti sa lasati, am intrebat-o? S-a ingalbenit si a inteles ca
e vorba de copii. Din discutie a reiesit ca-i era teama ca o vor abandona. Avea
obiceiul si isi obisnuise copiii s-o sune regulat (chiar si in fiecare zi) si a
stiut sa se faca indispensabila in numeroase situatii. Ei erau astfel obligate
sa apeleze la ea. Totusi, nurorile din cauze profesionale diverse au obligat-o
sa cedeze. Inconstient Ana Maria se crispa, strangea mainile fara sa-si dea
seama si a generat reumatismul care o face sa sufere.
SPONDIARTRITA
ANCHILOZANTA
Spondiartrita
anchilozanta (sa) este un reumatism aparte care atinge marea majoritate a
barbatilor. Aceasta stare inflamatorie dureroasa atinge in deosebi lombarele si
sacroiliacele (bazinul). Acest reumatism evolueaza spre o anchiloza progresiva,
dureroasa si cu crize, daca nu e tratata corect sau persoana nu modifica
anumite comportamente sau anumite obiceiuri de a trai ceea ce intalneste.
Suntem intr-o dinamica foarte apropiata de lumbago. Sensul global este cel al
unei dificultati majore de a gasi stabilitatea in viata. Se mai adauga si
faptul ca sunt vizate si soldurile.
Experienta personala ma face sa ma gandesc ca e vorba in general, mai ales de
tensiuni care au legatura cu cele doua fundamente care sunt : cuplul (dreapta)
si munca (stanga). Prezenta unei stari inflamatorii e semnul unei emotii
negative, de tip manie sau ranchiuna, insotita de un sentiment de nedreptate
sau tradare. Aceasta tradare, aceasta lipsa de fiabilitate, de incredere sau de
sprijin posibil este clar marcata atunci cand iliacele (soldurile) sunt atinse.
Se semnaleaza foarte clar suferinta fata de absenta stabilitatii reperelor
vietii la care aspira totusi persoana, dar uneori fara, poate, sa aiba
mijloacele necesare.
Imi amintesc de Jean, acest inspector de politie care a venit sa ma vada pentru
o spondiartrita. Traversa o faza in care atat cuplul cat si munca l-au
destabilizat, l-au facut sa sufere.
Sotia, psihic foarte fragil, avea regulat stari de delir mitomaniace, agravate
de un misticism intretinut de terapeuti indoielnici. Munca sa era de asemenea
dificil de grea pentru ca poate fi chemat in orice moment si avea, ca
majoritatea colegilor, mijloace limitate pentru a duce la bun sfarsit
misiunile, delincventa urbana moderna i se parea de neanghitit in cadrul
legislativ existent.
Teama fata de starile instabile ale sotiei, frica de a fi nevoit sa se desparta
de ea desi aveau un copil, lipsa de sprijin in munca cat si instabilitatea
programului, toate acestea au dus la producerea unei mari tensiuni interioare,
unei disperari si unei crispari interioare majore care au declansat treptat
spondiartrita anchilozanta. Singurul sau beneficiu ascuns si inconstient era ca
va trebui, in afara crizelor, sa ramana acasa. El va putea astfel sa-si
suprevegheze sotia fara sa mai fie nevoit sa mearga la munca. A fost foarte
dificil sa-l determine sa constientizeze aceasta si sa cedeze.
SCIATICA
E o intepatura a nervului
sciatic la iesirea din coloana vertebrala, la nivelul lombar. Are o
semnificatie echivalenta celei din lumbago cu o precizie suplimentara.
Lumbago este o durere de zona care vorbeste de o durere globala in timp ce
sciatica este o durere de traiectorie care poate fi ambulatorie, de la coloana
vertebrala pana la degetul mic sau mare al piciorului. Sciatica e o durere
precisa care exprima in plus dificultatea de a elimina, abandona, in cazul
schimbarilor, anumite scheme vechi. Sciatica urmeaza traiectoria meridianului
energetic al vezicii care gereaza, pe plan energetic, evacuarea amintirilor
vechi. E deci vorba de tensiuni legate de acceptarea schimbarilor pe unul din
cele 5 planuri ale vietii, cauzata de dificultatea noastra de a abandona
vechile credinte sau obiceiuri, vechile scheme sau modalitati de a gandi, de
locul unde am gasit un anume echilibru si de obiceiuri in viata materiala si
psihologica al caror confort par a ne fi de ajuns.
Toate aceste notiuni
sunt, bine inteles, in raport cu lumea noastra relationala, pentru ca suntem la
nivelul picioarelor.
Unul din cazurile tipice este acela al sciaticii paralizante care blocheaza
nervul sciatic complet si ne impiedica sa mergem, sa ne deplasam sau chiar sa
stam in picioare (a se vedea capitolul despre picioare). Dupa partea atinsa, ce
se intampla in viata noastra relationala? Care e persoana spre care nu mai vrem
sa mergem, cu cine nu mai vrem sa avem relatii asemanatoare cu cele existente
in prezent sau cu cine nu mai vrem sa avem relatii de loc? Spre cine ne e teama
sa ne indreptam? Ce schimbari ne pune problema sau ce vina avem in raport cu
ea? Ce dificultati avem de autorizat?
Exista o mare asemanare de intrebari cu crulargia. Acest lucru e logic, pentru
ca exista chiar si fizic. Diferenta majora intre aceste doua tensiuni, tine de
traiectoria pe care o urmeaza. Cruralgia urmeaza meridianul stomacului si a
pancreasului, o teama de a pierde , in timp ce traiectul
sciatic (meridianul vezicii) vorbeste mai degraba de o teama de
schimbare.
SCOLIOZA
Aceasta deformare
a coloanei vertebrale, care poate lua forme grave, are caracteristici
distincte. Ea atinge copiii in timpul cresterii si se opreste in totdeauna dupa
pubertate.
Sa detaliem putin
acest subiect plecand de la cateva constante simple si precizate deja in cartea
mea precedenta. Faza de crestere a unui copil, este atunci cand creste,
adica atunci cand se indreapta spre lumea adulta (cel putin ca aspect) parasind
lumea copilariei. Cresterea sa psihica se face odata cu cea a coloanei
vertebrale care se dezvolta intre doua axe bine definite care sunt bazinul si
umerii.
Scolioza apare atunci cand coloana creste intre acesti doi poli care raman la o
distanta egala unul de altul, reperul inaltime ramanand la
aceeasi distanta de sol. Ce reprezinta ele pentru copil si ce semnifica aceasta
crestere care nu se vede in exterior? Umerii care sunt axa Yang a corpului si
cea a actiunii (a se vedea capitolul brate) sunt reprezentarea tatalui in timp
ce soldurile, care sunt axa Yin a corpului si cea a relatiei (a se vedea
capitolul solduri), sunt reprezentarea mamei. Sunt cele doua repere spatiale
inconstiente pe care copilul le are de la locul lui si de
la parintii sai, reali sau simbolici (invatamant,
supraveghetori etc.). Daca lumea adultilor nu satisface copilul, dorinta lui de
a misca propriile repere pentru a se intalni cu ale lor va disparea si copilul
va refuza aceasta lume putin atragatoare. El va alege inconstient sa ramana in
lumea sa de copil care-l satisface mai mult. Va fixa reperele exterioare ale
cresterii sale, cele pe care le vede si le poate masura. Linia umerilor si a
bazinului vor ramane deci la aceeasi inaltime. In acest timp coloana
vertebrala, care reprezinta axa, referinta interioara, continua sa creasca. Si
cum creste ea este obligata sa se inscrie intre aceste doua puncte fixe, ceea
ce nu poate face decat torsionandu-se. In scurt timp criza devine grava si
se spune ca e scolioza flambata. ?
A doua
caracteristica a scoliozei este ca se sfarseste in totdeauna la finele
pubertatii. Or, pubertatea reprezinta perioada in care copilul isi expune
afectiunile in raport cu lumea exterioara, in care el verifica capacitatea de
a-si gasi locul, de a se face iubit si recunoscut de aceasta lume exterioara.
Atunci cand isi gaseste locul, nu mai are nevoie sa-si fixeze reperele si
poate sa le lase sa se miste.
Ma gandesc aici la
Sylvaine. Aceasta tanara de 14 ani avea probleme de scolioza flambanta pentru
care specialistii au sfatuit-o sa poarte de urgenta, 24 de ore din 24, un
corset rigid care inchidea tot spatele copilei, timp de cateva luni daca nu
chiar ani. Tatal sau care venea la consultatii pehtru probleme sciatice, mi-a
vorbit de S. Dupa ce l-am sfatuit sa consulte mai multi medici inainte de a lua
vreo hotarare, i-am explicat ceea ce se afla in spatele scoliozei
fiicei sale si i-am propus sa o ajute sa inteleaga ceea ce se intampla si cum va
putea sa schimbe acest program rau care nu o facea fericita.
In paralel cu aceasta munca pe care o facem impreuna, l-am sfatuit sa mearga la
un medic homeopat. In luna urmatoare, Sylvaine a oprit evolutia scoliozei (care
a pierdut chiar 1-2 grade) si a reinceput sa creasca (3-4 centimetrii), ceea ce
nu se mai intamplase de 1 an.
Ce se petrecuse in viata
Sylvaineie? In anul anterior vizitei sale, Sylvaine si-a pierdut toate
reperele, de alegere si decizie a adultilor. Mutarea intr-o locuinta noua,
schimbarea scolii si activitatii profesionale foarte acaparanta a unui tata
care parea prea absent, au determinat-o sa-si piarda increderea in lumea
adultilor. Sylvaine avea totusi un “soare” in inima, prezenta si complicitatea
profunda a unei prietene de la scoala care-i era foarte draga. A fost din nou
tradata de adulti pentru ca parintii acestei prietene au decis sa se mute si
mama prietenei a refuzat ca ele sa continue sa se vada din cand in cand sau sa
corespondeze.
Din acea zi,
Sylvaine a incetat sa mai creasca si a decis sa-si pastreze reperele din
copilarie. Am stiut ca a castigat lupta cand, dupa a treia sedinta, mi-a
povestit ca in noaptea precedenta a avut un cosmar in care “un asasin a ucis un
copil”…Maestrul Interior, inconstientul sau i-a transmis un mesaj interior
foarte clar, imaginand ca ea a decis sa creasca prin simplul fapt ca “cineva a
ucis copilul din ea”.
F.
AFECTIUNILE SISTEMULUI MUSCULO – TENDINOS
RUPTURA
LIGAMENTELOR
Ligamentele sunt fibre
netede care unesc intre ele oasele la nivelul articulatiilor. Rolul lor de a
mentine e asociat cu rolul de elasticitate fundamental, pentru a permite
miscarea. Ruperea acestor ligamente inseamna, prin urmare, pierderea momentana
a acestui potential cat si cea de mentinere a articulatiilor.
Acest traumatism ne
vorbeste de o ruptura a unei legaturi in noi, in viata noastra. Aceasta ruptura
reala sau simbolica se poate pune in relatie cu articulatia in cauza, care va
desavarsi sensul acestei rupturi.
Ma gandesc aici la cazul lui Bernard. Intr-o zi, la unul din seminariile mele,
am expus aceasta ideee a rupturii si am dat o serie de exemple. La un moment
dat, am vorbit de problemele genunchiului si am explicat ca acestea inseamna
probleme de tensiuni relationale cu altii si in special dificultati de cedare,
de pierdere, de acceptare a ceva in legatura cu relatia cu un altul.
A urmat un
urias ropot de rasete. M-am adresat persoanei care si-a exteriorizat astfel
dezacordul si i-am cerut sa-mi explice ce era asa amuzant. Acest barbat mi-a
raspuns ca avusese o entorsa asociata cu ruperea ligamentelor incrucisate
interne la un genunchi acum 2 ani; doar pentru ca disputase un meci intens de
fotbal si ca a lovit cu putere mingea. Si ca nu era nimic de inteles, ca era
doar vorba de sport unde se mai intampla sa te accidentezi intamplator.
L-am intrebat la ce genunchi s-a ranit. Dreptul mi-a raspuns.
I-am propus sa se gandeasca la acea perioada, daca avusese tensiuni
conflictuale in relatia cu o femeie sau ceva feminine, fata de care nu voia sa
cedeze, sa accepte. L-am mai intrebat daca suferise vreo ruptura in acest sens.
Apoi nu am mai dorit sa dezvolt acest subiect si am continuat expunerea mea,
fara sa-i cer vreun raspuns. In jumatatea de ora urmatoare, l-am vazut
reflectand, cautand, apoi deodata a ingalbenit. M-am oprit si l-am intrebat ce s-a intamplat. Ne-a
impartasit tuturor ceea ce-si amintise. In ajunul meciului primise o scrisoare
oficiala de divort de la sotia sa, cu care era in conflict de mai multe luni,
divort pe care refuza sa-l accepte, care era o ruptura pentru el.
CLACAJUL
/ RUPTURI MUSCULARE
Structura musculara a
corpului este insarcinata cu miscarea, fie ca e voluntara (muschi striati) fie
ca e involuntara (muschi netezi) si cu reactii reflexe de protectie.
Fibrele
musculare actioneaza contractandu-se si relaxandu-se. Clacajul sau rupturile
musculare sunt traumatisme care, prin ruperea anumitor fibre musculare, fac
dureroasa si periculoasa (agravari ale rupturii) miscarea permisa de aceste
fibre.
Suntem, prin
urmare, intr-o stare in care miscarea e impiedicata, de obligare de
constrangere la inactiune. Clacajul si rupturile musculare ne cer sa ne oprin o
clipa. Ne obliga chiar sa ne oprim. Trebuie sa ne oprim din alergat, la propriu
cat si la figurat. Suntem intr-o faza foarte dinamica a vietii in care intindem
prea mult coarda sau facem prea multe lucruri sau prea in forta.
Semnalul este clar, pentru ca ne zice ca daca insistam, riscul este sa nu mai
putem alerga de loc. Sportivii care nu au respectat timpul de cicatrizare al
unui clacaj, stiu cate ceva. Recidiva sau agravarea sunt chiar mai neplacute
decat prima ranire. Ei mai stiu ca se poate alerga fiind relaxati. Atunci care
este planul in viata in care actionam in forta, in exces? Modalitatea noastra
de a avansa este prea crispata, avem tendinta sa demaram prea repede si la
rece, fara sa avem timpul necesar pregatirii?
Partea
corpului in care se produce ruptura ne va dezvalui sensul acesteia. E clar ca o
ruptura a bicepsului (actiune) va avea un sens diferit de o ruptura a pulpei
piciorului (relatie) si ca partea in cauza ne va indica daca este in raport cu
simbolica materna sau paterna. Va fi util in acest sens sa ne raportam la
capitolul legat de partile lezate.
CONTRACTURA/ CRAMPA/
DISTONIA/ TENSIUNEA MUSCULARA/ TORTICOLIS
O contractura musculara
este, asa cum indica si numele sau, contractia muschiului care este
involuntara, dureaza un anumit timp si este dureroasa. O crampa este o
contractura mai mult sau mai putin dureroasa. O distonie este o contractura
musculara care blocheaza persoana pe o anumita parte a corpului si uneori
intr-o pozitie neobisnuita (torticolis). Acest tip de crampa care dureaza este
bine inteles involuntara si se poate produce fie la nivelul sistemului muscular
motor (fibre striate) fie la nivelul sistemului muscular involuntar ( fibre
netede).
Torticolisul
este cazul clasic si cel mai simplu de distonie. Localizat la ceafa, el revine
foarte clar asupra simbolicii. Aceasta tensiune a cefei are un efect psihic
direct si ne impiedica, uneori foarte dureros, sa intoarcem capul la dreapta
sau la stanga, adica de a spune nu. Este semnul
dezacordului, al refuzului, al neacceptarii a ceea ce se intampla sau a ceea ce
un altul spune sau face. Torticolisul ne impiedica sa facem gestul ce semnifica
incapacitatea noastra de a spune nu unei persoane sau
unei situatii. Ne gandim ca nu avem drepul, posibilitatea sau capacitatea de a
o face.
Imi amintesc
de exemplul lui Bernard, cadru superior intr-o mare intreprindere franceza de
distributie care a asistat la unul din seminariile mele despre Dinamica
Relatiilor. Acest cadru care avea un torticolis foarte suparator de 3 zile.
L-am intrebat daca traia o situatie in care ar fi vrut sa spuna nu, dar
se retinea sa o faca, fie pentru ca se gandea ca nu poate, fie pentru ca se
gandea ca nu are dreptul.
Mai intai a
fost surprins, apoi a reflectat cateva minute dupa care a recunoscut in ciuda
propriei stupefactii, ca traia efectiv o situatie profesionala de acest tip.
Superiorul grupului sau, al carui reprezentant regional era, avea mania sa
organizeze reuniuni de anvergura pentru cadre, reuniuni pe care Bernard le
califica drept mese copioase. Aceste reuniuni care durau de la 1 zi
la 3 zile nu aduceau, dupa parerea lui, mare lucru, ci erau doar pierdere de
timp, desi el avea mult de lucru pe teren. Era totusi imposibil sa
refuze, spunea el, pentru ca exista riscul ca seful sa nu-l mai placa, refuzul
fiind rau perceput. Or, el tocmai aflase, cu 3 zile inaintea seminarului ca o
noua masa va avea loc luna viitoare, perioada in care, de obicei el era in
magazinele de provincie pe care le avea in grija. A aflat vestea luni seara,
iar marti dimineata s-a trezit cu acest torticolis care inca il bloca si joi in
timpul seminarului. El a hotarat atunci sa se gandeaasca la modalitatea de a-si
exprima dezacordul superiorului sau, sau sa traiasca in mod indiferent
aceste mese copioase.
Contracturile, crampele, distoniile, tensiunile musculare sau torticolisul ne
vorbesc, ca si rupturile, de o piedica in miscare, voluntara sau nu. Suntem in
aceeasi dinamica a mesajelor ca si pentru rupturi sau clacaje, doar ca piedica
nu este totala, riscul de agrava nefiind imediat (a priori). Avertismenul sau
mesajele nu sunt mai putin clare si cer o reflectie asupra motivelor acestei
impiedicari si asupra faptului de a sti daca se datoreaza exteriorului
(celorlalti) sau interiorului (sine). Ele vorbesc de cat ne afecteaza crisparea
in raport cu o situatie care nu ne place, ne face rau. Atunci cand atinge
muscultura voluntara, e vorba mai degraba de piedici datorate exteriorului si
cand e vorba de musculatura involuntara, datorata
interiorului. Bineinteles, localizarea tensiunii va desavarsi
sensul mesajului.
INTINDERILE/ ENTORSA /
LUXATIE
O entorsa sau o luxatie este
un traumaism legat de o articulatie a carei distorsiune brutala a provocat o
intindere, o ruptura a ligamentelor care le sustin. Acest traumatism poate
merge pana la ruperea ligamentelor studiate anterior.
Suntem in fata unui
traumatism, adica a unei faze active. Maestrul Interior propune intelegerea si
schimbarea lui. Entorsele privesc articulatiile adica potentialul de miscare si
de schimbare a directiei. Or, ce produc entorsele sau intinderile? Ele fac
articulatia atinsa dureroasa, imposibil chiar de miscat. Prin urmare, ele ne
vorbesc de dificultatea noastra si de durerea noastra in momentul miscarii,
schimbarii de directie, de atitudine sau de pozitie intr-un domeniu al vietii.
Articulatia atinsa ne va permite sa adancim sensul acestui blocaj precizand
domeniul vizat. Este sufucient sa se citeasca exemplele citate in prima parte a
cartii, in capitolul care trateaza articulatiile (genunchi, glezna, incheiatura
mainii) pentru a ilustra acestea si pentru a se vedea pana la ce punct locul
din corp atins precizeaza sensul acestei rani.
Ma gandesc
aici la un caz personal foarte semnificativ pentru ceea ce am expus anterior.
Acum cativa ani, am fost practicant infocat de aikido cu profesorul meu din
acea perioada. Cu cativa prieteni am contituit la Paris, un minunat dojo, pentru
care am depus orice efort omeneste posibil. Cativa si-au pus chiar
in pericol familia si structura sociala, pentru ca aceasta constructie a fost
pe primul plan, facandu-ne indisponibili pentru multe alte
lucruri. Putin dupa realizarea acestui plan, de care eram foarte mandrii,
relatia cu structura care reprezenta asociatia s-a degradat. Dar in sinea mea,
nu puteam accepta mesajele care imi veneau in permanenta si imi aratau ca
drumul meu alaturi de ei se terminase. Imi era foarte dificil sa accept aceasta
idee, dupa tot ce am investit in ea, in ciuda sentimentului de tradare care se
asocia cu tot restul. Genunchiul meu drept a cedat si m-a
obligat sa opresc tot, cursurile pe care le dadeam dar si cele pe care le
primeam. Am suferit o dubla entorsa in timpul unei incalziri de aikido, cu
toate ca acest genunchi ma durea de mai multe saptamani. Nu puteam auzi ca
relatia mea cu asociatia si dinamica ei familiala se sfarsise.
Aceasta tensiune adaugata la cele produse in sanul familiei in timpul constructiei
dojo-ului m-au dus la aceasta entorsa, avand in acest timp, o deplasare a
soldului drept (trairea tradarii). Am fost obligat astfel sa parasesc aceasta
asociatie, aceasta reprezentare materna. Dupa o punere in tema dificila, am
sfarsit prin a intelege mesajul. In ciuda gravitatii medicale, am putut sa
reiau rapid practicile mele. Genunchiul drept s-a refacut complet si mi-a
permis din nou sa practic aikido, chiar daca programul meu actual nu-mi da
mereu posibilitatea.
EPICONDILITA / TENNIS
ELBOW
Epicondilita este o
inflamare a tendoanelor cotului. Aceasta inflamare dureroasa, bine cunoscuta de
tenismeni (tennis elbow), fac anumite miscari ale bratului dificile.
Printre ele,
intinderea bratului sau ridicarea palmei sunt foarte dezagreabile si provoaca o
suferinta uneori acuta.
Avem toate
ingredientele sensului sau. Starea inflamatorie semnaleaza o furie retinuta sau
o emotie refulata. Gestul devenit dificil poate fi cel de intindere a bratului
si a mainii sau de a le ridica. Articulatia dureroasa este cea a cotului, adica
cea a acceptarii. Suntem la nivelul bratului, de la raport la acceptare.
Epicondilita ne vorbeste, prin urmare, de dificultatea noastra de a accepta o
actiune, o modalitate de a actiona (din partea noastra sau din partea unei persoane
din exterior). Retinerea emotionala asociata cu neacceptarea sta la baza
inflamatiei, agravata de dificultatea noastra de a intinde mana (a
ierta, accepta, a face pace) si de a apuca din inaltimi (a ridica mana).
E important
sa adaugam ca epicondilita se trateaza eficient, nu actionand asupra
articulatiei cotului ci la nivel cervical (coloana si plexul cervical), unde se
situeaza adevarata origine mecanica a problemei. Se vede in acel punct ca avem
dificultati in a inghiti, a ingera sau a exprima. Aceasta localizare ascunsa la
nivel cervical, intareste ideea ca aceasta tensiune vine din interior. Este
semnatura unei incapacitati inconstiente, reale sau imaginare, gerarii unei
situatii legate de un comportament sau de o modalitatea de a actiona, venind in
principal din interiorul nostru si care nu ne satisface. Doar caracterul
inconstient al acestora ne face sa nu intelegem ca insistam, ca fortam, ca ne
incapatanam in modul de a actiona.
HIPERLAXITATEA
LIGAMENTARA
Hiperlaxitatea
ligamentara este, asa cum indica si numele, o laxitate (lipsa de rezistenta)
excesiva a ligamentelor. Acestea au functia de a tine articulatiile la locul
or, supletea lor excesiva nu permite o mentinere ferma a acestora si poate
provoca entorse sau luxatii repetate. Aceasta hiperlaxitate poate fi generala
sau localizata a o articulatie anumita, urmata de entorse repetate care au
slabit excesiv aceste ligamente.
Tinuta miscarii
este fragila. Aceasta e lipsita de rigoare si precizie. Suntem in prezenta unei
persoane a carei stabilitate, tinuta generala este fragila. Aceasta fragilitate
poate fi ilustrata cu un adevar uimitor atunci cand strangem mana unei persoane
care manifesta aceasta hiperlaxitate. Avem impresia ca daca ii strangem mai
mult mana si i-o scuturam, aceasta se va spulbera ca un castel e nisp. E
interesant ca in homeopatie, hiperlaxitatea se trateaza cu supliment de calcarea
fluorica si silicea, adica aporturi minerale care sunt utile si in
structura osoasa, facand parte din cele 12 saruri biochimice de baza, puse in
evidenta de Schussler.
Suntem in prezenta unei fragilitati structurale a persoanei. Adesea persoanele
care au hiperlaxitate ligamentare sunt persoane de tip fluoric, adica micute
pentru a nu spune slabanoage. Individul are fara indoiala nevoie sa se
implineasca din toate punctele de vedere. Raportul sau cu viata trebuie sa fie
sustinut si sa aiba tinuta. Nu trebuie sa-i mai fie frica sa se implice, sa fie
mai prezent in activitati, si incisiv. Ar fi bine ca in raport cu miscarea (la
propriu si la figurat) sa fie mai agresiv in sensul bun al cuvantului, mai
patrunzator, mai mult Yang, atat in plan fizic cat si in cel al parerilor.
TENDINITA
Tendinita este
o inflamatie a unui tendon. Tendonul este partea finala si intarita
(consolidata) a unui muschi, extremitatea sa, in locul in care acest muschi se
ataseaza de os. E vorba de punctul de ancorare al muschiului, care permite
tractiunea structurii osoase, facilitand astfel miscarea.
Inflamatia sau tendinita semnifica
prezenta focului, emotiilor retinute, a furiei. Aceasta prezenta emotionala
puternica face ca actiunea si miscarea unei parti a corpului sa fie dureroasa.
Localizarea precizeaza bine inteles tipul tensiunii cat si sensul sau. Am
dureri cand avansez, trebuie sa cedez, nu mai pot sa tin sau sa strang in mana,
nu mai pot forta ? In orice caz, e clar ca miscarea imi face rau. Fara
indoiala trebuie sa fac o pauza sau trebuie sa actionez sau sa ma port usor,
fiind mai atent. Articulatia in cauza imi va spune mai clar in ce domeniu
trebuie sa ma moderez sau sa-mi schimb modul de actiune, de a ma misca, de a ma
purta.
G.
AFECTIUNILE SISTEMULUI NERVOS
Sistemul nervos poate fi
considerat ca tertiarul corpului nostru. Este centrul de comanda si de
gestionare al informatiilor. El centralizeaza, stocheaza, restituie si face sa
circule darurile innascute sau dobandite de individ, permitandu-i acestuia sa
existe sa evolueze in mediul inconjurator.
Este clar
pentru fiecare din noi ca rolul sistemului nervos este esential si ca participa
la cea mai mica activitate a organismului nostru. Se imparte in doua subsisteme
care sun sistemul nervos central sau motor si sistemul nervos autonom, numit si
sistemul neurovegetativ. La nivel organic, el e compus din creier, maduva
spinarii si din nervi (periferici, simpatici si parasimpatici).
SISTEMUL
NERVOS CENTRAL
Sistemul nervos central
este cel care gereaza gandirea, miscarile constiente si totate senzatiile. E
compus din encefal, maduva spinarii si nevii periferici. Orice gand constient,
orice decizie, orice actiune voluntara trece prin sistemul nervos central.
Dezechilibrele sistemului nervos central sunt pirn urmare, in mod global,
semnul dificultatilor noastre de a gera constient, voluntar si intelectual
viata noastra si emotiile pe care le traim. Duritatea, excesul in munca,
tendinta de a trai si de a rezolva lucrurile rational si nu prin sentimente se
vor manifesta prin dezechilibre, boli sau tensiuni ale sistemului nervos
central.
Acestea pot atinge oricare din partile componente ale sistemului nervos
central. Pentru fiecare din ele, va propun sa studiati Spune-mi ce te
doare si-ti voi spune de ce, in care detaliez functiile proprii cat si
exemple cu decupajele cerebrale cunoscute.
Problemele cerebrale sunt semnul dificultatilor noastre de a gera, prin
gandire, situatiile vieti noastre. Constiinta constienta domina
si vrea sa regleze totul sau sa inteleaga totul dar nu reuseste. Raportul
nostru cu viata este construit pe ratiune, pe logica rationala si rationament.
Tensiunile sau patologiile cerebrale exprima aceasta vointa de a regla totul
prin gandire pura si fara emotii.
Nu
vrem sentimente sau nu acceptam starile sufletesti legate de eventuale emotii
care pot aparea, fie pentru ca ne e teama fie pentru ca nu ne satisfac si ne
par inutile. Conteaza doar eficacitatea directa si aparenta, uneori
inteleasa si materializata de latura rationala, gestionara sau financiara a
vietii, uitand ca este, de fapt, fara rationament.
Rationarea
oricarui lucru in termeni de rationalitate binara, de rentabilitate, atat de
caracteristica unui numar mare de oameni de stiinta sau manageri actuali,
se traduce prin probleme cerebrale. Plecand de la simplele migrene, trecand de
vertij, probleme de concentrare si de memorie, apoi probleme circulatorii ale
creierului si terminand uneori prin tumori sau disjunctaje totale
datorate surmenajului. Acestea se numesc burn out in
America de Nord, sau karochi in Japonia unde face
ravagii omorand mii de persoane si a inceput sa apara si la noi. Termenul
de burn out inseamna a carboniza si este interesant
atunci cand il apropiem de faptul ca ne aflam in Principiul Focului.
Aceste manifestari ale dezechilibrului in raport cu viata apare in cea mai mare
parte a timpului la orasenii care au activitati profesionale de birou sau
intelectuale. Sunt mult mai rare la cei care au o activitate manuala sau
fizica care ii obliga sa ramana conectati la viata
reala, Principiul Pamant.
Dezechilibrele cerebrale ne vorbesc de dificultatea noastra de a lasa loc
placerii si bucuriilor simple in viata noastra. Gasim aici una din relatiile
intime care exista intre creier si inima care-l gereaza la nivel energetic.
Predominarea ratiunii implica nevoia de a avea dreptate si de
a fugi de greseala care este traita ca un semn de slabiciune.
Refuzam
astfel componenta umana a greselii, necesitatea ei cat si dimensiunea sa
experimentala si evolutiva, pentru a nu mai aminti ca notiunea de greseala
implica si notiunea de vinovatie. Acest blocaj al ideilor e insotit de o mare
dificultate de a schimba ideile si modul de a gandi si se poate traduce prin
tensiuni cerebrale, migrene sau dureri de cap.
In schimb, daca durerea se manifesta la nivelul maduvei spinarii, ea ne arata
dificultatea noastra de a pune ideile si gandurile noastre in practica. Exprima
dificultatea noastra de a actiona si chiar de a reactiona, adica de a reactiona
fara a gandi in raport cu contextul dat. Ea ne vorbeste de refuzul nostru de a
lasa viata si bucuria de a trai sa se exprime in faptele noastre si in
reactiile noastre. Paralizia, mielita, meningita cerebro-spinala ne
impiedica sa actionam, sa facem si prim urmare sa ne inselam, sa facem greseli.
Durerile nervilor exprima dificultatea noastra de a face ca gandurile, dorintele
sau poftele noastre sa devina realitate. Dar aici ne aflam la
nivelul mecanic si nu structural. Este tranmiterea cea
care cedeaza si comenzile nu mai functioneaza. Dorinta de a trece la actiune
exista dar masina raspunde gresit. Dificultatea nu mai vine din interior, din
Yin, din structura, din frica de lipsa de capacitate sau din interzicerea
inconstienta cum e cazul pentru tensiunile care ating maduva spinarii. Ce nu
vreau sau ce mi-e frica sa fac? Ce ma paralizeaza? Sunt atatea intrebari exprimate
prin suferintele sau blocajele sistemului nervos. Furnicaturile sunt adesea
semnul antemergator ale acestor tensiuni viitoare, daca nu schimbam nimic.
Mielitele, screlozele in plagi sunt formele cele mai profunde ale
acestei inhibitii a actiunii, in afara de paralizii (vedeti
mai departe in capitolele referitoare la acestea).
Localizarea
nervului atins ne informeaza precis despre motivul incapacitatii cautate. E
sufient sa ne raportam la partea corpului in cauza pentru a putea face legatura
intre cele doua. Sciatica, cruralgiile, nevralgiile cervico-branhiale vor avea
un sens mai clar pentru noi.
SISTEMUL
NERVOS AUTONOM
Sistemul nervos autonom
sau sistemul neurovegetativ are un rol important in orice activitate
inconstienta a individului. Functiile organice (circulatia sangelui, digestia,
respiratia) dar si psihologice, emotionale si de aparare (piele de gaina,
varsaturi, roseata fetei, instinctul de aparare sau de agresivitate) depind de
el. Sistemul nervos central este in relatie cu muschii striati in timp ce
sistemul nervos autonom este in relatie cu muschii netezi. Acesta cuprinde
sistemul parasimpatic si sistemul simpatic. Sistemul simpatic intervine in tot
ceea ce tine de activitatea de rutina a organismului uman, cum ar fi functiile
organice, in timp ce sistemul simpatic intervine in actiunile de excitare, de
aparare si de urgenta :agresivitatea si fuga. Functionarea sistemului
neurovegetativ interactioneaza cu hormonul stresului, cortizolul produs de
hipotalamus.
Dezechilibrele sistemului neurovegetativ exprima dificultatea noastra de a uni
constientul cu inconstientul. Ele ne spun ca inconstientul are dificultati in a
gera solicitarile venite din lumea exterioara si mai mult chiar emotiile. Are
loc atunci un fenomen de saturatie a sistemului nervos central, constient ca nu
mai poate sa conduca activitatea noastra psihica, pentru ca sistemul
neurovegetativ preia comanda. Ne obliga sa facem sau sa nu
putem face un anumit numar de gesturi, acte sau ne impiedica sa avem accesul la
anumite nivele ale constiintei sau memoriei.
Toate
manifestarile faimoasei spasmofilii : tremurat, ticuri asa-zis nervoase,
ameteli, migrene, crampe, crize de tetanie sunt expresia acestei dificultati
interioare de a stapani si de a raspunde corect solicitarilor venite din lumea
exterioara.
Sa ne amintim ca sistemul nervos neurovegetativ este cel pe care Maestrul
Interior se sprijina pentru a ne trimite mesaje (cat si prin sistemul endocrin
care ii e asociat). Din acest motiv sistemul nervos nu este fizic niciodata
bolnav.
MALADIA
ALZHEIMER
Maladia
Alzheimer este o degenerare progresiva si generala a creierului. Prin studiile
stiintifice actuale s-a demonstrat ca frecventa sa creste odata cu varsta. Dar
sa ne amintim ca stiinta spunea acelasi lucru cu privire la cancer, acum vreo
30 de ani. Aceasta degenerare se traduce printr-o slabire, mai mult chiar o
disparitie a facultatilor mintale ale persoanei. In orice caz, cunostintele pe
care le avem, ne permit sa stim ca ea atinge facultatile constiente ale individului.
In ceea ce priveste facultatile inconstiente, nu se stie nimic. Studiile lui
Jung despre arhetipuri par sa demonstreze ca in afara de constiinta de veghe,
inconstient, umbra exista prin ea insasi. Ea simte si intelege. Ea se
imbogateste cu gandurile care-i sunt exterioare. Ea integreaza datele
inconjuratoare. Dezordinea care apare in manifestarile constiente nu poate fi o
dezordine de structura ci, fara indoiala, o dezordine de expresie a bolii sau o
necunoastere a codului pentru cei care sunt in relatie cu boala.
Aceasta teribila boala are, dupa mine, doua fete distincte.
Prima are
legatura cu persoana atinsa si a doua cu cei apropiati ei. In ceea ce priveste
persoana, sensul asociat acestei patologii este foarte global cel de moarte constienta.
Treptat isi pierde constiinta. Perceperea constienta a realitatii are loc in
perioade scurte de timp fiind degradata, trunchiata. Regasim efectul comun
multor patologii mentale, in care unul din scopuri este ruperea de real.
Totusi, spre deosebire de marea majoritate a bolilor de acest tip, care
determina delirul sau violenta, boala Alzheimer este mereu calma, iar momentele
mai mult sau mai putin rare de revenire a constiintei sunt insotite doar de
amintiri frumoase.
Persoana atinsa de Alzheimer este fara indoiala cineva care nu a mai putut
digera exteriorul. Ea a taiat legatura cu lumea asa cum un depresiv cauta sa o
faca luand medicamente chimice destinate sa evite sa perceapa lumea/ viata care
i se pare prea dificila. Acumularea dificultatilor, presiunea psihologica
excesiva a anturajului, imprejurarile prea directive sau dictatoriale, epuizare
dupa o viata activa de-a lungul careia persoana a gerat, a condus, a decis
totul….iata cateva cauze potentiale pentru a cauta o protectie sau chiar o fuga
intr-o patologie ca boala lui Alzheimer. Faptul ca boala e insotita de
pierderea constiintei arata ca aceasta cautare a solutiei e definitiva pentru
ca astfel ceilalti nu mai au nici o putere asupra bolnavului. Aportul
medicamentelor nu este in ziua de azi real decat pentru apropiati,
permitandu-le sa gereze mai bine ceea ce boala presupune si inseamna pentru ei.
Astfel ajungem la cea de-a doua fata a bolii. Ca numeroase boli, ea vorbeste,
fara indoiala si celor care-l inconjoara pe bolnav.
Ce suferinta
puternica sa vezi astfel pe zi ce trece, un apropiat a carui constiinta se
degradeaza pana a-si pierde chiar sensul de sine. Lectia e dura. Ea ne invata
cu siguranta neatasarea, ne incita sa reflectam la zadarnicia vointei si a
cautarii absolute de a stapanii lumea materiala si manifestata. Suferinta este
aceeasi ca si in cazul unui handicap, cu incarcatura suplimentara de a-l fi
cunoscut si pe cel sanatos. Ce lectie dura de dragoste
neconditionata, de detasare si de acceptare ! Bolnavul o simte ? Ne
observa el dincolo de constientul sau simte suferinta noastra, disperarea sau
ranchiuna fata de el ? Sa fim clari atat fata de noi cat si de el ca nu
stim acest lucru. Numeroase sunt persoanele care si-au revenit din coma, de
exemplu, care au putut sa spuna ceea ce oamenii care i-au inconjurat au spus
sau au simtit in jurul lor.
AMNEZIA/
TULBURARILE DE CONCENTRARE / TULBURARILE MEMORIEI
Tulburarile memoriei si
amneziile sunt pierderi ale memoriei mai mult sau mai putin
importante care intervin in situatii precise. Tulburarile concentrarii functioneaza
dupa un proces echivalent cu cel al pierderii memoriei.
Clasicele tulburari ale memoriei sunt dificultati care intervin in procesul de
evocare a amintirilor. Fie ca sunt importante sau nu, persoana se confrunta cu
un fel de alb, de absenta care face ca sa nu poata sa-si aminteasca
ceva foarte recent sau din contra ceva foarte indepartat. Tulburarile frecvente
de concentrare se produc in acest caz si-l impiedica sa se fixeze asupra
ideilor.
In cazul
amneziei, partiale sau totale, aceste pete albe, aceste absente apar dupa un
traumatism important care ar putea fi de natura fizica sau morala.
Suntem in prezenta unei cautari a protectiei din partea Inconstientului nostru.
De fapt, aceste tulburari ale memoriei apar, in general, atunci cand traversam
perioade grele, incarcate. Suntem contrariati, surmenati de griji sau
nelinisti, traversam o faza depresiva, perioade dificile in care spiritul si
constientul sunt solicitate la maxim si din toate partile. Aceasta multime de
lucruri de gerat, aceste solicitari nesfarsite si multiple, fac ca gestiunea
lumii exterioare sa fie dificila, mai mult chiar periculoasa pentru constientul
nostru. Vizitiul este prea solicitat din toate partile, intersectiile aparute
in drum sunt prea complicate si fara indicatii si directii majore. Toate
drumurile sunt importante si nu mai stie pe care sa-l aleaga. Risca sa faca un
accident. Constientul risca sa explodeze. Atunci, Maestrul
Interior elibereaza, taie, diminueaza numarul elementelor la care
constientul ar putea avea acces in acelasi timp, cam tot asa cum se intampla in
procesul numit automat pe care-l intalnim la epileptici.
Protejeaza astfel constientul, evitand supraincarcarea, saturarea care l-ar fi
facut sa explodeze ca un sistem informatic. Elementele
accesibile nu mai sunt decat elemente de baza, de moment astfel incat sa nu mai
hraneasca agitatia interioara. Menajul continua in adancime,
la nivelul inconstientului.
Acesta ne
permite sa intelegem de ce, din toate vremurile, cel mai bun remediu este
odihna, destinderea, relaxarea. Si ca prin minune atunci revine memoria. De
altfel, se pare ca si in medicina moderna, remediul suveran al amneziei si al
altor tulburari ale memoriei mai mult sau mai putin grave, este linistirea,
odihna si o anumita izolare fata de agitatia lumii. Constientul poate astfel
incetul cu incetul sa reinvete sa gereze informatiile sau sa le accepte in
cazul unui traumatism moral.
In cazul
amneziei partiale, aceasta poate avea legatura cu o perioada exacta din viata
persoanei. Apropiata sau indepartata, aceasta perioada este, in general, un
moment dureros sau un traumatism pe care persoana l-a suferit si pe care-l
ascunde inconstient pentru a se proteja de suferinta asociata amintirii.
Perioada a copilariei, doliu, violenta suferita sau traita, sunt sterse din
memorie dar uneori continua sa actioneze in subteran. Uneori este necesara
eliminarea acestor amintiri emotionale, utilizand tehnici corespunzatoare.
Dar cea mai mare parte dintre noi se confrunta cu tulburari usoare ale memoriei
care sunt semnul clar al unei saturari a constientului. Fara indoiala suntem
preocupati, contrariati, surmenati, supraincarcati de idei, de indoieli de
temeri. Maestrul Interior ne trimite un mesaj foarte clar cerandu-ne sa-l
eliberam, sa scadem putin presiunea, sa mergem la esential. Daca nu, se va
ocupa el de aceasta situatie. Noi vom avea mai greu acces la memoria noastra si
in acelasi timp vom avea dificultati de concentrare. De fapt tulburarile de
concentrare sunt intotdeauna asociate cu cele de memorie, scopul lor fiind
acela de a evita sa ne fixam prea mult asupra ideilor.
EPILEPSIA
Epilepsia atunci cand nu
are o origine organica directa (tumoare), este o forma grava de eliberare a
constientului si de preluare a situatiei de catre sistemul nervos autonom.
Momentele sale numite procese automatice reprezinta aceasta
deconectare a sistemului nervos central in profitul sistemului autonom. Este
interesant sa constatam ca epilepsia este produsa, mecanic vorbind,
de descarcari electrice intense in anumite grupe de neuroni localizati pe
anumite regiuni ale creierului si mai exact ale cortexului cerebral.
Ne aflam in
dimensiunea cea mai inalta a individului. Emotionalul profund, nevoia de crestere,
de subtil, de finete sunt cu siguranta foarte importante pentru individ. Aceste
nevoi, desi foarte puternice, sunt inconstiente. La nivel constient, individul
se comporta si duce un stil de viata total diferit de cel al asteptarilor sale
profunde (reale, idealizate, fantasmagorice sau nu). Diferenta este atunci prea
mare si Maestrul Interior recurge la separarea lor, la electrosocuri, violente,
intense, asa cum sunt descarcarile electrice aflate la baza fenomenului mecanic
al epilepsiei.
Ceea ce este si mai interesant de constatat este ca epilepsia este agravata de
alcool si calmata de calmantele chimice care taie relatia cu inconstientul.
Actiunea alcolului, pe moment, este opusa medicamentelor. Ea elibereaza cenzura
pusa in aplicare de un constient educat. Cealalta actiune a alcoolului este de
a distruge increderea. Aceasta actiune isi are sens, pentru ca stim ca intrebarea
filozofica asociata energiei increderii este cine sunt ? Epilepticul
este adesea o persoana dezamagita de sine, de incapacitatea ei de a actiona, de
a decide, chiar deca nu constientizeaza acest lucru. Aceasta veleitate este
traita rau si produce o furtuna interioara care explodeaza uneori in violenta
interioara (criza de epilepsie) sau exterioara (fizic exprimata).
HEMIPLEGIA
Hemiplegia este o
paralizie partiala sau totala a unei parti a corpului. Este consecutiva cu o
tulburare, reversibila sau nu, a unei regiuni a creierului care comanda
functiile voluntare asociate partii respective a corpului.
Lateralitatea cerebrala lezata este in general opusa fata de partea corpului
care este paralizata pentru ca suntem la nivelul sistemului nervos motor, de
care am vorbit deja, si ale carui cabluri sunt incrucisate (la
nivelul gatului). In anumite cazuri, mai ales in cel al unui accident vascular,
aceasta hemiplegie poate fi reversibila.
Suntem in prezenta unui mesaj de inhibare a actiunii in raport cu partea
paralizata. Aceasta oprire a capacitatii de a actiona, definitive sau de
moment, semnifica o saturatie, o oboseala, o uzura. Accidentul vascular aflat
adesea la baza mecanismului imbogateste sensul acesteia cu o informatie a
vietii care nu circula bine, care hraneste, iriga prost creierul cu care am
actionat sau am facut. Este timpul sa-l oprim, dar oare putem, suntem capabili
sa acceptam sau sa ne asumam idea? Suntem inca utili daca nu mai suntem
buni de nimic? Oare nu am facut prea mult pana in punctul in care nu am mai
fost capabili sa ne oprim? Este clar ca in cadrul unei hemiplegii reversibile,
va fi util, mai ales pentru cei care inconjoara persoana, sa o asigure de locul
ei si ca este iubita pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce a facut. Bine
inteles ca e valabil si pentru cei a caror hemiplagie nu e reversibila,
adaugand ideea ca nu a devenit o povara.
RAUL DE
DRUM/AMETELILE
Raul de drum si ametelile
sunt semnul dificultatii noastre de a gera reperele miscatoare sau absente.
Raul de drum priveste mai precis acesta dificultate in miscare a persoanei, sau
in reperele exterioare, in timp ce ametelile sunt senzatii de lipsa de
echilibru, de teama de a pierde punctul de sprijin, de siguranta, de a pierde
pamantul de sub picioare sau de a vedea reperele vizuale din jurul sau care
se misca, fara chiar sa se miste persoana in cauza.
Ele exprima
nevoia noastra de a stapani spatiul inconjurator si de a cauta puncte de reper
sau de sprijin sigure, definite si stabile. Din acest motiv ele privesc
persoanele nelinistite sau aparent detasate. Unul din obiectele
esentiale ale echilibrului in corp este urechea, cu acest tip de nisip (otoliti)
care se afla in interiorul urechii interne a carei pozitie si miscari participa
intens la stabilitatea fizica. Urechea, care apartine Principiului Apei,
reprezinta chiar reperele noastre fundamentale.
Teama de a
nu stapani ceea ce se petrece, de a nu stapani spatiul inconjurator se traduce
prin ameteli mai mult sau mai putin pronuntate, care sunt directe (ameteli in
locurile inalte) sau indirecte (situatii specifice care provoaca ameteli). Este
cazul clasic al ametelilor resimtite in jocurile in padure sau in practicile
sportive in care reperele spatiale sunt perturbate.
MIELITA/
NEVRITA/ POLIOMELITA
Acestea sunt inflamatii,
uneori insotite de leziuni, ale maduvei spinarii sau ale nervilor. Mielita si
poliomelita ating maduva spinarii in timp ce nevritele si polinevritele ating
nervii periferici (a se vedea capitolul general despre sistemul nervos). In
toate cazurile, aceste afectiuni privesc sistemul nervos motor. Oare acest
lucru are vreun sens ?
Suntem in cadrul
unei tulburari a actiunii sau a miscarii. Dureroase sau nu, aceste inflamatii
perturba relatiile exterioare, capacitatea noastra de a actiona sau de a merge
spre altii. Suferinta noastra consta in raportul intre exterior si interior. El
ne face sa incercam sa eliberam aceasta relatie, sa o debarasam de inhibitii,
de temeri sau de emotii negative ca furiile retinute. Pentru ca focul
inflamatiei poate distruge, leza in mod ireversibil, impiedicand astfel
actiunea sau realizarea ei definitiva. Caracterul handicapant al poliomelitei
face ca aceasta inhibitie sa fie si mai grea, dificil de dus din punct de
vedere social, profesional cat si in relatia cu ceilalti.
PARALIZIA
Paralizia este o boala a
sistemului nervos motor, voluntar. Ea este produsa fie de o leziune, o
inflamatie sau o infectie care atinge fie un nerv periferic, ca de expemplu,
sciatica paralizanta, fie creierul sau maduva spinarii ca de exemplu hemiplagia
sau accidentele vertebrale (paraplegia, tetraplegia).
Oricare ar
fi cauza mecanica care sta la baza paraliziei, sensul care trebuie retinut este
bine inteles cel al inhibarii actiunii si al miscarii. Persoana opreste in mod
definitiv sau provizoriu capacitatea de a actiona sau de a se misca in mod
voluntar. Este nivelul constient si voit al actiunilor sau relatiilor care este
prin urmare afectat, prin inhibarea cablajului fizic.
Dincolo de
suferinta morala pe care o genereaza aceasta pierdere a capacitatii, este fara
indoiala necesar pentru persoana afectata, sa se intrebe ce vrea sa opreasca in
viata sa. A facut prea mult in acest sens? Ceea ce
face sau rolul pe care-l joaca, real sau imaginar, i-a fost impus de exterior
sau de anturaj?
Este necesar, pentru a
putea adanci sensul global, sa citim partea corpului afectata.
Este clar ca daca este piciorul paralizat (miscare, relatii si puterea
relatiilor) sensul pe care-l ia va fi diferit de cel al unui brat, de exemplu
(actiune, stapanire, puterea actiunii). Ca exemplu ne putem intoarce la
capitolul despre sciatica (paralizanta).
Dar mi se pare ca in
anumite cazuri, ca paralizia, sensul care trebuie gasit nu priveste doar
persoana cat si anturajul.
De fapt toate patologiile
insotite de invaliditate obliga luarea in grija partiala sau totala a persoanei
de catre apropiati sau de o persoana specializata. Aceasta luare in grija nu
semnaleaza oare o nevoie de a nu mai face lucruri singur, din cauza oboselii,
uzurii, pierderii chefului sau constatarea esecului in propriul mod de a
actiona ? Observam multe elemente apropiate, chiar similare celor propuse
pentru hemiplegie.
Fara indoiala cauza mecanica a paraliziei ne poate ajuta sa-i
imbogatim sensul. Daca e vorba de un accident cerebral, ordinatorul
central este atins si ne vorbeste de modul general de a intelege
viata. Daca e vorba de o afectiune a coloanei cervicale (vedeti ceafa),
suntem in prezenta unui sentiment profund de incapacitate sau de interdictie
inconstienta pusa de persoana in cauza. Vedem inca o data cum locul atins ne
descifreaza sensul exact al tensiunii sau al patologiei insesi.
MALADIA
PARKINSON
Maladia Parkinson este o
atingere neurologica cerebrala. Ea atinge cativa neuroni si perturba gesturile
si miscarile persoanei bolnave si prezinta o acuitate mai mare cu exceptia
cazurilor de inactivitate. Tremuraturi, tulburari ale tonusului, dificultati in
scriere sunt cateva din manifestarile acestei patologii.
Este interesant sa ne
oprim asupra celulelor nervoase in cauza atinse de aceasta maladie. E vorba de
neuronii numiti dopaminergici, adica cei acare actioneaza,
functioneaza datorita unei substante care se numeste dopamina. Aceasta dopamina
este ceea ce noi numim un neurotransmitator.
Este si ceea ce numim un
precursor a doi hormoni distincti care sunt adrenalina si noradrenalina. La ce
servesc acesti hormoni ? Adrenalina accelereaza ritmul car$iac, creste
presiunea arteriala, dilata bronhiile si pupilele si creste valoarea zaharului
din sange. Noradrenalina are rolul de repartitie in corp si de gestionare a
efectelor adrenalinei. Efectele adrenalinei sunt bine cunoscute in procesul de
fuga, de exemplu, sau de agresivitate. Unul din efectele mai putin cunoscute
este acela de a ridica parul, fenomen mai bine identificat la animale decat la
oameni. E interesant sa ne amintim ca parul care se ridica inseamna furie.
Afectarea
celulelor dopaminergice care se afla la baza maladiei Parkinson ne spune foarte
clar ca suntem in prezenta unei inhibitii a procesului de reactivitate sau de
expresie a furiei individului. Dificulatea la demaraj a bolnavilor ilustreaza
bine acest lucru. Al doilea efect al acestei afectiuni este bineinteles
neindemanarea datorata tremuratului si dificulatii in actiune. Maladia
Parkinson afecteaza in principal barbatii.
Avand in vedere toate acestea, sensul pe care-l putem da este urmatorul :
e vorba fara indoiala de o persoana careia, toata viata i s-a spus ce trebuia
sa faca, cum si cand. Au facut acest lucru fara sa se revolte niciodata
(adrenalina), retinandu-si furia, inabusindu-si sentimentele de revolta. Sunt
adesea barbati care au trait adesea aceasta stare in cuplul lor.
Nu e ceva
sistematic, dar adesea femeia cuplului (mama, sotie, sora) este o femeie
puternica, dominanta sau sufocanta. Se poate ca aceasta constrangere sa vina
din lumea serviciului sau a unei structuri de constrangere, dar mai rar.
Responsabilitatea este impartita intre femeia puternica si
barbatul care accepta sa se supuna. Pretul platit poate parea greu dar e mereu
semnul unei mari suferinte.
Si aici e interesant sa observam ca patologia aleasa, intoarce constrangerea
contra celui sau celei care l-a facut sa o sufere. Femeia puternica va trebui
sa indure la randul ei barbaul slab. Ea nu-i mai poate spune sa faca, ea va fi
obligata sa faca singura totul si pentru el. Vom vedea cum inversul acestei
situatii se exprima in scleroza in placi.
SCLEROZA
IN PLACI
Scleroza in placi este o
distrugere, in placi, a mielinei care este partea protectoare a sistemului
nervos central sau motor. Rolul sau este de a accelera influxul nervos.
Distrugerea sa face dificila conducerea mesajului nervos motor, partiala sau
totala. Ea actioneaza si asupra capacitatii senzoriale, ceea ce face ca
persoana sa fie nevoita sa faca mai putin dar si sa simta mai
putin. Acest nivel al capacitatii de a simti nu este neutru pentru ca el
priveste aspectul feminin, sensibil al persoanei.
E interesant sa ne amintim de cauza vaccinala care este foarte suspectata
pentru scleroza in placi. Oare exista o legatura intre sistemul nervos si
sistemul imunitar ? Exista o legatura intre capacitatea de a simti, adica
modul de a percepe exteriorul si capacitatea noastra de a ne proteja si
apara ?
Acest
discurs considerat ca de origine sectara in Franta, pare a fi la baza unor
lucrari extraordinare efectuate de neuro-bio-imunologii din USA.
Suntem intr-un proces invers fata de maladia Parkinson, chiar daca exista un
element comun care e incapacitatea de a gesticula. In scleroza nu exista
tremuraturi, adica miscari necontrolate si jenante care se amelioreaza prin
gesturi. In Parkinson nu exista afectarea senzorialului si
persoana continua sa simta ceea ce atinge. Scleroza are un efect de
neputinta pasiva. Muschii nu mai raspund din cauza lipsei
conductivitatii fluxului nervos. Ordinele nu mai ajung si in
acelasi timp persoana nu mai simte (si in mod special durerea. ).
Ne aflam in prezenta unui tip de inhibitie al potentialui de actiune si
simtire. Persoana este victima, ea sufera si nu poate actiona sau misca. Ea nu
mai resimte acest exterior care a facut-o sa sufere. Ea cauta o protectie fata
de aceasta lume exterioara in fata careia se simte dezarmat si care l-a facut
sa sufere. Ruperea fata de aceasta lume exterioara, oricare ar fi sensul
relatiei (din exterior spre interior = simtire sau din interior spre exterior =
actiune), ii da impresia inconstienta de protectie (iata si sistemul imunitar).
E foarte interesant sa neamintim aici intrebarea psihologica asociata energiei
Increderii : cine sunt ? Or, constiinta de sine este esentiala in
procesul imunitar. Este si mai tulburator sa stii ca vaccinul suspectat in scleroza
in placi este cel al hepatitei B.
Din nefericire, ca si in
cazul maladiei Parkinson, prin starea de victima, strategia de
intoarce impotriva persoanei. Aceasta patologie afecteaza mai mult femeile in
timp ce Parkinson afecteaza barbatii.
Este interesant
sa observam ca aceasta maladie evolueaza in mai multe faze, cu crize care sunt
punctate de plaje de remisiune pe parcursul carora conductivitatea revine. Ar
putea fi o invatatura foarte utila pentru persoana sa noteze pe un calendar
fazele de agravare si de remisiune. Punandu-le in corespondenta cu trairile
momentului, persoana in cauza va putea sa inteleaga mai bine si sa gereze boala
sa, mai mult chiar sa prelungeasca fazele de remisiune.
Imi amintesc
de cazul Florentei, aceasta tanara femeie care a fost lovita de scleroza in
placi. Aceasta tanara femeie a inteles pe parcursul sedintelor ceea ce se afla
la baza raului sau. Ea a recunoscut ca in urma cu cativa ani, cand era
insarcinata, a descoperit infidelitatea sotului sau. Rana a fost violenta si
sentimentul de tradare imens. Suferinta resimtita atunci a fost teribila, cu
atat mai mult cu cat nu a putut sa o imparta cu nimeni si mai mult chiar se
simtea in imposibilitatea de a actiona in vreun mod din cauza copilului pe
care-l astepta si a constrangerilor socio-familiale pe care le credea de
nedepasit.
Primele semne ale screlozei au aparut la putin timp dupa aceea si au progresat
odata cu dificultatea ei de a accepta trairea ei. A trecut ceva timp in care nu
am revazut-o, sedintele de lucru asupra iertarii au permis o usoara remisie a
maladiei.
SPASME/SPASMOFILIA/TETANIA
Suntem in prezenta
manifestarilor datorate sistemului nervos autonom. Este motivul pentru care ele
se manifesta de-a lungul anumitor parti ale organismului (organele digestive,
respiratorii, circulatorii etc) sau a functiilor reglate de acest sistem
nervos.
In plus este
motivul pentru care anumite studii medicale neaga caracterul real
al bolii, a spasmofiliei si o claseaza in categoria gunoi a
psihosomaticii.
Cu siguranta cei care
pretind acest lucru nu au suferit de asa ceva. Ei seamana cu cei care, intr-o
vreme nu prea indepartata, considerau epilepsia ca o boala mintala, tratata ca
nebunia sau asocita cu isteria pe care nu o vedeau decat o maladie specific feminina.
Asa cum am vazut mai devreme, sistemul nervos autonom este gerat de
nonconstient. El este cel care regleaza functionarea lui si si putem surprinde
astfel importanta lumii emotionale asupra sistemului nervos. Atunci cand sunt
dificultati in gerarea acestei lumi, mai ales a solicitarilor venite din
exterior, atunci cand Vizitiul nu mai stie sa conduca Caleasca pentru ca ai sai
caluti sunt inspaimantati de elementele din exterior (zgomote, insecte,
lumini), Maestrul Interior trebuie sa opreasca Caleasca, trebuie sa produca o
lovitura de teatru destinat sa reaseze lumea si sa opreasca cresterea in
intensitate a presiunii inconstiente a persoanei. Semnalul spasmofil soseste in
aceste momente si e fara indoiala semnul dificulatii persoanei de a gera
exteriorul.
Toate
manifestarile faimoasei spasmofilii ca tremuraturi, ticuri zis nervoase,
ameteli, migrene, spasme, crampe, crize de tetanie sunt expresia acestei
dificultati interioare de a stapani si de a raspunde corect solicitarilor lumii
exterioare.
H.
AFECTIUNILE SISTEMULUI GENITO-URINAR
SISTEMUL
URINAR
Sistemul urinar este
acela care ne permite gerarea lichidelor organice si eliminarea toxinelor din
corp. El se compune din rinichi si vezica urinara. Sistemul urinar este acela
care filtreaza, stocheaza si evacueaza apele uzate de
organismul nostru, in timp ce intestinul gros evacueaza materia noastra
organica. Unul elimina solide in timp ce altul elimina lichide. Acest rol este
fundamental pentru ca apa corpului este un vector esential al memoriei profunde
a individului. Principiul energetic al apei este de altfel intim legat de memoria
ancestrala. Suntem astfel in prezenta activitatii cele mai ascunse si
puternice a corpului uman, aceea a gestiunii apelor subterane si
a fertilitatii(fecunditatii). Este extrem de interesant sa reflectam la acest
aspect. Oare de ce acelasi sistem organic are in noi sarcina vietii
(fecunditatea) si a mortii (toxinele)? Raspunsul nu apare in aceasta lucrare,
ci poate in urmatoarea.
Durerile sistemului urinar semnifica ca traim tensiuni ale credintelor
profunde, asupra acelora pe baza carora ne-am construit viata si care
reprezinta fundatia noasta. Semnifica faptul ca avem temeri si
rezistente fata de eventualele schimbari ale vietii noastre, ca ne e teama sa
fim destabilizati de obligatia schimbarii. Ne vorbesc de asemenea de temerile
profunde, fundamentale ca frica de moarte, sau de viata, de vreo boala grava
sau de violenta. Atunci cand tensiunile se manifesta asupra
vezicii, adica yang, sunt in raport cu exteriorul si pozitionarea persoanei
fata de acest exterior. Atunci cand se manifesta asupra rinichilor,
adica Yin, ele semnifica o dificultate mai interioara si personala.
VEZICA
In interiorul sistemului
urinar, vezica primeste, stocheaza si elimina lichidele organice, incarcate de
toxine, care i-au fost incredintate de rinichi. Aceasta gestiune a urinei este
departe de a fi atat de anodina (fara importanta) cum pare pentru ca daca
vezica nu joaca rolul sau, corpul se va intoxica complet. Vezica este, la nivelul
sistemului urinar echivalentul intestinului gros pentru sistemul digestiv. Ea
este ultimul stadiu al procesului de gestiune si eliminare a lichidelor
organice si prin extensie a vechilor amintiri.
CALCULII
URINARI/DISURIA/LITIAZA URINARA/OLIGURIA/ RETENTIA URINARA
Disuriile, oliguriile sau
retentiile urinare sunt semnul dificultatilor noastre de a evacua apeleuzate,
adica vechile amintiri care nu sunt satisfacatoare. Credintele vechi, vechile
obiceiuri, scheme de gandire, care au putut fi utile intr-o vreme dar care au
devenit neadaptate la situatia actuala, sunt cateva din aceste amintiri care intoxica spiritul
nostru, asa cum toxinele intoxica corpul nostru. Doar ca uneori ne e teama sa
le schimbam. Tot asa spune si expresia populara stim ce pierdem
dar nu stim ce vom gasi (sa dai vrabia din mana pe cioara de pe gard).
Suntem in jocul ambivalent viata/moarte care e axa majora a
sistemului genito-urinar.
Si acest
lucru are loc pentru ca moartea exista, ca potential de transformare, din care
viata poate tasni.
Atunci cand energiile vezicii functioneaza corect, aceste toxine sunt
eliminate fara probleme. Tensiunile sau durerile vezicii ne spun ca acest lucru
nu merge prea bine. Inseamna ca ne e teama sa abandonam sau sa ne schimbam
obiceiurile, credintele, schemele sau modul de a gendi sau actiona. Un
atasament prea puternic fata de amintiri, satisfacatoare sau nu, ne determina
uneori sa ramanem fixati in viata noastra, sa ne cristalizam (calculi),
cu riscul de a suferi (desi uneori gasim frecvent si un anumit beneficiu, nu e
decat datorat unui confort interior mai usor de moment). Aceste situatii se
traduc prin tensiuni ale vezicii ca disuriile (dificultatile
de urinat) si /sau calculii (litiaza), atunci cand
persoana se cristalizeaza pe temeri sau convingeri.
CISTITA/ENUREZIS/INFLAMATIA
VEZICII
Cistitele, enurezisurile
sau inflamatiile vezicii semnifica ca avem temeri in raport
cu strabunii pe care nu reusim sa-i depasim. Cistitele sau
alte inflamatii ale vezicii ne vorbesc de acest lucru adaugand ca exista in
interiorul nostru o furie sau o revolta in atitudinea noastra. Baietilor carora
le e frica (justificata sau nu) de parintii si in mod deosebit de tata, sau
uneori de reprezentarea acestuia (bunici, profesori) exprima uneori aceasta teama
prin enurii (pipi in pat). Fetele au mai degraba tendinta sa
exprime aceasta teama prin cistite repetitive.
COLIBACILOZA
Colibacilozele ne dau o
informatie precisa. De fapt, colibaciloza este o infectie urinara provocata de
prezenta unei bacteriii foarte intalnita in organismul nostru si care traieste
in mod normal in intestin. Suntem in prezenta exprimarii unei confuzii a
persoanei. Un element natural inofensiv si care participa la evacuarea
materiilor organice vine si infecteaza sistemul urinar, adica pe cel care
serveste la eliminarea lichidelor. Colibaciloza semnifica faptul ca,
capacitatea individului de a evacua vechile credinte/ convingeri sau obiceiuri
profunde s-a infectat cu elemente venind din lumea materiala si din raportarea
lui la material in general.
Ma gandesc
aici la cazul lui Armel care a venit sa ma vada pentru o colibaciloza
repetitiva. A luat la cunostinta de ceea ce se petrecea de fapt. Tatal sau,
medic foarte bine cunoscut intr-o metropola din nord, domina toata familia.
Armel, ca toata lumea, se temea de el si se supunea legilor lui si exigentelor,
mai ales la nivelul studiilor si a vietii particulare. Armel era satula, dar in
acest tip de familie, nu exista revolta. Ea totusi, dupa o vreme, a resimtit
puternic aceasta dorinta. Armel stia ca nu trebuie sa se revolta, dar nu era
contienta de loc si avea sa inteleaga ulterior, era ca adevarata teama profunda
care o impiedica sa miste in front (la 24 de ani) era frica materiala pentru ca
papa platea totul. Corpul ei ii spunea clar in ce punct materialul infecta
capacitatea de a elimina trecutul. Constientizarea a fost fugeratoare. Ea a
luat hotararea si munceste de atunci la Paris. Nu a mai avut de atunci colibaciloza,
din cate stiu eu…
INCONTINENTA
URINARA
Tulburarile de incontinenta semnaleaza
in mod global dificultati in a retine, a gera evacuarea. Lucrurile
ne scapa si asta genereaza un inconfort de netagaduit. Persoana este in
situatia de a nu putea sa evacueze in momentul portivit. Acest lucru se poate
intampla oricand, ceea ce face ca viata sociala sa fie dificila si
inconfortabila. Suntem in prezenta unei persoane care are dificultati in
structurarea gestiunii interioare. Obiceiuri de gandire, convingeri, frici,
certitudini trebuie sa alunece repede, sa dispara. Teama de a fi impregnat de
altceva decat sine insusi este mare. Teama de a fi contaminat din exterior,
semn al unei mari insecuritati, face ca sa eliminam si cea mai mica particica
de toxine, imediat ce aceasta a fost filtrata, considerata ca
nociva. Dificultatea de a tine, de a retine un timp lucrurile de eliminat,
vorbeste de viata care zboara. Inaintarea in varsta, imbatranirea
ne sperie, ne pune in mod inconstient probleme ? Persoana a tinut/ retinut
prea mult timp lucrurile ? S-a stapanit prea mult sa impiedice eliminarea,
trierea si alegerea lucrurilor in viata? Pentru ca aceasta capacitate de a
retine poate slabi prin uzura, prin faptul de a retine prea mult.
HIPERTROFIA
PROSTATEI/TULBURARILE PROSTATEI
Tulburarile prostatei si
in deosebi hipertrofierea ei ne vorbeste de raportul nostru cu puterea si
stapanirea lumii. Suntem la nivelul sistemului urinar. E vora deci in principal
de raportul viata/moarte. Aceasta glanda care secreta anumiti compusi ai
spermei, este specific masculina. Ea participa la inseminarea vietii. Ea are ca
particularitate capacitatea de a inconjura uretra, ceea ce face cand acesta se
ingroasa, jeneaza, impiedica mictiunile normale.
Suntem in
prezenta unei probleme de teama de a nu mai fi la inaltime, de a nu mai avea
destula putere sau forta de a cuprinde viata sau de a o putea stapani. Prostata
care se ingroasa arata, impiedicand urinarea corecta, ca exista o tentativa
inconstienta de a persevera in ceea ce exista, viata si structurile profunde
deja existente, retinand. Din acest motiv tulburarile prostatei ating in
deosebi barbatii care au fost foarte activi si /sau care au dezvoltat un raport
de stapanire in raport cu viata. Atunci cand acest barbat imbatraneste si
devine din ce in ce mai putin capabil sa faca si constata acest lucru sau cei
din jur ii spun acest lucru, tensiunea, dificultatea de a trai aceasta pierdere
a puterii este marcata de prostata.
EXCESUL
DE ALBUMINA /PROTEINURIA
Proteinuria este
excesul de proteine, cel mai adesea de albumina constatat in
urina. Ea e datorata in general unei pierderi renale a proteinelor din sange.
Aceste proteine sunt compusi organici ai mai multor aminacizi. Rolul lor
principal consta in asigurarea constructiilor sau reparatiilor tesutului. Sunt
de origine alimentara, in majoritatea de origine animala (carne, oua, peste,
produse lactate) dar si vegetala (cereale, legume).
Prezenta
excesiva a acestor proteine, si in special albumina, in
urina semnaleaza simbolic o pierdere. Vamesul toxinelor care e rinichiul, nu
mai gereaza corect si lasa sa plece elemente netoxice si
utile. E vorba de pierderea unui reper, a unui sens a ceea ce e bun si ce nu e
bun. Acesta pierdere poate fi momentana in cazul unei simple oboseli
a rinichiului sau definitiva, in calul unei leziuni.
Rinichiul
este organul purtator a reperelor profunde ale individului, a axelor sale
structurale, acestea sunt deficiente. Ar fi util sa intrebam despre nivelul
oboselii si supraincarcarii persoanei.
In plus, sunt proteine care fug.
Suntem
in prezenta elementelor de constructie sau de reparatie a tesutului, adica ceea
ce protejeaza si inveleste. Care sunt protectiile, credintele persoanei care se
scurg, dispar ? Fara indoiala suntem in prezenta unei persoane obosite, la
propriu sau figurat care si-a pierdut visele sau sperantele.
CALCULII
RENALI/COLICA NEFRITICA/LITIAZA RENALA (CALCULI)
Litiaza renala este
cunoscuta in limbajul obisnuit sub numele de calculi renali. Aceste
pietricele, compuse din saruri minerale in general calcice sau uneori de
origine organica sunt adesea descoperiti intamplator sau daca
nu, in cursul unei crize dureroase atunci cand incearca sa fie eliminate pe
cale naturala. Suntem in prezenta unei crize de colica nefritica. In
cea mai mare parte a timpului, calculii sunt nedurerosi atat timp cat raman in
rinichi si sunt de o marime limitata. Se intampla adesea sa-i eliminam fara sa
stim. In schimb atunci cand este un pic mai voluminos sau prezinta asperitati,
poate fie sa provoace sangerari (a se vedea capitotul despre hematurii) fie sa
se blocheze in uretra. Atunci provoaca dureri violente, cunoscute sub numele
de colica nefritica.
Suntem in prezenta unei
fixatii a credintelor/convingerilor. Sa ne amintim ca rinichiul este
organul structurilor fundamentale ale persoanei.
Toate temerile,
convingerile si raportul cu viata in ceea ce ea are mai profund, bazic si
structural apartin energiei rinichiului. Este si motivul pentru cre rinichiul
are sarcina structurii osoase, a dintilor si a vechilor amintiri (arhetipuri).
El gereaza sarurile minerale si evacueaza ce e mort din noi (toxinele).
Prezenta calculilor in
rinichi semnifica cristalizarea, fixarea convingerilor, temerilor sau
certitudinilor. Exista o durificare, o rigiditate mai mult sau mai putin
constienta. Individul poate avea tendinta de a se curba/plia pe obiceiurile
vietii sau ale gandirii. Caracterul calcic al calculilor semnaleaza faptul ca
durificarea este in legatura cu structuralul (mineralul), in timp ce caracterul
organic arata ca aceasta este in legatura cu raportul mineral si al
alimentatiei (animal).
Aceasta cristalizare
poate sa ramana necunoscuta, nedureroasa si persoana sa-si continue drumul in
viata cu convingerile si certitudinile ei. Suferinta poate aparea atunci cand
individul se confrunta cu necesitataea de a le schimba, de a trece la alte
convingeri, voluntar sau nu. Necesitatea de a elimina vechile structuri va duce
la eliminarea celor care s-au cristalizat. Or, datorita durificarii lor,
evacuarea poate deveni foarte dureroasa. Criza de colica nefritica poate duce
la suferinte extreme sau chiar la boli grave si necesitatea interventiei
chirurgicale este relativ frecventa.
HEMATURIA
Hematuria este prezenta
sangelui in urina. Aceasta prezenta poate fi de origine multipla, ca de exemplu
calculii renali, probleme infectioase pe calea urinara, o capilaritate renala
fragila, etc. Este evident ca aceasta prezenta a sangelui va cere, daca
recidiveaza sau dureaza, investigatii pentru a-i determina originea.
Acest lucru va permite
desavarsirea sensului care poate fi asociat hematuriei : acela de pierdere
a vietii, a vitalitatii.
Hematuria este prezenta
sangelui in urina. Sensul acestui simptom este clar. Exista viata care pleaca
impreuna cu ceea ce e mort. Individul are, in sistemul de eliminare, scurgeri
ale vietii. Exista o confuzie in interiorul lui ? Este necesat si de
preferat sa se identifice de unde vine acest sange, adica de unde se scurge
viata. E vorba in mod frecvent de mici hemoragii interne ale rinichilor, ale
vezicii. Poate fi vorba de mici vase capilare care se sparg, semn al fragilitatii
a ceea ce e fin in interiorul nostru sau de prezenta unor calculi ascutiti care
ranesc rinichiul sau vezica (a se vedea calculii). Aceasta e insotita deseori
de dureri violente. In orice caz, hematuriile vorbesc de faptul ca persoana se
devitalizeaza prin eliminare, fie pentru ca a facut destul, fie pentru ca acele
cristalizari care s-au instalat o ranesc in interior.
Daca aceasta hematurie e
datorata unei probleme renale, persoana este intr-o dinamica de devitalizare,
de destructurare a reperelor vietii. De fapt, acesti rinichi care filtreaza
moartea in noi, sunt si cei care pierd viata. Confuzia domneste in profunzimile
persoanei, proportionala cu hematuria, care poate fi de o
intensitate usoara, fara gravitate sau, din contra, poate fi semnul unei complicatii
grave.
Daca hematuria este
datorata cailor urinare, mesajul, care ramane acelasi, capata o dimensiune
conjuncturala. Nu e structura profunda viata/moarte cea afectata ci modalitate
de transport. Afectiunea priveste yang si vorbeste de o pierdere a
vietii legata de un moment de indoiala, de framantari, de pierdere a
increderii, de oboseala importanta. Individul trebuie sa se opreasca un pic
pentru a se repozitiona si a schimba cate ceva in raportul actual cu viata, pe
cand in cazul unei hematurii de origine renala, reflectia
trebuie sa fie mai profunda si schimbarile raportate la viata mai radicale.
NEFRITA/URETRITA/URETERITA
Nefrita este
o inflamatie a rinichiului, ureterita o inflamatie a ureterei
si uretrita o inflamatie a uretrei. In cele 3 cazuri e vorba
de o inflamatie, in cea mai mare parte a cazurilor de tip infectios. Suntem in
sistemul urinar care gereaza si evacueaza toxinele, vechile structuri,
amentirile vechi si profunde, credintele fundamentale. Inflamatia semnaleaza
prezenta unor emotii negative, de furie retinuta, inabusita nerezolvata.
Suntem in prezenta unei
persoane care evacueaza tensiunile sau temerile profunde. Raportul ei cu viata
se pare ca a fost in supunere aparenta si numeroase structuri de baza,
obiceiuri sociale, moduri de gandira, credinte care i-au fost inoculate, au
facut sa apara frustrarea, insatisfactia, mai mult chiar revolta. Tipul
infectios semnaleaza ca pentru individ cauza nefericirilor lui
este exterioara. Nu are decat sa-si asume responsabilitatea care rezida in
faptul de a fi continuat sa poarte schemele pe care altcineva
i le-a dat. Or, cine il obliga acest lucru astazi ?
Dupa zona inflamata, ca
in cazul hematuriei de exemplu, sensul acestei inflamatii va capata o
profunzime mai mult sau mai putin adanca. Va fi bine sa se trateze starea
inflamatorie (homeopatia functioneaza remarcabil de bine) si sa se reflecteze
asupra cauzelor, pentru ca suntem intr-un sistem organic care nu trebuie
sa pastreze o amintire inflamatorie sau infectioasa, cu riscul
de a deveni cronica sau de a se generaliza.
RETINEREA
APEI / EDEMUL
Retinerea apei este
asa cum indica si numele, faptul de a retine, de a fixa apa in corp. Acest
dezechilibru, mai degraba de tip feminin, se manifesta prin umflarea tesutului
si luarea in volum si greutate.
Aceasta retinere semnaleaza o stare mai mult sau mai putin
constienta de insecuritate, de teama in legatura cu viata si fundamentele ei.
Persoana este cu siguranta cineva care are nevoie de spatiu, de a pune la
distanta exteriorul care ii poate parea mai mult sau mai putin riscant,
periculos sau ostil. Are tendinta de a securiza multe lucruri, are o tendinta
de perfectiune, de economie din nevoia de protectie.
Teama de a fi judecat, in special de cei apropiati este foarte prezenta.
Convingerile, amintirile sau obisnuintele familiale sunt puternice, chiar
daca persoana se apara de ele. Poate ca intr-o zi a pierdut un element
puternic, important avand legatura cu familia si aceasta pierdere a generat
starea incipienta de insecuritate si nevoia de siguranta.
Ar fi bine pentru aceasta persoana sa lase lucrurile sa mearga si sa accepte
riscul pierderii. Lasand putin (nu prea mult !), isi va da dreptul sa
elimine si sa dedramatizeze riscul relational cu exteriorul. E
clar ca va putea fi ajutata cu diuretice naturale.
UREEA/
UREMIA
Uremia semnaleaza
prezenta excesiva a ureei in sange. Ureea este o substanta eliminata de
rinichi. Prezenta sa anormala in sange indica o disfunctie
renala.
Acesta
insuficienta renala, care se manifesta printr-o dificultate, chiar incapacitate
de a filtra toxinele de catre rinichi, ne vorbeste de propria dificultate de
a face triajul in interiorul nostru. Oboseala, uzura, varsta
ne determina sa nu mai stim adesea unde suntem cu adevarat, ce este bun si rau
pentru noi. Aceasta afectiune este profunda pentru ca atinge structuralul, ca
si cele care privesc sistemul urinar. Ne trebuie fara indoiala, daca putem, sa
ne reasezam si sa reluam increderea in viata si in capacitatea noastra de a
gera si de a realiza / reusi.
SISTEMUL
GENITAL
Sistemul genital este
sistemul fizic care permite reproducerea si sexualitatea. E compus din organele
sexuale, glandele sexuale (testicule, ovare) si din uter la femei. Cu ajutorul
acestui sistem extrem de elaborat, umanitatea s-a perpetuat prin intalnirea
intre un barbat, de natura Yang si penetranta, si o femeie de natura Yin si
receptoare.
Putem bineinteles sa extindem subiectul si sa facem acelasi
lucru in interioarul nostru pentru a evolua. Ar parea ca ar trebui sa mergem la
intalnirea celuilalt aspect al nostru, a partii noastre Yin, feminina daca
suntem barbati si a partii Yang, masculina daca suntem femei,
pentru a evolua, a creste. Nu este vorba aici de sexualitate, ci de
ceea ce C Jung numea Anima (feminin) si Animus (masculin).
E vorba de latura noastra duioasa, tandra, pasiva, artistica, estetica,
primitoare, inconstienta, profunda (feminina), si de latura noastra ferma,
puternica, activa, razboinica, defensiva, patrunzatoare, constienta,
superficiala (masculina).
Atunci
exista posibilitatea sa crestem, sa evoluam si sa ajungem progresiv sa
facem pacea contrariilor, dupa cum ii spuneam in lucrarea
precedenta Spune-mi (pe care Yung o califica drept reconcilierea
opusilor), Unitatea din noi, creand astfel o alta fiinta interioara, un alt
eu.
Este foarte interesant sa observam ca aceasta (pro)creatie are posibiliatea de
a se realiza prin placere si fericire (orgasm) asa cum a prevazut viata.
Aceasta idee ii poate face sa refecteze pe cei al caror drum de dezvoltare
personal se face prin vointa, forta, constrangere sau urgenta.
Dar sistemul genital este bineinteles, inainte de toate cel care permite
procreerea, ne permite sa dam viata fizic. Prin intermediul lui si prin
extensie e vorba si de capacitatea nostra generala de a crea, a da nastere
(proiecte, idei, etc) in lumea noastra materiala.
Este in cele din urma sistemul sexualitatii, adica al capacitatii nostre de a
crea placerea. Reprezinta actiunea noastra asupra altuia, puterea noastra
asupra lui pentru ca acesta ni se abandoneaza, asa cum noi ne abandonam ,
intr-o relatie deosebita. Aceasta putere trebuie deci sa fie reciproca si
respectuoasa si este si mai mare daca se bazeaza pe dragoste. Este, asa cum
spuneam mai devreme, particularitatea de a procura placere, de a putea sa traim
in placere (daca indraznesc sa spun asa) de vreme ce se finalizeaza cu
orgasmul. Acesta reprezinta placerea suprema a creatiei, a actiunii creatoare
si de fecundatie, realizata impreuna cu un altul.
Durerile sistemului genital ne vorbesc prin urmare de dificultatea nostra de a
trai si de a accepta aceasta pace a contrariilor in interiorul nostru. Durerile
se pot manifesta in diferite forme dar inseamna intotdeauna o tensiune in
relatie cu un altul, fie ca e prietenul/sotul, copilul sau reprezentarile lor
in noi sau in exteriorul nostru. In deosebi problemele uterului
reprezinta cuplul, caminul, cuibul si semnifica adesea tensiuni
sau suferinte in raport cu aproapele / consoarta (absenta, frustrare, deces,
conflict) sau in raport cu locul fiecaruia in camin.
Ele exprima teama nostra, frica de a da viata, fie ca este reala (copil) sau
simbolica (proiecte, idei), din cauza lipsei de incredere, din vinovatie sau
angoasa. Aceasta poate merge pana la incapacitate reala, frigiditate,
neputinta, sau chiar sterilitate.
AMENOREA
Amenorea este absenta
ciclului. Aceasta se produce natural in cazul unei sarcini sau dupa menopauza.
Ea a existat si in copilarie pana la pubertate, moment in care micuta fetita a
devenit femeie si posibila mama. Suntem aici in
inima subiectului. Ciclurile sunt semnul feminitatii in acceptia sa materna.
Ele sunt semnul marcant al ciclului menstrual care revine la fiecare 28 de zile
si care are ca scop sa perpetueze fertilitatea feminina.
Amenorea ne
vorbeste de pierderea fertilitatii feminine. Ce se petrece in
viata femeii in cauza ? Fertilitatea feminina are o puternica imagine
sociala inconstienta de utilitate (a se vedea menopauza). Este
si semnul capacitatii noastre de a (pro)crea. Suntem intr-o faza de indoiala in
legatura cu aceasta capacitate ? Am fost impiedicati sa o facem ?
Numeroase amenoree se produc dupa o perioada de doliu sau o
separare dificila a sotilor. Poate fi vorba si de un refuz al dependentei si al
constrangerii pe care-l presupune ciclul si il impune. Cucerirea unei libertati
totale poate reprezenta sensul ascuns al unei amenorei.
DISMENOREA/
CICLURILE DUREROASE
Dismenorea este un
sindrom dureros care apare odata cu ciclul sau uneori inaintea lui. Sensul
global asociat ciclului feminin, isi gaseste aici un loc deosebit, diferit
totusi de amenoree, ciclul exista, dar e dureros. Ce se intampla in viata
femeii in cauza ? Relatia sa cu feminitatea si cu mama este
dureroasa ? Aceste imagini sunt dificile ? In ce sunt ciclurile/regulile dureroase,
adica cum traieste femeia constrangerile ?
De fapt,
femeile care sufera de dismenoree sau de cicluri
dureroase sunt adesea femei exigente care vor sa fie libere sau
independente. Exigentele lor in legatura cu viata sunt calitative si asteapa
multa rigoare din partea celorlalti in angajamentele lor. Nerespectarea
acestora le este insuportabila si retraita greu. Dar aceasta rigurozitate este
greu acceptata atunci cand priveste ciclurile nejustificate sau fara valoare.
Notiunea de inutil sau parinte neproductiv este greu suportata
si se traduce prin revolte, tensiuni si rezistenta. Cu siguranta ar fi mai bine
daca ar ceda putin…si ar accepta imperfectiunea lumii si a regulilor (ciclurilor
) sale….
HIPOMENOREA/
TULBURARI ALE MENSTRUATIEI/ TULBURARI ALE CICLULUI/ CICLURI NEREGULATE/
CICLURI FOARTE ABUNDENTE
Tulburarile de cicluri
sau menstruatie, oricare ar fi forma lor, hipermenoree, hipomenoree, cicluri
dureroase, neregulate semnaleaza un dezechilibru al sistemului hormonal si in
deosebi al celui care se ocupa de fecunditate.
Menstruatia
este eliminarea periodica de sange si elemente ale mucoasei uterine atunci cand
nu a avut loc fecundarea. Aceasta notiune este foarte importanta pentru ca ea
ne da ideea generala.
Suntem in prezenta nei femei care are nevoie sa se simta utila sau chiar sa fie
utila in mod real. In profunzimea ei, notiunea de productivitate (capacitatea
efectiva de a produce) este importanta. Dar exista in fond o dificultate in
raport cu constrangerile. Sensul datoriei si nevoia de autonomie si de
libertate se ciocnesc in interior. Regularitatea ciclului si constrangerile
fizice pe care le impune, jeneaza. Constrangerea potentiala a sarcinii si
nevoia de a fi utila se ciocnesc. A fi mama te
impiedica sa fii femeie si obliga la uitare de sine.
Este interesant de constatat ca aceste probleme se regleaza cu contraceptive.
Acestea fac ciclul nepericulos. Ele permit controlul total. Ele elibereaza
femeia de sexualitatea sa.
Se intampla uneori ca imaginea mamei femeii in cauza sa fie rea. In cazul
endometritei, aceasta e rau traita. Nu mai pun la socoteala tinerele fete care
au avut probleme menstruale care au disparut total dupa ce au facut pace in
interiorul lor cu imaginea mamei.
ENDOMETRITA
Endometrita este prezenta
si dezvoltarea anormala a mucoasei uterine, pe care o regasim in parti ale
corpului unde nu ar terbui sa fie. Aceasta dezvoltare este problematica pentru
ca acest tesut este capabil sa se transforme in endometru si sa genereze
sangerari, sau chiar hemoragii in momentul ciclului.
Suntem in plina simbolica a relatiei emotionale dificile si deplasate cu mama.
Uterul este foaierul profund in care mama poarta copilul. Acest loc al mamei
este cel care are particularitatea de a sangera la 28 de zile,
dupa ciclul lunar care este si cel al emotiilor si al femininului. Aceasta
relatie dificila face ca femeia sa aiba tendinta sa se inaspreasca, fizic
vorbind, sa aiba o atitudine masculina in viata. Raportul de forta si o
tendinta de a se inchide si spre extraactivitate vin sa completeze tabloul.
Persoanele care sufera de endometrita sunt adesea femei care
au sau care au avut relatii dificile, duredoase, chiar violente cu mamele lor.
Totusi, contaminarea emotionala este cea care nu poate rupe aceasta relatie
care se desfasoara prin crize si o traire simbiotica. Se pierde atunci viata si
energia (sangerari) intr-o relatie calau/victima, distrugatoare si care
intretine o confuzie emotionala care este marcata in corp printr-o confuzie a
tesutului endometrului. Acesta, ca si imaginea mamei, cuprinde partile fiintei,
parti unde nu ar trebui sa fie. Poate ca femeia in cauza ar trebui sa-si lase mama
la locul ei si sa nu o mai lase sa navaleasca in viata ei, sa o colonizeze, sa
o puna astfel in pericol.
Imi amintesc aici de cazul lui Muriel. Aceasta femeie avea o endometrita importanta
pentru care suferise interventii chirurgicale si urma un tratament hormonal
strict. Or, Muril avea o mama cu care avea relatii cum nu se poate mai
tensionate. Ea vorbea de mama ei ca de un adevarat calau moral, lipsit de
afectiune si mereu pus pe critica si denigrare. Dar Muriel era incapabila
sa lase aceasta mama care era omniprezenta in viata sa, pentru
ca si in momentele in care era absenta, era acolo in fiecare clipa in gandurile
si vorbele ei, totul fiind pretext de critica sau ca sa o protejeze de
responsabilitate.
Aceasta invadare, aceasta contaminare a lui Muriel cu imaginea mamei, o facea
nervoasa, incordata. Fizicul i s-a inasprit pentru ca tratamenul hormonal avea
tendinta sa o masculinizeze. A fost foarte greu sa o aduc pe Muriel la momentul
de a-si schimba dinamica. Decesul mamei a ajutat-o putin. Timpul a permis
uitarea treptata si diminuarea contaminarii. Ca prin minune, endometrioza s-a
calmat, a ramas pe loc o vreme. De mult timp nu am mai primit vesti , dar asa
cum se zice, daca nu sunt vesti, e de bine…
TULBURARI
DE ERECTIE/ IMPOTENTA/ FRIGIDITATEA
Prin frigiditate,
impotenta sau tulburari ale erectiei sau ale orgasmului care impiedica sexualitatea,
se exprima dificultatea de a trai placerile vietii si separat de orice
activitate profesionala, sociala sau familiala. Nu ne permitem sa simtim
placerea, satifactia, chiar orgasmul, prin exercitiul puterii noastre personale
asupra lucrurilor sau altora. Totul ne pare prea serios sau vinovat si nu mai
stim, ca si un copil, sa resimtim placerea simpla de a face ceva sa mearga si
de care suntem mandri. Credem ca aceasta putere e rusinoasa, negativa si
inutila, in timp ce ea este creativa si fecunda. De fapt, ceea ce-i da sensul
pozitiv sau negativ este scopul cu care facem si intentiile pe care le avem, in
acelasi mod in care puterea data de dragoste si sexualitate poate crea sau
distruge, elibera sau indeparta, anima sau stinge pe celalalt sau pe sine
insusi.
Vinovatia,
teama de a nu fi la inaltime, neindemanarea fata de placere care poate parea
inutila atunci cand suntem o persoana responsabila, dificultatile
de relaxare in general, produc cu multa eficacitate, ineficacitatea
sexualitatii.
HERPES
GENITAL/ BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA (BLENORAGIE, SIFILIS)/ MICOZE VAGINALE
Bolile sistemului
genital, fie ca sunt de origine virala cum ar fi herpesul,
bacteriene ca blenoragia sau sifilisul, sau
datorate unor ciuperci ca micozele, au ca si consecinta directa sa
ne impiedice sau sa faca sexualitatea dificila, fizic dureroasa, sensibila sau
psihic (vinovatie) dificila.
Suntem in prezenta unei dificultati de a trai sexualitatea sau ceea ce
reprezinta ea. Alegerea acestor boli ne permite sa avem un motiv valabil,
in ochii nostri sau ai partenerului, de a nu putea. Scuza este
majora pentru ca se manifesta fizic. Suntem noi insine deranjati de ea.
Oare nu e rea intentie, lipsa chefului. Cel putim gandim sincer si
constient.
Ce se petrece in noi ? Care e nemultumirea in relatia cu celalalt, cu
viata sau cu placerea ? Suntem prea seriosi, preocupati ? Avem
dificultati sa acceptam o relatie productiva si agreabila cu viata ? Ne
gandim ca nu e posibil sa cream decat cu durere ? Relatia cu celalalt e
dificila, dezagreabila (stare infectuoasa) ? Iata o serie de intrebari pe
care ar fi bine sa ni le punem.
Diferit de impotenta sau frigiditate, care semnifica incapacitatea mecanica si
imposibilitatea datorata masinii (suntem neputinciosi dar victime), bolile care
afecteaza sistemul genital intaresc ideea de vinovatie si de interzis. Ele sunt
de fapt contagioase, nu sunt spontane. Au fost luate din alta parte. Aici nu
mai suntem neputinciosi ci contaminati, ca urmare a comportamentului nostru.
Suntem deci in cautarea iertarii celuilalt ? Sau aceasta factura pe care
se pare ca o platim, este de fapt, o afacere pe care o reglam cu
celalalt ?
Bolile
asa-zis cu transmitere sexuala, ca de exemplu blenoragia sau sifilisul merg
ceva mai departe. Pornind de la modul in care le contactam, ele reprezinta
adesea gesturi autopunitive, inconstient provocate de vina fata de o activitate
sexuala dezvoltata in afara normelor recunoscute de persoana si mediul sau inconjurator.
Aceasta vina, constienta sau nu, e adusa pentru a se pedepsi pe sine printr-un
act ratat si de a intalni sexual pe cel sau cea care ii va transmite o
boala rusinoasa. Adesea ele ne-au fost transmise propriei
persoane. O notiune profunda de tradare, vine sa agraveze vina
viitoare. Relatia sexuala devine un moment de risc, periculos. Placerea devine
ea insasi un risc pentru care putem merge pana la interzicerea inconstienta.
Cel putin pentru o vreme, nu mai avem dreptul !
INSUFICIENTA
OVARIANA/ INSUFICIENTA TESTICULARA/ STERILITATEA
Insuficientele ovariene
sau testiculare si sterilitatea ne vorbesc de dificultatea noastra de a
(pro)crea. Fizic vorbind, mesajul este pe cat se poate de clar. Psihologic, el
capata un sens echivalent a carui intensitate si suferinta asociata sunt direct
legate de cheful constient de a procrea. Daca persoana sau cuplul nu au un chef
deosebit de a avea un copil, aceste insuficiente pot trece total neobservate.
Suferinta apare in mod real in cazul in care isi doresc sa aiba un descendent.
Sensul pe care il putem da acestor insuficiente sau sterilitatii se largeste
dincolo de simpla dificultate de a procrea. Ce semnifica pentru persoana sau
cuplu nevoia de descendent ? Oare exista in spatele acestuia nevoia de a
lasa o urma sau mai degraba teama de a nu putea ? De ce si pentru ce
se face copilul ?
Am constatat adesea ca femeile active care nu-si asuma acest rol si care au o
mare nevoie de a stapani lumea, au uneori dificultati in a avea copii.
Atitudinea lor inconstient castranta le determina sa aleaga frecvent barbati
mai putin fecunzi. Fragili sau indoindu-se de ei insisi, de ideile lor sau
capacitatile lor, ei se supun la randul lor, lasand femeilor lor puternice
responsabilitatea de a fecunda lucrurile. Emotiile negative si
mai ales furia, inabusita de aceste femei, pe care slabiciunile celorlalti le
exaspereaza la maxim, genereaza in ele o acidificare a terenului si a
mucoaselor, care nu favorizeaza nidarea, ci din contra, o impiedica. Slabiciunea barbatului
nu reuseste sa contrabalanseze prin cantitate si vitalitatea spermatozoizilor
sai aceasta ostilitate a terenului.
Lipsa increderii in viata si in capacitatea noastra de a o cuprinde sta adesea
la baza acestor insuficiente care sunt frecvent reversibile.
Nu
enumar cuplurile care au putut, dupa ani dificili, sa aiba un copil ca urmare a
unei reconcilieri cu viata si cu ei insisi. Asta presupune ca nu exista un
handicap mecanic ireversibil. In orice caz, e sigur ca aceste dificultati slabesc
viata cuplului si doar impreuna acesta poate gasi o solutie. A pune
responsabilitatea pe umerii unuia din cei doi este adesea usor si insuficient.
Daca fizic barbatul sufera de insuficienta, nu trebuie sa uitam ca un singur
spermatozoid e suficient. Daca este femeia, sa nu uitam ca e nevoie doar
de un singur ovul. Restul este o problema de insotire, de primire (calitatea
terenului, aciditatea mucoasei), de atentie. Atunci cand aceste insuficiente
sau aceasta sterilitate au aparut din nastere, trebuie, ca in orice handicap,
sa integram, oricare ar fi motivul subtil, o alegere a incarnatiei destinata sa
ne faca sa depasim aceasta si sa acceptam aceasta infertilitate. Este pentru a
produce mai bine altfel sau in alta parte, este pentru a intelege mai bine, prin
absenta, importanta darului vietii ? Nu stiu.
MASTOZA
Mastoza este o afectiune
benigna a sanilor care se caracterizeaza printr-o proliferare mai mult sau mai
putin importanta a unor chisturi. Acestea pot fi sensibile la atingere.
Ce reprezinta sanii ? In primul rand sunt elementele feminitatii si apoi
permit hranirea copilului, sa-i putem da de mancare, cu ce sa traiasca.
Simbolizeaza prin urmare doua lucruri, feminitatea si facultatea de a se
preocupa de altii, a-i lua in grija pe ceilalti si in mod deosebit pe cei pe
care-i privim ca pe niste copii.
Cat despre
chisturi, ele reprezinta fixatii ale memoriei, ranchiune, furii inabusite.
Suntem in prezenta unei persoane a carei relatii cu feminitatea sau cu
capacitatea sa materna, este tensionata. Mastoza face mangaierile dezagrebile,
diminuand o parte din placere. Sensul datoriei il devanseaza pe cel al
dreptului de libertate, de independenta. Aceasta stare de fapt este in acelasi
timp utila dar ne indispune. Emotiile negative se fixeaza in interiorul nostru,
in aceste locuri strategice ale feminitatii sau maternitatii.
MENOPAUZA
Menopauza este acel
moment atat de deosebit al vietii unei femei in care ea inceteaza sa mai fie
fertila prin oprirea ovulatiei. Dupa parerea femeilor, aceasta faza este mai
mult sau mai putin confortabila si aducatoare de tulburari diverse. Cele doua
tulburari majore sunt cele ale bufeurilor de caldura si ale osteoporozei.
Pentru aceasta ultima tulburare, e suficient sa ne raportam la capitolul care
trateaza sistemul osos.
Imaginea arhetipala profunda a femeii este asociata cu cea a mamei. Unul din
rolurile majore este cel de a procrea. Acesta a fost chiar de-a lungul timpului
singurul sau rol social. Femeile sterile sau cele aflate la menopauza erau considerare
ca inutile, neproductive pentru colectivitate sau familie, pana in punctul in
care, in anumite epoci, si inca si in zilele noastre in anumite culturi, ele
erau repudiate de sotul lor.
Tulburarile menopauzei semnifica dificultati, constiente sau nu, de acceptare a
acestei pierderi a utilitatii. Adesea femeia cu sentimentul datoriei si
investita in rolul de mama, femeia care sufera de tulburari la menopauza, are
dificultati in a-si gasi un sens, o utilitate pentru sine insasi.
Dupa prima
sarcina, ea a ramas in rolul de mama si nu a putut sau nu a stiut sa redevina femeie,
dupa primele luni, sau primii ani ai copilului sau. Inscrierea in acest rol s-a
marcat bine intr-o anumita perioada si la anumite generatii, prin faptul ca
sotul a inceput sa-si numeasca sotia, dupa primul copil, mama !
Adesea am putut constata ca femeile care au trait bine menopauza, vorbesc de ea
ca de o eliberare, o a doua tinerete, o posibilitate de a putea in cele din
urma sa se bucure de o viata sexuala fara risc sau sa nu mai fie deranjate de
ciclul lor. Poate ca este o directie de reflectie interesanta pentru cele care
sufera la menopauza.
METRORAGIA/
MENORAGIA/ FIBROMUL UTERIN/ POLIPII UTERINI
Metroragia sau pierderile
rosii consta in pierderea de sange intre cicluri. Aceasta pierdere
poate fi de origine diversa, banala sau grava si necesita consultatie
ginecologica. Aceasta metroragie marcheaza in majoritatea
cazurilor prezenta unui fibrom sau a unor polipi uterini sau poate fi si semnul
unei tumori. In orice caz, e vorba de un dezechilibru a mucoasei uterine.
Suntem in prezenta unei pierderi a vietii, o devitalizare, venita dintr-o zona
a corpului, simbol a caminului si a vietii. Ce se intampla in viata noastra, in
caminul nostru ? Avem senzatia ca am ajuns la capat ? Suntem epuizate
de lupta pentru a pastra acest camin ? Avem sentimentul unui esec
permanent in legatura cu caminul, fie din cauza absentei celuilalt, fie din
cauza descoperirii unui strain pe care credeam ca-l cunoastem ?
Este
fundamental sa ne adunam si sa nu lasam sa ne cuprinda (polipi, fibrom) aceste
idei aceste nelinisti. Fixarea acestor idei, sub forma temerii sau a
amintirilor, ne slabesc si ne devitalizeaza.
SALPINGITA
Salpingita este
o inflamatie acuta sau cronica a trompei uterine. Aceasta inflamatie atinge
acel loc din corpul feminin care permite ovulului sa ajunga in uter si sa-si
faca cuib.
Starea inflamatorie
semnaleaza prezenta emotiilor negative ca furia, amaraciunea sau ranchiuna.
Faptul ca aceasta inflamatie este prezenta in acest loc, ne vorbeste de
tensiuni, dificultati in a lasa copilul sa-si gaseasca locul in noi, adica sa
ne lasam sa cream, sa intreprindem. Acesta dificultate se datoreaza unei stari
emotionale acceptata, recunoscuta. Dupa locul unde este, la trompa stanga sau
dreapta, corpul ne va spune daca aceasta dificultate este de origine Yang sau
Yin, masculina sau feminina. Suntem franti, impiedicati in capacitatea noastra
de a crea, de a produce si se manifesta intr-o maniera inconfortabila ?
Placerea de a crea este redusa, chiar suprimata prin impiedicarea actului
placerii ? Suntem impiedicati sa devenim noi insine, sa nastem si sa dam
dreptul de a fi ? Aceasta impiedicare este in principal datorata
dificultatii noastre de a ierta (a lasa furiile, de exemplu).
VAGINITA/
VULVITA/ VULVO-VAGINITA
Suntem in prezenta unei
stari inflamatorii care semnleaza aceleasi emotii negative ca
si salpingita. Diferenta majora se situeaza in localizarea inflamatiei. Vaginul
si vulva sunt partile corpului feminin care au un rol sau mai degraba o functie
principala manifestata si resimtita in timpul raporturilor sexuale.
Fiind doar locuri de trecere si de excitare, aceste doua
parti ale sexului feminin au o actiune importanta asupra placerii si
capacitatii de a resimti placerea. Or, inflamarea lor face ca totul sa fie
neplacut, inconfortabil, sau chiar imposibil. E nevoie sa ne gandim la pozitia
noastra fata de aceasta placere. Ne este interzisa, de noi insine sau de
convingerile care ne-au fost inoculate ? Avem o relatie de datorie, de
constrangere si de interzicere a placerii ? Relatia noastra cu masculinul
este o relatie de constrangere, de absenta a placerii, de supunere sau de
datorie ? Este clar ca exista in spatele acestei stari inflamatorii, un
proces de impiedicare a placerii (in acceptia cea mai mare), foarte aproape
pentru a nu zice echivalenta cu cea care e cautata de culturile care practica
exciziunea. Importanta este meditatia atat din partea femeii cat si din partea
barbatului care participa la acest act.
1.AFECTIUNILE SISTEMULUI DIGESTIV
Sistemul digestiv este
cel care ne permite sa digeram alimente solide si lichide pe care le consumam.
Multumita lui putem asimila hrana.
Prin
intermediul lui, se vor transforma alimentele. Datorita unei alchimii foarte
elaborate, care le va face folositoare, acceptabile de catre organismul nostru,
acestea vor deveni unul din elementele esentiale al carburantului nostru final.
Sistemul digestiv este acela care cuprinde cele mai multe organe. Acesta ne lasa
sa vedem in ce punct se afla aceasta alchimie si se explica prin faptul ca
alimentele solide sunt o forma de energie grea, densa,
complexa si care necesita pentru transformare operatii si un nivel al
transformarii multiple. De aceea, inainte de a putea trece in sange,
substantele nutritive trec printr-un numar considerabil de receptaculi si
primesc un anumit numar de aditivi (stomacul produce chiar acid clorhidric)
care le vor dizolva, le vor aduce la expresia cea mai simpla. Sistemul digestiv
este alcatuit din gura, esofag, stomac, ficat, vezica biliara, pancreas,
splina, intestinul gros si intestinul subtire. Gura are un rol si o
semnificatie deosebita si voi reveni asupra ei.
Problemele
sistemului digestiv ne vor vorbi de dificultatea noastra de a inghiti, de a
digera si de a asimila ceea ce se intampla in viata noastra. Nu am
putut inghiti ceea ce mi-a spus sau niciodata nu am digerat
ceea ce ai facut sau mi-a ramas in gat, sunt expresii
populare care explica acest lucru. Dupa organul digestiv afectat in mod
deosebit, avem o precizare asupra tensiunii resimtita sau a dificulatii de a
digera o experienta anume. Vom vedea acest lucru in amanunt in continuare.
STOMACUL
AEROFAGIA/
AEROGASTRIA
Aerofagia consta
in inghitirea involuntara, a aerului, in mod spontan sau in acelasi timp cu
alimentele. Datorita structurii stomacale si a pozitiei ridicat a corpului cat
si datorita miscarii, acest aer se evacueaza singur, normal si natural. Se
intampla, in timpul mesei sa se evacueze aerul printr-un sughit. Atunci cand nu
e corect evacuat, aerul inghitit produce aerogastrita, adica o umflare, o
balonare a stomacului, uneori foarte neplacuta si inconfortabila. Aceasta
aerogastrita e provocata de faptul ca stomacul nu elibereaza aerul inghitit
pentru ca diafragma si structurile musculare si nervoase care gereaza esofagul
sunt intinse, tensionate. Or,
sistemul nervos autonom are rolul important in aceste functii.
Suntem
deci in prezenta unei persoane tensionate, stresate. Acest stress este legat de
lumea materiala, profesionala sau financiara, la care se poate adauga un
sentiment de urgenta, de constrangere materiala care face ca individul sa aiba
dificulati in a gera orice ar fi. De aceea inghite tot, nu mai
face selectia intre solid si aer, intre alimentar material care
trebuie sa ajunga in stomac si alimentar non-material care trebuie sa mearga
spre plamani. Starea de tensiune determina ca problemele si nelinistile legate
de material sa ocupe un asemenea loc incat sa contamineze non-materialul, adica
gandurile sau sentimentele si tulbura astfel si judecata sa.
In plus,
datorita tensiunii, aceasta persoana retine si in mod natural, nu lasa spiritul
sa se degajeze, sa se elibereze. Preocuparea sau importanta pe care o da
problemei materiale, blocheaza totul in ea. Acest lucru deformeaza, umfla
stomacul care, ca din intamplare, capata valoare (la propriu
si la figurat) si produce un disconfort, o senzatie de saturatie, de prea plin.
Individul nu mai ingereaza nimic, nu mai poate auzi nimic. Ar fi util sa se relaxeze,
sa ia putina distanta pentru ca anumite parti organice sa se destinda putin si
ca, datorita unei viziuni mai bune obtinuta in urma acestui recul, sa se
poata face din nou selectia.
ACIDITATEA
GASTRICA/AMAREALA STOMACALA/ARSURILE STOMACALE/ CRAMPELE STOMACALE/ DISPEPSIA/
GASTRALGIA/ DURERILE STOMACULUI/ VOMA/ REGURGITARILE
Stomacul este organul
care primeste, in primul rand, prin esofag, alimentele brute care au fost
pregatite prin mestecare in gura. Este primul receptacol al hranei materiale.
Stomacul este incarcat cu marea sarcina si joaca un rol
de betoniera. El amesteca si dizolva, datorita acidului
clorhidric, alimentele ingerate, le pregateste astfel pentru procesul de
asimilare. Stomacul este deci organul care are sarcina laturii materiale a
digestiei, care trebuie sa imblanzeasca material alimentele.
Durerile de
stomac sau gastritele ne vorbesc de dificulatea noastra sau de tensiunile pe
care le intalnim in stapanirea si gestionarea lumii materiale. Constrangerile
materiale sau profesionale, scolare sau judiciare se vor exprima astfel, daca
provoaca griji reale sau imaginare. Numerosii studenti care acuza crampe sau
dureri ale stomacului inainte de examene, stiu ca sunt semnul nelinistii lor.
Datorita rolului sau de a amesteca alimentele, stomacul care ne face sa
suferim, poate sa insemne ca avem tendinta de a aduna lucrurile si evenimentele
intr-o maniera excesiva. Aciditatea gastrica ne poate spune sa
oprim aceasta macinare.
Amareala,
aciditatea gastrica sunt manifestari a caror intensitate este progresiva si
exprima aceasta dificultate de a digera ceea ce traim, socurile vietii sau al
situatiilor care nu ne satisfac, pe plan material.
In cadrul acestei
globalitati stomacale, rejectiile, regurgitarile sau voma sunt
semnul suplimentar al respingeri, al refuzului. Nu vrem sa pastram in stomac
ceea ce nu ne convine. Este brutal, inconfortabil pentru individ si pentru cei
din jurul lui. Iata totusi avantajul de a fi eficace, rapid si salvator, cel
putin pentru moment.
GRETURILE/
STAREA DE GREATA
Greata se instaleaza
chiar inainte de starea de voma. Aceasta stare de greata, inconfortabila si
adesea asociata cu o stare de disconfort general, e asociata, bineinteles in
afara cazului absorbtiei unui aliment indigest, cu o stare de tip spasmofilic.
De fapt, greata si efectele ei secundare sunt produse in organism de sistemul
nervos autonom.
Suntem in prezenta unei persoane care nu mai digera ceea ce traieste. Situatia
sa personala, situatia inconjuratoare personala sau materiala, sunt prea greu
de gerat, cantaresc prea mult. Fara indoiala un pic perfectionista, aceasta
persoana vrea sa faca prea multe lucruri in acelasi timp. Fara indoiala ca sunt
confuzii in interiorul ei. Ea are tendinta de a amesteca totul fara sa fie capabila
sa faca lucrurile pe rand. Aceasta saturatie interioara, aceasta
supraincarcare, produce un disconfort. Greata este semnul acestui disconfort.
Pe langa
explicatiile mecanice, ametelile care apar, de exemplu in timpul unei sarcini,
exprima nesiguranta viitoarei mame fata de capacitatea sa de a-si asuma, gera
propriul copil. Aceasta incertitudine nu este constienta in cea mai mare parte
a timpului si nu are nici o legatura cu placerea si dorinta de a avea acest
copil. Aceastei viitoare mame, fara indoiala perfectioniste, ii e teama ca nu
va fi perfecta. Va dati seama? Ce responsabilitate? As vrea sa stiu , daca voi
fi capabila sa mi le asum pe toate in acelasi timp? Statutul de mama si de
sotie, sa ma ocup de copil si sa-mi continuu munca, sa fiu disponibila pentru
copilul si sotul meu? E posibil sa ajutam persoana, acordandu-i
timp in care sa-si faca sange rau, pentru ca subiectul acestor
ameteli sau stari de ameteala sunt in principal persoanele anxioase prin natura
lor.
ULCERUL
GASTRIC
Ulcerul stomacului este
de fapt agravarea semnalelor precedente care sunt arsurile sau aciditatea
gastrica.
Cand nu
dureaza, sunt semnul caracterului benign al contrarietatii. In
schimb, atunci cand dureaza, ele semnaleaza profunzimea tensiunii sau a
dezechilibrului comportamental. Voi cita aici, ca exemplu, multiplele cazuri
de ulcer al stomacului care au fost multa vreme maladia
preferata a oamenilor de afaceri. Cifrele au scazut considerabil in
zilele noastre pentru ca stim acum cum sa facem sa taca stomacul.
GASTRO-ENTERITA
Gastro-enterita este
o inflamatie de origine infectioasa care atinge in acelasi timp stomacul si
intestinul subtire. Dincolo de semnificatia generala deja explicata pentru
diferitele probleme legate de stomac, se mai adauga faptul ca este vorba de o
stare inflamatorie si ca aceasta atinge si intestinul subtire. Dificultatile de
a gera circumstantele materiale si in mod deosebit profesionale (sau scolare)
genereaza frustrari sau furii. Avem dificultati sa acceptam sau sa asimilam
ceea ce se intampla. Nu acceptam sa la digeram. Originea infectioasa semnaleaza
foarte clar ca purtam responsabilitatea fata de exteriorul care ne agreseaza
sau ne constrange. Acest lucru se produce in mod ocult, profund,
subteran si raspunsul pe care-l dam se afla la acelasi nivel. Refuzul
asimilarii se traduce fizic printr-o evacuare dificil de controlat si uneori
violenta si dureroasa. As indrazni sa merg pana acolo si sa sugerez sa ne
intrebam: ce ni se intampla?
VEZICA
BILIARA
CALCULII
BILIARI/ COLECISTITA/ DISCHINEZIA BILIARA/ INFLAMATIA VEZICII/ LITIAZA BILIARA
(CALCULI)
Vezica biliara lucreaza
in legatura directa cu ficatul de la care primeste si concentreza bila. Ea
redistribuie bila in intestinul subtire, de la iesirea din stomac. Eliberarea
acestei bile va permite procesului de digestie, mai ales a alimentelor grase,
sa se continue intr-o maniera armonioasa. In caz de disfunctie, digestia e
perceputa ca proasta.
Participand la digestia fizica a alimentelor, vezica biliara joaca un rol
echivalent in digestia psihologica a evenimentelor. Cum o exprima si
limbajul comun, a-si face sange rau (in franceza expresia foloseste in
locul cuvantului sange – bila) atunci cand avem
nelinisti. Dar sunt intotdeauna nelinisti legate de o fiinta (noi insine sau un
altul) care ne este draga.
Durerile vezicii biliare,
calculii biliari, colecistul, dischineziile biliare, inflamatia vezicii,
litiaza biliara, ne vorbesc de dificultatea noastra de a gera sentimentele
noastre si de a clarifica. Suntem in dinamica Yang, adica a legaturii
cu exteriorul. Care e locul meu ? Sunt recunoscut de ceilalti, ma iubesc
pentru ceea ce fac si reprezint, sunt intrebari despre care tensiunea
veziculara ne vorbeste, cat si de furiile violente care insotesc momentele
dificile, mai ales cand exista un resentiment de nedreptate apropo de ea
(persoana in cauza). Justificarea faptelor este in acest caz foarte prezenta,
cu atat mai mult cu cat acestea nu sunt intotdeauna marcate de sinceritate si
adevar.
Insuficientele sau dischineziile biliare pot sa semnifice ca sensul nostru de
adevar si dreptate nu e foarte clar sau excesiv si ca avem tendinta de a
contrazice, de a utiliza sau chiar manipula pe cei din jur (dandu-ne mereu
dreptate, bineinteles). Nisipul litiazelor biliare, faimosii calculi tulbura
bila. Fara indoiala avem nevoie sa clarificam lucrurile din interiorul nostru.
Particularitatea colecistitei o reprezinta prezenta starile inflamatorii si
infectioase. Aceasta afectiune semnaleaza faptul ca, sensului general prezentat
anterior, i se adauga o notiune de infectie, adica de agresiune exterioare.
Fara indoiala ne deterioareaza viata pentru ca avem dificultati in a accepta
sau a trece la un alt lucru. Avem viata deteriorata de nedreptati, reale sau
imaginare, intalnite sau generate de altii.
INTESTINUL
GROS
AEROCOLIA/BALONARILE/COLICII/COLITELE/CONSTIPATIA/FLATULENTA/GAZUL
INTESTINAL
Intestinul gros joaca
rolul de a evacua, elimina. El transporta si permite eliminarea materiilor
organice pe care l-am ingerat si care nu au fost asimilate. El permite astfel
organismului de a evita sa se satureze si prin urmare sa se sufoce,
sa se intoxice.
Pentru a ne
convinge e suficient sa vedem ce se intampla atunci cand are loc o greva a
gunoierilor intr-un oras mare. Intestinul contribuie la buna respiratie a
corpului. Acet lucru ne permite sa intelegem mai bine de ce din punct de vedere
energetic, Intestinul Gros este complementar Plamanului.
Tensiunile si suferintele intestinului gros semnifica faptul ca retinem
lucrurile, ca le impiedicam sa plece. Frica de lipsuri, de a se insela,
retinerea excesiva (timiditatea) sau refuzul de a abandona, de a ceda sunt
exprimate prin probleme ale intestinului (constipatie, dureri, aerocolie,
balonari, gaze). Durerile intestinului ne vorbesc de dificultatea de
a cicatriza, de a uita experientele neplacute, aciditatea venind
adesea sa semnaleze prezenta suplimentara a unei furii retinute si pastrate.
Pentru ca serveste la eliminare, la aruncarea a ceea ce am ingerat (alimente)
si nu am asimilat, intestinul gros serveste si la evacuarea, la respingerea
experientelor pe care le-am ingerat (trait) si pe care nu le-am acceptat.
Constipatia semnaleaza
dificulatea de a lasa si frica de a pierde. Persoana retine de frica sau de
teama refuzului. Ea opreste eliminarea a ceea ce ar trebui eliminat pentru ca
nu a fost integrat, asimilat. NU voi pierde astfel ceva ? Nu exista
riscuri relaxandu-ma ?
HEMOROIZII
Hemoroizii sunt
o dilatare a venelor (a se vedea si capitolul despre probleme venoase) mucoasei
anale sau a rectului. Ele sunt adesea asociate constipatiei. Suntem in prezenta
unei dificultati circulatorii localizate in acest loc al corpului care are
sarcina de a evacua materia organica. Daca ne e teama si suntem nelinistiti, in
mod special de pierderi, de lipsuri, avem tendinta, in mod reflex, de a retine
lucrurile. Doar ca aceasta atitudine psihologica, mai mult sau mai putin
constienta, nu e neutra si genereaza anumite contractii fiziologice, in deosebi
a sfincterului.
Atunci cand
aceste contractii sau presiuni dureaza in timp, ele genereaza treptat
dificultati in circularea energiilor. Atunci cand aceste tensiuni se situeaza
pe axele articulare sau vertebrale, incetinirea circulatiei energetice produce
stagnari care au fost numite artroze (asa cum calcarul se depune acolo unde apa
nu mai curge). Atunci cand se situeaza la nivelul tesutului fin si irigat, ele
genereaza stagnarea circulatorie sangvina sau limfatica. In acest caz de
hemoroizi, contractia reflexa excesiva a zonei anale produce fenomenul de
varice.
Cu siguranta putem ajuta prin relaxarea, cautand modalitati de a ne securiza in
raport cu viata materiala.
PANCREASUL
Pancreasul
este glanda care gereaza, prin intermediul insulinei fabricate, valoarea
zaharului din sange si prin sucul pancreatic el participa activ la digestia
alimentelor pregatite in stomac. Suntem in Principiul energetic al Pamantului
cu organele nevoiase si muncitoare mobilizate in principal
asupra datoriei digestive. Sunt executantii seriosi si intelepti.
Disfunctiile splinei si ale pancreasului semnifica faptul ca avem tendinta de a
traversa viata prea rational, adica lasand prea putin loc placerii,
bucuriei.
Datoria este
importanta, profesional si material fiind lucruri esentiale. Viata este in
acest caz lipsita de duiosia/ blandetea de care avem cu totii nevoie. Grija
materiala interiorizata si angoasele obsesive, lipsa de a avea sau de a nu
stii, de a nu fi la inaltime, sunt semnele exprimate prin probleme ale
pancresului sau ale splinei. Tendinta de a trai in trecut, din teama de a gera
prezentul sau tendinta de a cultiva amintirile trecutului se pot manifesta prin
maladii ale splinei sau ale pancreasului. Nevoia de a apartine unor norme,
nevoia de respectare a regulilor chiar de dependenta fata de acestea, poate fi
exprimata prin dezechilibre ale splinei si ale pancreasului. Acestea se
regasesc si la nivel energetic in sensul ca energia Splinei Pancreas are,
printre altele, sarcina ciclului menstrual. Se regaseste si
in diabet in masura in care persoanele in cauza trebuie sa fie
foarte stricte cu reguralitatea vietii lor. Momentul mesei si
toate obiceiurile vietii trebuie sa fie reguli perfecte si
respectate cu cea mai mare precizie, cu riscul de a declansa disconfortul.
INSIFICIENTA
PANCREATICA
Dezechilibrele
pancreatice pot lua doua forme, hipoglicemia (lipsa zaharului
din sange) si hiperglicemia sau diabetul (excesul zaharului in
sange). Ce reprezinta zaharul in viata noastra ? Reprezinta duiosia,
gentiletea si prin extensie, devine o proba de dragoste sau de recunoastere.
Este in toate culturile o modalitate de recompensa, un cadou, tandretea oferita
unui copil cand a fost cuminte (a respectat regulile), cand a luat note bune la
scoala (a raspuns normelor) sau atunci cand avem chef sa-i facem placere. Acest
cadou este adesea matern.
DIABETUL
/HIPERGLICEMIA
Dincolo de sensul general
deja mentionat in capitulul dedicat pancreasului, prezenta excesiva in sange a
zaharului ne spune ca avem dificultati in a gera, a trai sau a obtine dulceata
in viata noastra. Diabetul semnifica frecvent ca persoana a
avut un tata excesiv sau chiar foarte autoritat (exces de reguli si norme,
duritate si prin urmare absenta duiosiei) si ca a gasit un refugiu in duiosia/
tandretea protectoare a mamei. Hrana (mama) devine doar o solutie de moment
(paliativ) s) diabetul devine concluzia logica a unei luari in greutate
progresive dar sigure.
Diabetul poate
fi consecinta anumitor socuri psihologice puternice in cursul carora individul
se ocnfrunta cu ditrugerea brutala a securitatii sau a convingerilor afective.
Ma gandesc aici in mod deosebit la o tanara femeie care a venit sa ma consulte
pentru ca isi dorea un copil dar diabetul o impiedica sa-l aiba. Analiza
situatiei ei ne-a permis sa ajungem pana la o drama pe care a trait-o in
copilarie. La 7 ani mergea intr-o zi pe marginea unui drum impreuna cu sora ei.
O masina care venea din sens invers, si-a schimbat directia fara motiv si a
ranit-o grav pe sora mai mica pe care o adora. Cu o frica fara margini a vazut-o
pe aceasta murind sub ochii ei si a ramas multe saptamani muta, fara sa poata
exprima suferinta fata de aceasta pierdere a celei ce era cea mai draga, a
celei care ii umplea viata de duiosie. Sase luni mai tarziu au aparut primile
semne ale diabetului.
Dupa 3
sedinte de lucru asupra acetor amintiri emotionale si asupra energiilor in
cauza, valoarea zaharului a scazut lent dar progresiv. Am sfatuit-o sa mearga
in paralel la un doctor homeopat inainte de a merge la o asistenta
medicala inteligenta, adica destinata sa stimuleze functiile
pancreatice si nu sa le inlocuiasca. Aceasta tanara a avut, dupa cateva luni,
o fetita…
HIPOGLICEMIA
Hipoglicemia este
insuficienta concentratiei glicemiei (zaharului) din sange. Ea ne
vorbeste de o suferinta inversa celei a diabetului legata de incapacitatea,
dificultatea de a primi, a accepta, a gandi de a avea dreptul la
duiosie/tandrete. Este cazul copiilor nedoriti de mame si/sau al carui tata
este absent. Absenta refugiului matern produce un amalgam negativ
cu hrana, care nu o placem, chiar nu o acceptam (anorexie) sau 0e care o
asimilam doar in masura necesitatii. Dar acest lucru se face fara placere si
fara duiosie, cu minimul de zahar. Cautarea de norme sau de reguli,
pe care nu le-a avut, da un fizic ascutit si alungit in care rotungimile
(tandretea) sunt absente.
PANCREATITA
Pancreatita este
o inflamatie a pancreasului care poate fi acuta sau cronica. Este frecvent
produsa de o obturatie a canalului excretor produsa de calculi si adesea
asociata cu probleme hepatice (alcool) sau veziculare (litiaze). Forma ei acuta
se traduce printr-o forma de autodigestie a pancreasului prin
propriile sale enzime. Rolul sau in digestia proteinelor alimentare, derapeaza si
nu mai recunoaste propriile celule.
Aceste faze
sunt adesea dureroase si violente. E interesant de constatat ca cea mai mare
parte a pancreatitelor acute se vindeca spontan si fara sechele.
Starea
inflamatorie semnaleaza prezenta unei furii sau a unei emotii negative retinute
(ranchiuna, amaraciune). Aceasta inflamatie tulbura capacitatea pancreasului de
a gera zaharul din interiorul nostru, adica duiosia si se transforma in
vitalitate. Fara indoiala suntem in prezenta unei persoane care pierde sau a
pierdut sensul duiosiei / tandretei. Aceasta pierdere provine dintr-o
experienta traita care a facut ca persoana sa se indoiasca de ea insasi si de
capacitatea sa de fericire simpla. Aceasta indoiala a produs sau din
contra provine dintr-o nesiguranta in relatie cu identitatea persoanei, ceea ce
explica asociatia frecventa a pancreatitei cu probleme
hepatice (cine sunt) sau vasculare (care-i locul meu ?)
INTESTINUL
SUBTIRE
DIAREEA/DIZENTERIA/ENTERITA/ENTEROCOLITA/MALADIA
CROHN/ OCLUZIA INTESTINALA/ ULCERUL DUODENAL
In cazul diareei,
dizenteriei ai alte afectiuni ale intestinului subtire, suntem intr-o situatie
inversa constipatiei. Lucrurile nu mai sunt retinute ci din contra. Resturile
nu mai sunt dense ci lichide, acide, arzatoare.
Acest caracter
lichid si alunecos semnaleaza faptul ca persoana nu asimileaza.
Hrana nu trece bariera intestinului subtire si se gaseste
trimisa direct in colon, desi uneori si acesta este inflamat (enterocolita,
infectii intestinale).
Suntem in prezenta unei persoane care are dificultati in a asimila, a accepta
ceea ce vine din exterior. Trairile, experientele, situatiile intalnite sunt
perturbante si emotiile se amesteca intr-o maniera confuza cu faptele si realitatea.
Acest amestec interior se traduce uneori printr-o stare inflamatorie (enterocolita, enterita)
care semnaleaza prezenta iritatiilor, furiilor retinute sau datorita starii
infectioase, semnaleaza responsabilitatea exterioara. Diferit de
gastro-enterita care marcheaza o dificultate de digerare, enteritele si enterocolitele marcheza
o dificultate de asimilare, de a lasa sa patrunda in noi.
Aceasta dificultate poate fi datorata fie unei saturatii, unei exces de
informatii, de date, de trairi, de emotii, fie unei frici viscerale de
ceea ce poate veni din exterior, pe care nu-l cunoastem si ne e
teama ca va patrunde in noi, ne va marca. E bine de stiut ca ar trebui sa se
scada ritmul, sa se relaxeze presiunea asupra nevoii de a sti sau de a avea,
sau daca trebuie, sa ne asiguram in legatura cu ceea ce vine din exterior,
permitandu-ne astfel sa geram mai bine.
In cazul cel mai grav, persoana poate ajunge la maladia Crohn. Aceasta
inflamatie a partii terminale a intestinului subtire, chiar inaintea
intestinului gros, poate avea o evolutie dureroasa si infectioasa importanta.
Este intotdeauna specifica unei persoane stresate si cu o atitudine de
fuga/protectie/stapanire in legatura cu lumea exterioara. E interesant de
constatat ca permitind acestei persoane sa se calmeze, simptomul se calmeaza de
la sine. Acesta ameliorare dureaza atata timp cat persoana nu recade in capcana
stresului si a modalitatii anterioare de viata.
Acceptarea unui nivel al exigentei mai redus in legatura cu propria persoana si
cu ceilalti poate sa ajute mult.
Ma gandesc
aici la cazul lui Jacques, un tanar sef de firma in informatica. Acest domn a
venit sa-l consult pentru maladia Crohn care dura de cateva
luni. Ce se petrecea in viata sa ? Acest tanar creator de firma a montat,
in jurul unei idei informatice, o societate. Ideea sa a avut un succes
rasunator dar un anumit numar de motive economice l-au
determinat sa vanda societatea sa unei grup de americani. A pus doar conditia
sa ramana girantul, ceea ce s-a acceptat. Ritmul de munca si presiunea, impuse
de americani, i-au devenit insuportabile. Satul de sfaturi si cereri, acest
tanar traia in stres si nu mai putea suporta (asimila) acest lucru, cu atat mai
mult cu cat se simtea deposedat de ideea sa. Avea sentimentul ca nu mai putea
profita , sa se hraneasca din produsul sau, pe care l-a
elaborat el (rolul digestiei stomacale). Foarte rapid, a avut dureri abdominale
si a fost diagnosticat cu maladia Crohn. Sedintele efectuate, in afara
tehnicilor energetice, a dus la acceptarea pierderii pentru a
se putea hrani cu altceva. A parasit societatea pentru a fonda
o alta. Se pare ca i-a fost mult mai bine ulterior.
In ceea ce priveste ulcerul duodenal, sensul avut se alatura celui
specific ulceratiei stomacale. Duodenul este partea intestinului subtire care
se situeaza chiar la iesirea din stomac. E vorba de parte corpului care
primeste, prima, alimentele digerate, inainte de a se efectua intre substantele
care trec sau nu in sange. Atunci cand maceratia stomacala s-a facut prea
indelung, prea rumegata, acizii produsi de stomac pentru distrugerea
digestiva sunt mai importanti ca in mod normal. Acest exces genereaza
progresiv o ulceratie, fie stomacala fie duodenala.
Suntem in
prezenta unei persoane care, pentru ca rumega prea mult, excesiv, produce
aciditate (furie, ranchiuna, regrete, emotii negative). Dar contrar ulcerului
gastric, nu stomacul este afectat ci intestinul subtire, adica acel punct al
corpului in care hrana poate patrunde in noi. Aceasta patologie nu are doar un
sens simplu de rumegare sau de griji. Se adauga o notiune care arata ca
persoana, prin cerceterea amanuntita a emotiilor negative, se impiedica sa
ingereze, sa profite de experiente. Acest lucru devine dureros, uneori violent
si aceasta durere are uneori ca efect spasme ale intestinului subtire,
obligandu-l fie sa evacueze mai repede fie sa impiedice tranzitul. Impiedicarea
trairilor sau de a profita de evenimentele traite este deci clara. Fara
indoiala individul are mai degraba tendinta sa nu vada, sa nu retina sau sa nu
inteleaga situatiile, in general materiale sau profesionale, decat ceea ce nu
merge, nu ii convine, nu-l satisface. Nu-si da seama ca aceasta stare latenta
de insatisfactie il impiedica sa profite de viata.
FICATUL
HEPATITA/
INSUFICIENTA HEPATICA/ CIROZA
Ficatul este un organ
extrem de elaborat si polivalent. Este cel mai mare organ din corpul uman.
Joaca un rol fundamental in digestie prin secretia bilei, dar asigura si o alta
activitate importanta de filtrare a sangelui.
Participa
astfel la compozitia sangelui si la calitatea sa, atat la nivel nutritiv cat si
la nivel imunitar (aparare, cristalizare, stocare). Dar textura sangelui,
compozitia sa, nivelul vibratoriu, coloratia sa. Dublul sau
rol este materializat prin faptul ca primeste o dubla alimentatie sangvina, una
prin artera hepatica care il hraneste cu oxigen si una prin vena port care
transporta spre el elementele nutritive asimilate de intestinul subtire. Aceste
doua canale se regasesc in ficat si se unesc in vena
cava inferioara. Plecand de la ficat, aceaste canale transporta sangele
imbogatit de elemente nutritive si de alte globule, care va fi redistribuit
ulterior in tot corpul datorita inimii, dupa ce a fost imbogatit in oxigen in
plamani.
Problemele hepatice sunt semnul ca ne e greu sa digeram ceva din viata noastra,
dar cu o finete mai mare decat a stomacului. Emotia principala asociata
ficatului este furia. Tensiunile, suferintele acestui organ pot semnifica
faptul ca lumea noastra obisnuita si excesiva, de reactie in fata solicitarilor
vietii este furia. De fiecare date cand ne reglam problemele cu lumea
exterioara urland, cu furii mari, mobilizam toate energiile ficatului in
aceasta directie, privandu-l de o mare cantitate de energie necesara
functionarii lui. Organul se va manifesta in acest caz si nu-si va mai juca
corect rolul in faza digestiva. Inversul situatiei, furii adesea retinute sau
sistematic pastrate in interior vor densifica energia in ficat si risca sa se
traduca prin patologii mai importante (hepatite, insuficineta hepatica)
sau compensatii de tip alcoolic.
Durerile
ficatului ne pot vorbi si de dificultatea nostra de a trai sau de a accepta
sentimentele noastre, afectivitatea sau cum ne percep ceilalti. Imaginea pe
care o avem fata de noi insine sau cea reflectata de ceilalti, depinde in mare
parte de energia ficatului. Perceperea acesteia participa la bucuria noastra de
a trai, ceea ce regasim de-l lungul rolului pe care-l joaca acest organ, de
filtrare si de hranire a sangelui. Tensiunile ficatului pot semnifica faptul ca
imaginea noastra este pusa in lumina de experientele noastre si ca bucuria
noastra de a trai a lasat locul amaraciunii si aciditatii interioare fata
de lumea exterioara care nu ne recunoaste asa cum speram. Suntem in mijlocul
vinovatiei sau in cautarea identitatii. Intrebarea majora, intrebarea psihologica
latenta a subiectului este cine sunt. Suntem de fapt in Yin ,
interioritate, pe cand, asa cum am vazut anterior, intrebarea asociabila a
vezicii biliare este care e locul meu? Pentru ca suntem in Yang, adica
exterioritate. Intrebarea are legatura cu pozitia sociala, total diferit de
ficat unde are legatura cu constiinta de sine.
Aceasta idee se releva clar in alcoolism si in consecinta sa fizica adica
ciroza. Particularitatea cirozei este ca, degradarea celulelor hepatice pe care
le detine, este provocata voluntar de atitudinea comportamentala a persoanei.
De origine alimentara si mai ales alcoolica, ea exprima foarte clar negarea
sinelui. E vorba de un atentat sinucigas inconstient dar foarte real si fara o
latura comuna cu tabagismul, de exemplu, care este o cautare compensatorie
activa (fara a fi starea de victima), desi inadecvata.
Aceasta importanta a notiunii de constiinta de sine se regaseste clar in
relatia de energie a ficatului cu imunitatea.
De fapt,
sensul imunitatii trece obligatoriu prin nivelul constiintei de sine
imperative. Pentru a putea si a sti sa te aperi de ceva, trebuie sa stii ce sa
feresti. Ficatul participa prin urmare in mod profund la sistemul imunitar
(prin aceasta constiinta de sine) si in deosebi la imunitatea elaborata, adica
imbogatita de experiente ale organismului. Exista si incarcatura afectelor. Dar
folosirea energiilor de aparare trebuie sa fie corecta pentru a nu epuiza. Or,
sentimental de culpabilitate ne obliga sa ne justificam, adica sa ne aparam mai
mult decat e nevoie, intr-un mod neadecvat si excesiv (stari alergice).
Mobilizarea energiilor de aparare psihologica si numeroasele furii sunt semnul
ei, expresia unei frici care nu gaseste o alta modalitate de aparare. Daca
aceasta strategie este frecventa, ea diminueaza energia ficatului apoi cea a
vezicii care sufera. In orice caz, ficatul este organul Yin si reprezinta
sentimente care privesc fiinta profunda.
ICTERUL/GALBENAREA
Icterul sau galbenarea
reprezinta ingalbenirea pielii si a mucoasei datorate prezentei anormale a
bilirubinei care este un pigment biliar. Acumularea in corp semnaleaza un
dezechilibru hepato-biliar sau pancreatic. Dincolo de toate aceste sensuri
asociate precedent si privind ficatul, vezica sau pancreasul, icterul este o
manifestare care atinge in mod exact pielea si mucoasele.
Semnaleaza prin urmare o tensiune, o deceptie in legatura cu exteriorul.
Aceasta idee a tensiunii se adauga sensului global asociat organului, care sta
la baza icterului. Daca e vorba de ficat, intrebarea esentiala este legata de
exterior.
Persoana
este fara indoiala intr-o situatie personala in care lumea care o inconjoara o
face sa se indoiasca de ea insasi. Daca e vorba de un icter de origine biliara,
indoiala este legata de pozitia ocupata. Daca este de origine pancreatica,
indoiala poate fi asociata nevoii de recunoastere.
Limbajul curent exprima foarte simplu aceasta idee. Nu se spune atunci cand
cineva tocmai a suferit o mare dezamagire ca a crapat ficatul in el de
furie…
J. AFECTIUNILE
SISTEMULUI RESPIRATOR SI CUTANAT
Sistemul respirator este
cel care ne permite sa respiram asa cum ne indica si numele. Datorita lui,
putem sa asimilam energia aerului. Este totusi mult mai elaborat decat ne
asteptam si nu serveste doar la a respira aerul inconjurator. Cuprinde
plamanii, pielea si toate celulele corpului. Exista de fapt 2 nivele
respiratorii distincte, respiratia numita externa si respiratia interna.
Respiratia externa este, printre altele, cea pe care o cunoastem, adica
ventilatia pulmonara. Dar mai exista o alta ventilatie externa numita cutanata.
Pielea noastra joaca un rol important in respiratie. Aceasta respiratie externa
este cea a schimburilor de gaze, a oxigenului si gazului carbonic in aparatul
respirator. Respiratia interna este o respiratie care se efectueaza la nivelul
celular, unde schimburile intercelulare se fac in mod direct. Celulele
participa la un anume schimb gazos care nu este datorat aportului clasic
realizat de sange.
Acelasi
proces exista si la nivel energetic.
Pielea este organul care face parte din sistemul respirator si joaca un rol de
protectie a corpului fata de lumea exterioara. Protectie supla si eficace,
pielea protejeaza corpul de majoritatea agresiunilor, fie ca sunt datorate
agentilor activi (microbi, virusi, insecte) fie agentilor pasivi (praf,
temperatura, ploaie). Captator esential, ea joaca un rol preponderent in
gestiunea protectoare a stimulilor si solicitarilor externe si in cicatrizarea
ranilor.
Sistemul respirator apartine Principilui Metalului a carei functie principala
este protectia fata de lumea exterioara. Aceasta protectie se exerseaza in 2
moduri, prin filtrarea prafului si schimburile gazoase (respingerea gazului
carbonic) cat si prin capacitatea de a raspunde, de a reactiona agresiunilor
mediului inconjurator. O alta functie esentiala este cea a cicatrizarii,
inchiderea plagilor.
Problemele sistemului respirator ne vorbesc prin urmare fie de dificultatea
noastra de a primi viata in noi (respiratie), de teama, lipsa ambitiei,
interdictii familiale, fie de dificultatea nostra de a ne apara, de a ne
proteja fata de lumea exterioara, de a gasi reactii adaptate fata de
agresiunile posibile, reale sau imaginare. Energia plamanului este cea care se
ocupa de sistemul imunitar instinctive (macrofag, limfocite T).
Poate insemna, in cele din urma, ca nu ajungem unde ne dorim sau nu vrem sa
inchidem anumite rani ale vietii noastre si ne vorbeste de dificultatea noastra
sau refuzul de a uita, de a ierta, mai mult chiar de dorinta noastra de a regla
conturile sau mai rau chiar, dorinta de razbunare.
SISTEMUL
RESPIRATOR
AMIGDALITA/ANGINA/RAGUSEALA/DURERILE
DE GAT
Angina este o inflamatie
acuta a gatului si in deosebi a amigdalelor (amigdalita). Aceasta
inflamatie, uneori foarte dureroasa, face dificile 2 lucruri: deglutitia
(inghitirea) si vorbitul (actiunea de a face sa iasa). Originea infectioasa
califica faptul ca posibila cauza este exterioara. Suntem in prezenta unei
dificultati clar exprimate. Avem ceva de-a lungul gatului, fie ca avem
dificultati in a inghiti, fie ca avem dificultati in a ne exprima si uneori
chiar ambele. In orice caz este vorba de de o cauza exterioara! Vina
revine altuia. Ce a facut sau ce a spus si ne e greu sa inghitim?
Ce nu reusim sa spunem? Lateralitatea dreapta sau stanga a amigdalei mai
afectate, desavarseste sensul acesteia dandu-i o simbolica feminina sau
masculina. Complicatiile cardiace sau renale eventuale simbolizeaza impactul
violent si profund a resentimentului, fie la nivel emotional (inima), fie la
nivelul structurii profunde (rinichii) ca in cazul unei pierderi a
convingerilor, a increderii sau a iluziilor. Faptul ca amigdalele sunt
organe limfoide adauga un grad suplimetar de subtilitate si de profunzime
sensului initial.
Ma gandesc la cazul Ameliei. Aceasta femeie de vreo 50 de ani, traia de mai
multi ani, un divort dificil. Sotul folosea toate metodele posibile pentru a
incetini procedura.
Infatisarile
in fata judecatorului erau cu atat mai dificile cu cat avocatul sotului ei juca
jocul acestuia si folosea argumente de o rea credinta incredibila pentru ea. La
ultima intrevedere cu ei, argumentele au fost de asa natura ca a ramas
incremenita si nu a mai putut spune un cuvant. Gatul era blocat in mod brutal.
S-a declansat o angina violenta la iesirea de la judecator.
Intelegand ceea ce se intampla, inainte de a vorbi cu el, i-am propus sa-si
exprime resentimentul fata de parti, dar ii era teama ca nu va putea sa le faca
fata. I-am sugerat sa redacteze totul, ceea ce a si facut. A redactat o
prezentare a circumstantelor pe care a adresat-o, recomandat, judecatorului si
sotului sau. A exprimat resentimentele sale argumentand totul plecand de la
fapte concrete, ceea ce nu a putut face in acel moment. Angina s-a
calmat in orele urmatoare redactarii si apoi expedierii scrisorii.
In cazul durerilor de gat si a raguselii, mesajul este foarte
apropiat, fara sa identificam cauza ca fiind exterioara. Poate fi vorba de
vorbe spuse pe care le regretam, pe care nu stim cum sa le retragem. Poate fi
vorba si de lucruri pe care avem dificultati sa le exprimam sau nu indraznim,
pentru ca celalalt ne impresioneaza, pentru ca miza e importanta. Durerea de
gat sau raguseala ne impiedica si ne da un motiv bun sa nu putem exprima.
Ma gandesc la cazul Clementinei. Aceasta persoana care traia intens in
emotional , era prietena cu cineva pe care-l cunostea de nenumarati ani si cu
care avea o relatie privilegiata. Schimbau multe confidente, isi impartaseau
problemele si se gazduiau reciproc in caz de nevoie.
Intr-o zi,
Clementine, a carei sensibilitate emotionala era mare, a intalnit o femeie care
i-a devenit prietena apropiata. Aceasta prietenie rapida si putin fuzionala, a
determinat-o sa respinga vechiul confident. Acest lucru s-a produs in timpul
unei conversatii telefonice in care cuvintele care i-au fost adresate au fost
dure si au ranit-o. Si-a dat seama ulterior dar fusesera deja spuse. Cateva
zile mai tarziu, trebuia sa cinam, eu si sotia mea, la niste prieteni comuni,
in prezenta Clementinei. Stiind ca noi il cunosteam pe acest domn,
Clementina nu se simtea bine. In ajunul cinei, a acuzat o durere de gat acuta
cu raguseala si aproape imposibilitate de a vorbi. Domnul in cauza anunatand in
ultima clipa ca nu mai vine, ca prin minune, gatul Clementinei s-a eliberat
treptat….si ea a fost cea care a vorbit cel mai mult.
GRIPA
Fragilitatea sau
maladiile pulmonare exprima dificultatea noastra de a digera situatiile cu
lumea exterioara si nevoia noastra de a evacua tensiunile inmagazinate.
Exemplul cel mai simplu este cel al scaderii temperaturii la inceputul iernii.
Persoanele care nu reactioneaza echilibrand sistemul termic intern vor raci,
adica sistemul pulmonar va fi slabit si va deschide poarta gripei, de exemplu.
Dincolo de manifestarile asociate starii gripale (guturai, raceala) pe care le
studiem searat, e foarte important sa insistam asupra manifestarilor starii
gripale.
Starea
gripala genereaza trei tipuri de stari fizice de baza : febra, moleseala si
oboseala. Daca reflectam putin, vom face legatura cu un alt moment al vietii
care produce simptome identice.
Este
momentul in care facem sport sau desfasuram o munca fizica mai intense decat de
obicei. Resimtim atunci o crestere a temperaturii corpului (febra), moleseala
si oboseala ! In aceste faze ale efortului fizic, suntem in situatia unei
evacuari a toxinelor fizice. In cazul gripei, aceasta asemanare a
manifestarilor semnaleaza evacuarea tensiunilor, al trairilor mai mult sau mai
putin dificile, care pot fi asociate cu toxinele interioare fizice si / sau
psihologice.
Pe parcursul anotimpurilor, e bine sa ne amintim ca iarna este perioada in care
energia profunda a organismului se reincarca si ca primavera este perioada in
care energiile incarcate explodeaza de vitalitate. Natura, bine facuta,
pare ca ne propune gripa in aceste 2 anotimpuri, chiar inaintea iernii pentru
curatenia de toamna si, daca mi se permite, primavara pentru a elimina toxinele
din iarna. Starea gripala este expresia dificultatii de a se proteja de
exterior si necesitatea evacuarii tensiunilor produse in noi, starea de
oboseala si moleseala ne obliga sa ne relaxam. O ultima privire asupra acestui
subiect, adesea in zilele care preceda gripa, suntem constipati sau avem dificultati
in a evacua. Totul reintra in normal dupa declansarea maladiei.
INFECTIA
PULMONARA/PNEUMONIA/PNEUMOPATIA
Infectiile pulmonare sau
pneumopatiile reiau bine inteles sensul global asociat plamanilor cat si cel
asociat gripei. Suntem aici si intr-o situatie de agresiune exterioara, inca si
mai clara pentru ca este cauzata de un agent patogen important (pneumococ sau
stafilococ) asa cum e cazul pneumoniei.
Aceste
infectii pulmonare ne vorbesc de o experienta de agresiune puternica, datorata
unui agent exterior. Suntem destabilizati de atacurile unei
persoane din jurul nostru. Aceste atacuri pot fi subtile, subterane,
imperceptibile dar sentimentul de agresiune exista. Pneumonia este forma cea
mai grava din seria agresiunilor de acest gen (reale sau imaginare). In orice
caz, capacitatea noastra de a ne apara se diminueaza. Nu mai avem forta sau
capacitatea de a o face. Suntem in pericol (resimtita sau reala) pentru ca
suntem fara aparare in fata agresorului, cu atat mai mult cu
cat nu este inca identificat.
ASTMUL/
TUSEA (ABUNDENTA, USCATA)/BRONSITA
Tusea, astmul, bronsitele sunt
semne pe care le resimtim ca o solicitare importanta din exterior, atunci cand
nu este o agresiune, si pe care nu o cunoastem, nu reusim sa o geram. Suferinta
sau boala ne permite sa evacuam. Tusea iritanta ne arata ca aceasta
agresiune ne irita si ne este insuportabila, facandu-ne sa reactionam violent.
Tusea abundenta este semnul ca agentii agresiunii raman prizonieri in noi.
Agentii sunt inclestati in mucozitatea bronsica pe care trebuie sa o secretam
in cantitati mai mari pentru a reusi sa-i expectoram, sa evacuam
ceea ce ne agreseaza si este incleiat in noi.
Atunci cand eram adolescent, eram un baiat mai degraba timid desi adesea
expansiv (pentru a ascunde aceasta timiditate). Mofturos la mancare, aveam
plamanii fragili si chiar in mai multi ani am suferit de o bronsita
cronica pe care medicii de familie incercau sa o vindece cu
antibiotice.
Din
fericire, traiam la tara si traditiile si bunul simt natural al parintilor mei,
i-a determinat sa foloseasca terapeutica cel mai des utilizata si de altfel si
cea mai eficace, aceea a ventuzelor si cataplasmelor. Fiecare controversa sau
dificultate pe care o traversam, se traducea in acea vreme mai intai prin accese
de tuse apoi prin gripa si prin bronsita.
Pentru a ameliora toate acestea, fumam. Schimband raportul cu viata si cu
ceilalti (terminarea competitiei cu ceilalti) fragilitatea pulmonara a disparut
si , ca prin minune, nu am mai avut nevoie sa fumez. Acest
lucru dureaza de mai bine de 20 de ani, dar simt, imediat ce ma aflu in
tensiune, cat de fragila este aceasta axa pulmonara.
Aceasta relatie a plamanului cu raportul fata de ceilalti se regaseste in
homeopatie, in folosirea preparatului numit Gelsemium. Fara a intra
in detalii, sa notam ca Gelsemium este prescris de homeopati
persoanelor care sufera de timiditate sau frica anticipativa (inaintea
examenelor, de exemplu), dar si in cazul complicatiilor starilor gripale si
alte afectiuni pulmonare. Gelsemium nu este singurul preparat
homeopatic care ne permite sa constatam in ce punct homeopatia si energiile
functioneaza la acelasi nivel si dupa aceleasi legi.
Experientele de agresiune nu e obligatoriu sa fie manifestate pentru a fi
resimtite. Atmosfera incarcata, sufocanta, ambienta in care nu ne
simtim confortabil, solicita enorm energiile plamanilor. Suferintele sau
maladiile sistemului pulmonat (nas, gat, bronhii.etc) ne vorbesc deci de
situatii sau de persoane care ne fac sa ne simtim inconfortabil fara totusi sa
ne agreseze direct. Cate persoane nu mi-au spus in timpul consultatiei am
senzatia ca ma sufoc in aceasta societate sau parca nu am aer
in aceasta familie.
De
altfel aceasta ultima remarca a fost facuta de un asmatic care a inteles repede cine ii pompa aerul in
familia sa.
Nelinistile materne excesive, atmosfera familiara apasatoare se traduc adesea
la copii prin fragilitati pulmonare care, daca sunt ingrijite prea
eficient pot sa se transforme in alergii respiratorii sau cutanate. Acesta
se apara reactionand, uneori violent. Astmul si angina sunt strigate ca
ceea ce se intampla in jurul copilului nu-l satisfac, ca traieste situatia ca
pe o agresiune. Intrebarea e ambigua. El are nevoie de fapt, de protectie
(dragoste si prezenta) si in acelasi timp de aer, de spatiu, sa nu fie sufocat.
RINITA/ GUTURAIUL
Rinita si guturaiul sunt
inflamatii ale mucoasei nazale, in cea mai mare parte a timpului ca urmare a
unei stari gripale. Ele reiau sensul global al acesteia cu o conotatie deosebita.
In cazul guturaiului, nasul curge si ochii au tendinta de a plange, sau nasul
se infunda si vorbim de o pierdere a mirosului. Aceste manifestari semnaleaza
nevoia de a evacua, ca atunci cand plangem, imediat dupa ce s-a intamplat sau
am resimtit o emotie incarcata de tristete. E vorba de o deceptie, de un esec,
de un regret, de ceva ce nu am reusit sa spunem sau sa facem ? Guturaiul ne
permite fara indoiala sa evacuam toate aceste situatii, cu siguranta avand o
importanta scazuta, dar care s-au acumulat in noi, in timp. Pierderea
mirosului (a se vedea capitolul urmator), precizeaza nevoia de
protectie in legatura cu ceea ce simtim sau resimtim in mod
personal, care ar putea genera si o alta boala.
PIERDERE
MIROSULUI/SINUZITA
Nasul e orificiul prin care
aerul patrunde in corpul nostru si cel prin care percepem mirosurile, adica
ceea ce emana lumea manifesta. Datorita lui putem simti. Mirosul e asociat
Principiului Metal. Respiram pe nas, prin care lasam sa patrunda in noi energia
aerului, suflul (Cerul). Nivelul lui de asimilare a energiilor este deci
mai fin decat cel al gurii care permite asimilarea
nivelului material al vietii. Este totusi in stransa legatura
cu ea prin miros care este asociatul esential al gustului caruia ii ofera volumul sau,
coloratia sa. Asociatia gust/miros este la fel de importanta ca cea a celor 2
ochi.
Durerile nasului ne vorbesc de teama noastra de a lasa sa patrunda in noi
dimensiunile fine ale vietii, atat fata de noi insine cat si
fata de ceilalti. Este legatura cu intimitatea, cu acceptarea informatiilor
intime proprii sau ale altuia. Acest lucru ne permite sa intelegem mai bine, de
exemplu, rolul atat de important pe care-l joaca mirosul in sexualitate, fie ca
e vegetal, animal sau uman. Sinuzitele, nasul incarcat, pierderea
mirosului sunt semne ale dificultatii de a accepta mesajele,
informatiile intime care ne parvin. Nu le putem simti,
ne displac pentru ca miros urat. Or, ce miroase urat ?
Excrementele, putregaiul si nu florile ! Ce miroase rau in viata nostra,
ce putrezeste sau e pe cale sa putrezeasca in noi ? Sunt intrebari pe care
ar trebui sa ni le punem, sa le punem in legatura cu atitudinile noastre, cu
ceea ce cultivam in noi sau in relatia cu ceilalti si asupra
valorii pe care o dam lucrurilor.
De fiecare
data cand spunem altuia nu pot sa-l simt sau nu pot
sa-l vad, ne gandim la efectul oglinzii si ar trebui sa reflectam asupra
partii din noi insine pe care nu vrem sa o simtim sau sa o vedem.
Aceasta problema a mirosului sau lipsei de miros exprima
o ranchiuna, amaraciune sau dorinte de razbunare pe care le lasam sa coaca in
noi si /sau sa putrezeasca in noi. Pot insemna ca frica noastra de manifestare
a vietii si animalitatii in interiorul nostru este mare, pentru ca viata
inseamna si moarte , excremente si putregai. Acestea din urma sunt
insuportabile pentru ca plasam in ele notiuni de valoare. Dar uitam prea usor
ca cele mai frumoase legume si flori sunt hranite cu balegar sau compost si ca
viata se hraneste cu moartea care nu e un sfarsit al vietii ci
o tranzitie spre viata.
TUBERCULOZA
O semnificati majora care
poate fi asociata cu problemele pulmonare este tristetea, melancolia,
singuratatea, supararea. Energia plamanului are incarcatura acestor sentimente
care, atunci cand sunt excesive, il epuizeaza. Excesul sau starea de a cultiva
tristetea pentru a intretine amintirea a ceva sau a cuiva, se pot manifesta
printr-o manifestare a fragilitatii plamanilor. Este interesant sa ne amintim
ca marea epoca a romantismului lui Lamartine (Chateaubriand, Goethe, J.J.
Rousseau, Chopin) a fost de asemenea marea epoca a tuberculozei si
suicidului.
Necroza pulmonara
provocata de tuberculoza, semnifica faptul ca emotiile citate
anterior ucid capacitatea de primire a vietii in sine
(respiratia). Suntem foarte clar in prezenta unei persoane la care speranta,
increderea in viata sau cheful de a continua sa lupte, sunt tulburate, daca nu
chiar pierdute.
Nu
este intamplator daca aceasta tuberculoza atinge populatia cea mai
defavorizata. Exista un vaccin pentru aceasta ?
Se intampla ca aceasta boala sa loveasca persoane care nu apartin mediului
defavorizat, ci din contra, persoane care nu par nici triste si nici
dezamagite. In acest caz, se pare ca trebuie sa cautam in profunzime, in
sferele inconstinete, amintirea sau rana care este la baza pierderii
capacitatii de a primi viata. Ea dateaza adesea din copilarie si se
reactiveaza, explodeaza atunci cand apare o experienta
similara cu cea care l-a ranit prima data. Persoana nu este constienta de acest
lucru, uneori pune in loc strategii de suprasolcitare pentru a se proteja.
LARINGITA
Laringita este
o inflamatie a laringelui. Laringele corespunde cailor respiratorii care se
situeaza intre trahee si faringe. La nivelul lui se produc sunetele datorita corzilor
vocale. Inflamatia acestei parti a gatului exprima dificultatea de a spune sau
de a striga anumite lucruri. Sunetele ies rau si produc durere
atunci cand ies. Emotiile negatice de tip furie retinuta sau ranchiuna
inflameaza dar impiedica exprimarea. Ce ne abtinem sa spunem ? Ce ne face
rau sa spunem ? Suntem dezamagiti de ceva sau cineva si ne e greu sa o
spunem ?
FARINGITA/RINO-FARINGITA
Faringita este o
inflamatie a faringelui. Faringele este locul unde se intalnesc fosele nazale,
gura, laringe si esofag.
E
vorba de o intersectie esentiala pentru ceea ce intra sau iese sin noi.
Inflamarea lui ne vorbeste de dificultatea noastra de a face trierea intre ce
iese sau intra in noi sau sa alegem directia pe care trebuie sa o ia ceea ce
intra (esofag sau trahee). Nu e vorba ca nu stim sa o facem ci de faptul
ca trairea este dureroasa, dificila. Avem dificultati in a sti
clar ce sa facem sau sa spunem, datorita unei confuzii emotionale legata de
emotii negative repetate si contradictorii. Prezenta unei rinite
asociate, vine sa intregeasca sensul global deja vazut in cazul rinitei.
Aceste patologii, frecvente la copii, au un rol de catalizator al apararii. Va
amintesc, ne aflam la sistemul respirator, prin consecinta acela care are
capacitatea de a proteja de agresiunile exterioare.
PLEUREZIA
Pleurezia este o
inflamatie a pleurei. Pleura este membrana care imbraca si inconjoara plamanul.
E vorba deci de pielea plamanului, adica de ceea ce imbraca si
protejeaza plamanii care au in grija energiile protectoare. Starea inflamatorie
semnaleaza prezenta emotiilor negative cum ar fi furia si ranchiuna.
Suntem in prezenta unei efractii subtile a sistemului de
aparare pentru ca ceea ce il protejeaza a fost afectat. Fara indoiala persoana
afectata este pe cale sa traiasca o situatie care a buversat-o prin forta si
profunzime. E cu siguranta vorba de o traire care aminteste de suferinte deja
existente si care mai pusesera in pericol individul. Aceasta
reactie brutala determina slabirea sistemului de aparare instinctiv, generand o
stare de reactivitate (inflamatie) hranita de furie sau ranchiuna. Durerea
resimtita care poate fi foarte puternica, impiedica inspiratia si cea mai mare
parte a miscarilor.
Acest lucru
ne arata ca trairea genereaza o impresie de piedica de a mai trai, de suferinta
in a mai trai, de constrangeri in gerarea, canalizarea vietii (stapanirea
respiratiei, prin retinerea ei).
Ma gandesc la cazul lui Jean. Prietenul sau cu care impartea viata, avusese cu
cativa ani inainte probleme alcoolice importante. Jean a reusit, cu multa
rabdare si incredere sa-l restabilizeze. Din nefericire, cativa ani mai tarziu,
semne clare i-au aratat ca prietenul sau alunecase din nou pe acea panta. Jean
a refuzat sa vada semnele in prima faza, dar a sfarsit prin a realiza situatia.
A luat in maini situatia, mai ales pe plan financiar, dar a acuzat in zilele
urmatoare o pleurezie cu lateralitate dreapta. Necesitatea de
a-l supraveghea pe prietenul sau, de a-l obliga sa revina pe drumul bun a
fost dureroasa pentru el, pentru ca il impiedicau pe el sa traisca linistit
(spiritual).
RUJEOLA
Rujeola este o boala
infectioasa care apare mai ales la copii mici. Se traduce printr-o stare
inflamatorie a nasului, gatului si ochilor. Cateva puncte albe in gura completeaza
tabloul uneori. Aparitia petelor rosii (de unde si numele de rujeola) pe tot
corpul, progresiv, este insotita de disparitia simptomelor precedente.
Aceasta ultima constatare este foarte interesanta pentru ca ne da sensul
bolii !
Nasul, gatul, ochii iata trei din cele patru orificii prin care
informatiile ne parvin din exterior (cu exceptia urechilor) . Inflamatia
semnaleaza o stare de reactivitate. Amintesc faptul ca ne aflam in sistemul
pulmonar, adica in relatie cu apararea instinctiva fata de
exterior.
Rujeola ne
spune foarte clar ca copilul este pe drumul de a-si construi sistemul de
aparare fata de exterior. O face in mod reactiv, ca si furia
adolescentilor fata de tot ce vine spre el ca miros (nas si intimitate), gust
(gura si materia), aerul (gat si intimitate) si imaginile, frumusetea (ochii si
sentimentele). Doar sunetele (urechile) si latura profunda si de baza, nu sunt
respinse.
Prin aceasta reactivitate a rujeolei, copilul isi constituie
reperele in raport cu mediul inconjurator respingandu-l (faza adolescentina) si
izolandu-se voluntar prin alegerea unei patologii contagioase.
E interesant de constantat ca aceasta contagiere nu se face prin orice vector,
ci prin saliva, adica lichidul organic (profund, energia Apei) destinata sa
ajute la digestie si imunitate.
Rujeola permite
deci copilului sa-si constituie imunitatea si acest lucru semnaleaza realizarea
ei atunci cand apar bubele/petele. Aparitia pe terenul pielii, marcheaza
sfarsitul razboiului cat si integrarea principilui de aparare in raport cu
exteriorul si datorita pielii. Simptomele nasului, gurii, gatului pot disparea.
TRAHEITA/TRAHEO-BRONSITA
Traheita este
o inflamatie a traheei care este canalul prin care aerul intra in plamani prin
bronhii. E interesant de stiut ca acest canal este mentinut deschis de inelele
cartilajului. Acest lucru semnifica, prin urmare, ca omului ii este imposibil
sa se inchida natural si voluntar, opus esofagului sau altor canale pe care-l
poate obtura datorita sfincterelor.
Or, esofagul
este orificiul prin care omul inghite materia, se hraneste. Traheea este
orificiul prin care aerul, suflul vietii patrunde in noi. Ar fi bine sa
reflectam la acest lucru pentru ca nuanta este sublitla. Se pare ca fiinta
umana poate sa aleaga si sa decida sa nu se mai hraneasca,
adica sa nu se mai serveasca cu materia in mod voluntar pentru a o
transforma in viata. In schimb s-ar parea ca ii este imposibil sa aleaga si sa
decida sa nu mai primeasca suflul care patrunde in el, prin actul respirator.
Alegerea umana, in lumea intrupata, oare nu exista decat in planul
manifestat ? Libertatea sa este doar de a incarna viata sa asa cum vrea,
dar nu poate alege faptul de a o face? Aceasta pare sa corespunda cu
notiunea de a alege incarnatia si cu faptul ca alegerea este efectuata in Cerul
Anterior. Dupa, singura libertate care ramane, este modul de a trai aceasta
incarnare (alimente/ experiente care patrund in noi).
Traheita semnaleaza,
dincolo de ideea generala asociata sistemului respirator, faptul ca avem o
primire dureroasa a vietii in noi. Faza pe care o traversam este de
constrangere si ne simtim stramtorati. Aer, da, dar ne face rau cand patrunde
in noi. Cu atat mai mult atunci cand bronhiile nu sunt singurele afectate si
avem o traheo-bronsita, suferinta respiratorie este mai mare.
Persoana, foarte infuriata pe lumea exterioara, se simte impiedicata sa
traiasca, prin lipsa libertatii, a spatiului sau din contra, obligata sa traiasca,
supusa sa suporte constrangerile alegerilor sale inconstiente.
Ea poate si, de exemplu, intr-o faza a vietii in care traieste situatii
comportamentale pe care le traieste dificil. Are nevoie de o scadere a
presiunii, sa calmeze lucrurile in interior pentru a face apoi alegerile. Va
trebui sa accepte pretul acestor fapte inainte. Dar trece ptrintr-o faza in
care persoana linisteste tensiunile diminuand cantitatea de viata (de aer) care
patrunde in ea, pentru ca in acest moment prea multa viata ii face rau.
PIELEA
Pielea este unul din
organele cele mai interesante si mai complete ale corpului uman. E vorba de un
singur organ care este in relatie directa cu toate functiile corpului si
spiritului. Acest invelis de aproximativ 2 metrii2 inconjoara
intregul corp si reprezinta un adevarat creier expus. Ea iriga, inervata
in mod remarcabil pe toata suprafata sa si poseda un extraordinar sistem de
informare legat direct de creierul nostru.
Primul rol al pielii este a asigura o protectie. Reprezinta bariera cu lumea
exterioara. Ne protejeaza de agresiunile microbiene si materiale (caldura,
lovituri, murdarie) si aici este functia cea mai cunoscuta. Ne putem intreba de
ce vorbesc de piele la nivelul sistemului respirator. Pielea permite ventilatia
cutanata prin care asista plamanii in rolul lor de asimilare a energiei a
aerului. Totusi face mai mult decat simplul schimb de gaze primind si
transformand razele solare prin actiunea sa in metabolismul vitaminei D.
Datorita a mai mult de 7 mii de captori nervosi, ea ne permite sa resimtim
mediul inconjurator fie ca este fizic (atinge) emotional (reactii epidermice,
emotive) sau termice (temperatura).
Pielea indeplineste si misiunea de asistenta, deloc de neglijat, a sistemului
de eliminare a corpului. Atunci cand rinichii, vezica, dar si intestinul gros
si plamanii sunt obositi, pielea ajuta la evacuarea transpiratiei,
dar si mirosul, dermatozele, toxinele pe care
organismul nu reuseste sa le elimine altfel.
E important
de stiut ca pielea e si pielea muschilor, adica ceea ce numim fasciile,
memorand experientele si emotiile noastre. Acest lucru ne permite sa intelegem
de ce atingerea si anumite tehnici de masaj ca Shitsu sau Practica Taoista a
Energiilor au rezultate surprinzatoare, in deosebi in toate manifestarile de
ordin psihosomatic.
Pielea este si organul corpului in care se manifesta cel mai mult capacitatea
de cicatrizare. Acest miracol, a carui cauza profunda este inca inexplicabila,
permite unui organism sa se auto-repare, sa se reconstruiasca
din sine insusi si e surprinzator atat prin forta sa cat si prin
eficacitatea sa. Toate se petrec printr-un proces similar fenomenului de
cancerizare. Aceasta permite sa intelegem de ce anumite cicatrizari ale
traumatismelor, care s-au petrecut in contexte psihologice dificile, sa
sfarseasca prin cancerizarea zonei recent traumatizata.
Rolul social al pielii este si el fundamental. Ea participa direct in lumea
relatiilor pe care le avem cu lumea inconjuratoare. De altfel, cu cat
societatea si culturile devin mai aseptizate, cu atat se distanteaza
de viata pentru a nu privilegia decat intelectul si aparenta, iar atingerea
este proscrisa. Vorbeam in introducerea acestei carti de omul modern si de
modalitatea sa de comunicare. E amuzant sa constatam ca azi putem intrerupe
fara rusine pe cineva care vorbeste, dar daca, din greseala atingem pe cineva
pentru a lua ceva de pe masa, atunci ne cerem scuze, ca si cand acea atingere
intamplatoare era mai incorecta decat a-i taia vorba ! Problemele pielii
sunt prin urmare, in mod global, semnul dificultatilor noastre de a trai in
legatura cu lumea exterioara. Fiecare parte a pielii si/sau fiecare
tip de patologie sau manifestare cutanata a imbogatit sensul global al unei
dimensiuni particulare.
ABCESUL
Un abces este
o zona determinata intr-un tesut (piele, gingiie) sau intr-un organ, in care o
stare infectioasa a generat o punga de puroi. Aceasta zona este in general
inflamata si adesea dureroasa. Resimtim intotdeauna o eliberare atunci
cand abcesul s-a spart.
Abcesul ne
vorbeste, prin urmare, de ceva care este infectat, inflamat in noi. Totusi
aceasta infectie si aceasta inflamatie sunt limitate geografic. E vorba de o
zona in care agentul infectios (emotii, temeri, ranchiuna,
amaraciune, furie) se fixeaza intr-o parte a corpului nostru. Fiind inchisa, ea
nu poate (sau nu trebuie) sa se exprime. Ea putrezeste in noi dar ne si
infecteaza. Cea mai buna metoda de a trata un abces este de a-l sparge, adica
de a face sa iasa, a exprima ceea ce s-a blocat, ceea ce a fost retinut in noi.
Si mai putem ajuta stimuland sistemul imunitar, adica capacitatea de a ne
proteja, de a ne apara fata de lumea exterioara si de acesti agenti
infectiosi. Nu trebuie sa uitam ca unii vin din noi insine si se activeaza
pentru ca terenul este pregatit.
In afara acestor cazuri grave in care infectia se generalizeaza (emotii
negative, retinute, pot ucide), abcesul este intotdeauna localizat intr-o zona
delimitata. Partea corpului in care se gaseste ne da o indicatie suplimentara
foarte interesanta asupra continutului emotional sau tensional blocat. Un abces
la fesa dreapta (partea pe care ne sprijinim, odihnim) nu va avea acelasi sens
cu un abces la sanul stang (cel care ajuta la hranire, maternitate) sau la
ceafa (unde ideile trec pentru a merge spre lumea reala), chiar daca pastreaza
sensul comun al abcesului de care tocmai am discutat. Va fi bine sa ne raportam
la sensul particular asociat partii in cauza, afectate.
ACNEEA
JUVENILA SI ALTELE
Acneea este
o dermatoza care se manifesta prin inflamarea foliculilor firului de par si
sebaceelor. Aceste cosuri inflamate, mai mult sau mai putin numeroase si
dezvoltate se regasesc in principal pe fata, umeri, piept si fund.
Fiind doar o dermatoza, acneea are legatura cu pielea, adica cu bariera cu
lumea exterioara. Rolul social al pielii este fundamental pentru ca participa
direct la tipul si modul de relationare pe care-l avem cu lumea inconjuratoare.
Acneea
juvenila se manifesta in cea mai mare parte a timpului pe fata. Or, ce
reprezinta fata ? Reprezinta identitatea, imaginea care se vede sau pe
care o avem de sine. Problemele generale ale fetei ne vorbesc prin urmare de o
probleme a identitatii, o dificultate de a accepta ceea ce avem sau credem ca
avem. Acneea, roseata sunt mijloace de exprimare a dificultatilor
de a accepta aceasta fata, fie pentru ca ne displace, fie ca e prea frumos si
atrage mai mult decat ne dorim. Sunt modalitati de a ascunde sau de a urati
fata, de a schimba sau respinge o imagine a identitatii care nu ne satisface.
Acneea juvenila apare in adolescenta. Or, aceasta perioada a vietii este cea in
care copilul isi fixeaza reperele afective fata de lumea exterioara, dincolo de
structura familiala. Este perioada maturizarii sexuale. Hormonii care
contribuie la aceasta transformare sunt secretati in cantitate mare. Acesta
cucerire a lumii prin dorinta pe care o putem provoca sau resimti nu e mereu
usoara. Acneea este semnul indoielii asupra propriei persoane.
Timiditatea, teama de ceilalti, de propria privire, de judecata proprie se exprima
prin aceasta acnee a fetei. Pentru a se proteja mai bine de aceasta lume
exterioara, pielea inchide toate usile, adica porii. Ea se ingrasa pentru ca
lucrurile si agresiunile, reale sau imaginare, sa alunece pe ea. Dar o
fortareata asaltata se sufoca adesea cu resturile, ramasitele. Porii pielii
plini de toxine se inflameaza, emotiile retinute putrezesc terenul. Acneea se
instaleaza si exprimand ce se intampla, poate genera un sindrom negativ, pentru
ca persoana care se vede astfel desfigurata in oglinda proprie, risca sa se
teama si mai mult de sine, agravand astfel procesul.
In celelalte cazuri de
acnee, pe umeri, pe fund sau piept, sensul global e identic cu o nuanta
apropiata. Fata e Yin in timp ca fundul este Yang. Dupa localizare este Yin sau
Yang, relatia cu femininul sau cu masculinul, cu feminitatea sau masculinitatea
care este in cauza.
ANTRAX/FURUNCUL
Furunculul este infectia
unui folicul al firului de par sau a unei glande sebacee a pielii. Aceasta
infectie care ramane adesea interna, are teindinta sa se dezvolte pana la
evacuarea sub forma de puroi. Antraxul este reuniunea intr-un punct a mai
multor furunculi.
Suntem in prezenta unei infectii cutanate, care ramane in prima faza in
interior, ca apoi sa iasa sub forma de puroi. Particularitatea furunculuilui si
a antraxului, consta in aceasta latura interna a pielii si de asemenea in
nivelul dureros care le caracterizeaza. Asemanarea cu abcesul este mare si
semnificatia globala este identica. Am reflectat asupra ceea ce
putrezeste in noi, ceea ce ne infecteaza, ceea ce ramane in interior,
vazandu-se totusi. Atitudinea noastra fata de ceea ce ne jeneaza, va fi de a nu
exprima in mod real sau de a alege? Nu ar trebui sa facem pe victima altuia sau
a evenimentelor.
E interesant sa reflectam, ca si in cazul abcesului, la faptul ca este necesara
incizia, sa-l taiem pentru a putea face sa iasa puroiul, pentru a putea sa-l
curatam. Adica avem nevoie sa taiem, uneori uin carne vie daca pot spune asa,
pentru ca lucrurile sa se clarifice, sa se limpezeasca? Avem nevoie sa reflectam asupra claritatii
asteptarilor noastre, cererilor noastre, motivelor sau pretextelor? In
orice caz, ceva intra in putrefactie in noi pentru ca nu poate fi scos la aer,
la lumina. Poate fi vorba si de frica inconstinenta care determina atitudini
neadecvate. Necesitatea clarificarii,
curatirii (intentiilor sau gandurilor) este cu atat mai mare cu cat furunculul
este mai mare, cu o intensitate mai puternica atunci cand e vorba de antrax.
COSURI / BUBITE
Cosurile,
vorbind in general, au o semnificatie foarte apropiata de cea a acneei.
Diferenta se afla in faptul ca nu acopera o zona specifica a corpului dar se
localizeaza in puncte precise ale acestuia. O alta diferenta consta in faptul
ca aceste cosuri neacneice nu sunt infectioase ci o manifestare inflamatorie
pura, de reactie si evacuare (intepatura, alergie alimentara sau altele).
Bubitele au prin urmare un sens specific de evacuare. Ceva ne
incomodeaza, ne da batai de cap si atunci incercam sa evacuam. Focul furiei
sporeste situatia si provoaca mancarimi. E interesant, atunci cand se cunosc
punctele de localizare ale punctelor energetice ale corpului, sa constatam ca o
bubita nu se formeaza niciodata intamplator in anumita parte a corpului (chiar
si cand e vorba de o intepatura de insecta). Citirea acestor
puncte este in mod frecvent un element de localizare a dezechilibrelor
energetice ce nu poate fi neglijat.
PECINGINE/DERMATOZA/DERMITE/DERMATITE/PRURIGO
O dermatoza este
o afectiune a pielii ca de exemplu pecinginea, egzema, dermita sau prurigo (dermatoza cu
mici bubite ca urticaria, de exemplu). Aceste afectiuni, desi de tip diferit,
semnaleaza o traire de agresiune venind din exterior care produce o reactie
instinctiva si aproape instantanee de aparare. Dermitele sau dermatitele sunt
foarte caracteristice pentru aceasta fizic vorbind. Sunt de fapt, reactii
cutanate uneori foarte puternice, sub forma de eruptie de bubite, ca urmare a
contactului cu un produs strain, putand fi foarte variat : ciment, praf,
soare. Cea mai mare parte a dermatozelor produc mancarimi
provocand o dorinta de scarpinare uneori violenta. Sensul acestor mancarimi (a
se vedea mancarimile) vine sa se adauge sensului dermatozei. Ele ne permit
sa justificam uneori dificultatea de contact cu lumea datorita
pielii noastre putin atragatoare ajutand la evacuarea tensiunii resimtite.
Aceste dureri ale pielii sunt cu atat mai semnificative cu cat
se localizeaza intotdeauna in locuri graitoare.
Aceste reactii de tip alergic, exprima foarte exact respingerea noastra,
intensa, excesiva, chiar violenta a exteriorului care ne agreseaza. Pecinginea exprima
de exemplu foarte bine aceeasta idee si o voi ilustra printr-o aventura
personala pe care vi-o dezvalui imediat. Acum cativa ani eram plecat in
provincie sa-i vizitez pe parintii mei si mergeam pe un drum pe care nu-l
cunosteam bine. La intrarea intr-o aglomeratie, am fost deranjat de un
autoturism care mi-a iesit in fata, fara sa respecte regulile de circulatie.
Obligat sa franez brusc si bine inteles nemultumit de comportamentul celuilalt,
i-am facut semn cu farurile soferului. A avut un efect neplacut asupra
soferului care nu a incetinit deloc, pentru a-mi demonstra cine era mai
puternic. Regratand reactia mea inutila de altfel, cativa metrii mai
departe, avand o masina destul de puternica si profitand de o zona cu 4 benzi,
l-am depasit rapid pe celalalt sofer. In acel timp, acesta a accelerat pentru a
ma impiedica sa-l depasesc. Avand masina mai puternica, am reusit sa-l depasesc
dar cu pretul unei accelerari mult prea mari si chiar in linia dreapta era un
radar. Am fost, fireste, oprit si apostrofat
pentru exces de viteza. E clar ca sentimentul meu de agresiune a lumii exterioare si de
nedrepatate a fost urias. A doua zi, mi-a aparut o pecingine pe piept si mai
ales pe stern intre plexul solar (emotii brutale, agresiuni, frica) si plexul
cardiac (emotii elaborate, dragostea pentru ceilalti, de sine, altruism).
Atat timp cat nu am facut pace in interiorul meu, aceste placi ma mancau continuu.
Prietenul meu homeopat caruia i-am marturisit tot m-a ajutat sa dispara mai
rapid, redrenanadu-mi intestinul , pentru ca aveam dificultati in a lasa,
in a evacua evenimentul (intestinul gros) dar si sa-l asimilez (intestinul
subtire).
ECZEMA
Eczema este
o dermatoza specifica foarte obisnuita care se manifesta prin roseata,
mancarime si o descuamare a pielii. Se intampla ca eczema sa
supureze. Sensul global al eczemei este identic cu cel al tuturor dermatozelor.
Exista o reactivitate puternica, respingerea agresorului, real sau virtual,
extern (agent catalizator) sau intern (alimentatie, stress) si manifestarea
cutanata, dezagreabila, cu pusee de mancarime. In afara de cauzele numite mecanice (alergie,
erediate, etc) care nu sunt decat factori agravanti, eczema este o manifestae
psihosomatica clasica incat e cunoscuta de medicina occidentala ca atare.
Suntem in prezenta unei aparari reactive fata de o agresiune din exterior. Cu
cat suntem mai sensibili si reactivi, cu atat reactia va fi mai puternica.
Eczema exprima foarte clar ca ceea ce vine din exterior nu ne convine si cautam
sa ne aparam.
Exemplele nenumarate de eczeme la copii demonstreaza fie ca traiesc intr-o
atmosfera familiala stresanta, fie ca ceea ce parintii le propun (hrana, educatie,
etc) le displace sau nu le convine (lapte praf, interdictii permanente,
etc). Numeroasele eczeme apar si atunci cand mama e foarte
nelinistita si vrea sa faca totul prea bine, generand o presiune in jur pe care
copilul o exprima si o elimina prin eczema.Exista frecvent si adulti care
prezinta crize de eczema in cazul stresului profesional important, iar un motiv
major al presiunii este nivelul exigentei, personale sau exterioare.
E interesant sa ne oprim putin asupra descuamarii asociate eczemei. Aceasta
eliminare a celulelor cutanate moarte, semn clar al nevoii de a schimba pielea,
de a elimina trecutul, genereaza o durificare simultana care nu-i permite
schimbarea. E si semnul unei morti a luptei care exista in interior,
reactivitatea persoanei fiind sursa acestei lupte. Regasim acest sens intr-o
forma marcata in cazul psoriazisului, dar trebuie sa stim ca e prezent in cea
mai mare parte a dermatozelor.
CHELOIDUL/CICATRICEA
Un cheloid este
aparitia unei formatiuni fibroase, adesea inodora si in general de culoare
rosiatica, care se formeaza pe o cicatrice, ca de exemplu pe cicatricea unei
arsuri. Da cicatricei o coloratie care ar putea lasa sa se creada ca e vorba de
o inflamatie reziduala.
Suntem in prezenta unei cicatrici care nu pare inchisa, de o rana
care nu pare cicatrizata. Avem greutati in a cicatriza, vorbind simbolic? Chiar
si cand am sters cu buretele, avem nevoie sa materialazam, intr-un
mod sau altul, ce ne-a facut rau? Avem dificultati sa ne amintim, noua sau
altora, chiar si cu umor sau ironie, ceea ce ne-a ranit?
Cicatricea este
marca unei rani. Atunci cand e bine inchisa si neinflamata ea arata ca
acceptarea sau/si iertarea, si-au facut treba. Atunci cand rana nu se inchide,
e semn ca acceptarea sau iertarea sunt dificile, infectia persista indicand ca
amprenta negativa este inca puternica si ca ne infecteaza, ne putrezeste viata.
Cheloidul ne
arata ca rana este bine inchisa, dar ca amintirea este inca puternica si ca
acest lucru trebuie sa fie vazut de ceilalti sau de sine
insusi.
MANCARIMEA/PRURITUL/URTICARIA
Mancarimea,
asociata in cea mai mare parte a timpului dermatozelor, sunt, asa cum indica si
numele, semnul ca ceva ne roade. De cate ori nu am auzit
zicandu-se, de exemplu : ma manca limba sa-i spun…
Suntem la nivelul pielii, adica la nivelul relatiilor cu altul sau cu
exteriorul. Prin urmare, suntem in prezenta unei nevoi de a exprima ceea ce
bate la usa. Trebuie sa iasa, nevoia e imperioasa, chiar daca problema nu e
grava. Exista totusi o iritare, enervare in legatura cu ce se intampla si nu ne
convine.
Sensul mancarimilor este bine inteles imbogatit cu cel al unei
eventuale dermatoze cu care se asociaza.
Se intampla uneori ca si in cazul varicelei, ca mancarimile sa nu trebuiasca sa
fie scarpinate prea tare, pentru ca exista riscul leziunilor,
aparitiei cicatricii. Sensul lor ia acum mai multa incarcatura,
intensitate obligandu-ne sa acceptam. Ceea ce nu e intotdeauna
usor. (a se vedea varicela).
Pruritul este
o mancarime de tip aparte, in sensul ca are un teren privilegiat, ca zona
genitala, anala sau a capului. Mai mult, pruritul este asociat cu un
dezechilibru pancreatic sau hepatobiliar. Or, aceste doua dinamici energetice
sunt acelea a identitatii, a individualitatii, in constiinta sa (ficat si
vezica) si in dezvoltarea (splina si pancreas). Suntem deci intr-o expresie
a cautarii identitatii ca urmare a unei schimbari a reperelor.
Persoana traieste intr-o stare de intrebare, adesea inconstienta, despre cea ce
este, despre locul ei si modul de a-l indeplini.
Ma gandesc aici, de exemplu, la cazul unei paciente la care pruritul a aparut
la un an dupa moarte sotului. Dupa aceasta faza deosebita de doliu si de
transformari materiale care au urmat, aceasta femeie s-a vazut nevoita sa umple
un spatiu si un timp cu activitati in jurul propriei persoane, in timp ce in
anii precedenti totul se petrecea in jurul sotului bolnav. Aceasta criza de
prurit a obligat-o sa se scarpine si sa constientizeze ca exista si ca putea
sa-i fie rau daca nu se ocupa de ea decat atunci cand o mananca, adica atunci
cand este constransa.
Dincolo de toate astea, pruritul poate merge pana acolo incat
sa strige deznadejdea existentiala. Apare frecvent in cazul patologiilor
structurale profunde ca diabet, hepatita grava, anumite tipuri de cancer. Este
un asociat inconfortabil al singuratatilor greu suportate, constient sau nu, al
vinovatiei sau absentei unui scop sau motiv.
Ar fi
util sa revenim la noi insine, sa constinetizam, oricare ar fi circumstantele,
viata se exprima inca in noi, ca avem dreptul la viata si ca responsabilitatea
nostra este sa o traim in mod profitabil.
Urticaria se traduce printr-o eruptie de bubite (a se vedea capitolul bubite)
si mancarimi serioase care ne amintesc de intepaturile de urzica. E vorba de o
reactie alergica datorate unei substante atinse sau ingerate. In orice caz, am
intrat in contact cu ceva, exterior sau interior, care ne-a provocat urticaria
sau bubitele. Suntem in situatia unei reactii puternice in legatura cu
exteriorul. Cine sau ce ne este insuportabil? Cine ne irita in asa masura? Ce
situatie ne face sa reactionam si sa ajungem in acest punct?
ERIZIPEL (BRANCA)
/PECINGINE/INFECTIILE CUTANATE
Erizipel este o infectie
cutanata uneori dureroasa, caracterizata prin pete rosii si prezenta unei stari
febrile. Pecinginea este tot o infectie cutanata dar cu un caracter mai putin
acut si dureros decat erizipel. Se caracterizeaza prin mici pustule (bubite) si
coji galbene.
Suntem in aceste 2 cazuri in prezenta unei infectii cutanate. Aceasta
semnifica, la fel ca orice afectiune a pielii, o agresiune, nevoia de aparare.
Aceste doua infectii sunt provocate de un agent exterior (streptococ). Este
semn ca agresiunea provocata si resimtita de persoana in cauza provine din
exterior.
Persoana are
nevoie de aparare, de a se proteja mai bine, sa invete sa puna limite. Mesajul
este explicit: imi face rau (erizipel), nu e bine sa vezi (pecingine) atunci
cand suntem atinsi si acest fapt ne face sa ne izolam. Fara indoiala ca acei
copii afectati de impetigo sunt intr-o faza in care au dificultati in a-si pune
limite in raport cu ceilalti, in a-si defini si proteja teritoriul fata de
exterior (parinti , prieteni , scoala). Starile febrile asociate acestor
infectii adauga ideea unei emotii puternice si unei lupte, a unui efort, in
principal indreptat spre un scop de evacuare. Dar ramane la baza un sentiment
de vinovatie in a vrea sa indrazneasca sa puna limite.
HERPESUL/HERPESUL BUCAL SAU LABIAL/HERPESUL FESIER/HERPESUL
GENITAL
Herpesul este o infectie
cutanata dar de origine virala. Se manifesta prin aparitia mancarimilor si apoi
a unei mici basici calde care maturizandu-se dau cruste galbene. El apare in
principal, ca sa nu spunem exclusiv in urmatoarele zone ale corpului: in jurul
gurii si al buzelor (herpes bucal sau labial), fese (herpes fesier) si zonele
genitale (herpes genital).
Agresorul este mai fin si mai subtil fata de cel al afectiunilor de origine
bacteriana. O alta particularitate a herpesului consta in faptul ca virusul e
rezident, adica prezent in noi si nu se activeaza decat in anumite
circumstante, in timp ce alte agresiuni bacteriene sau microbiene au o origine
exterioara.
Avem
aici, pe langa semnificatia generala asociata pielii si afectiunilor cutanate,
un caracter exploziv. Focul este in noi si se manifesta. Dar originea sa este
subtila si nu se manifesta decat atunci cand lasam garda (scaderea imunitatii).
Are o origine interioara pentru ca este adesea consecinta unei alte afectiuni,
care a trecut fara a fi perceputa de persoana. Dar persoana a fost slabita de
prima lupta. Suntem in prezenta unei persone care s-a aparat fata de o
agresiune. A putut s-o gereze dar l-a slabit si l-a lasat cu apararea scazuta.
Manifestarea arzatoare ne arata ca mai exista iritare, furie, incarcatura de
energie emotionala negativa.
E interesant apoi sa tinem cont de caracterul contagios si sa analizam locurile
unde se manifesta cat si sensul efectului estetic. In cadrul herpesului labial,
este afectata gura, adica locul expresiei. Ce avem de spus care ne arde? Ce am
spus si ne-a ars pentru ca a fost spus prea repede sau prea puternic? In orice
caz este dificil sa-i sarutam pe ceilalti pentru ca avem gura infectata si e o
certitudine ca maladia este mare. Poate ar trebui sa reflectam la faptul ca e
mereu de preferat sa spui lucrurile pe moment si asa cum se cuvine decat sa ne
retinem , sa nu ne exprimam decat in stare de criza si prin urmare intr-o
modalitate neadecvata.
In ceea ce priveste herpesul fesier sau genital, acesta este ascuns si nu poate
fi vazut decat de cei intimi. Ce se petrece in relatia noastra intima cu
ceilalti? Nu suntem intr-o relatie buna cu ei sau pentru ei? Suntem in faza in
care avem nevoie sa fim lasati in pace? Avem nevoie sa ne limitam la o relatie
intima cu noi insine?
CANDIDOZA/
/DERMATOFITOZA/ INTERTRIGO/ MICOZA/PITIRIAZIS MULTICOLOR
O dermatofitoza sau mai
simplu o micoza este o afectiune cutanata (a pielii sau a mucoasei) datorate
unei ciuperci microscopice. Acest lucru le diferentiaza de infectiile cutanate
clasice datorate bacteriilor, microbilor sau virusilor. De fapt bacteriile,
microbii sau virusii sunt agresori individualizati daca ii pot numi asa. Exista
si se dezvolta prin atacuri distrugatoare, in timp ce ciupercile sunt paraziti.
Se hranesc si profita de subiect dar nu sunt in razboi cu el, chiar daca uneori
il epuizeaza.
Micozele si dermatofitozele sunt
afectiuni cutanate, mai degraba benigne care dispar adesea de la sine. Ele sunt
legate de un teren fragil, mai ales din punct de vedere al imunitatii si dispar
atunci cand ne-au revenit fortele.
Suntem in cadrul unei afectiuni cutanate si sensul global al experientei
de agresiune sau nevoia de a se apara se aplica si aici. Nu e vorba de un atac
direct ci indirect. Aspectul parazitar ofera o conotatie de profitor.
Persoana in cauza este cu siguranta parazitata de ceva. Forta sau vitalitatea
sa sunt pompate, parazitate de cineva sau de o situatie in care
totul apasa pe umerii ei si in care se lasa purtata. Aceasta stare de fapt are
loc pentru ca subiectul insusi nu a stiut sa se apere sau nu a constientizat
suficient suprafata teritoriului sau din care se pompeaza.
Tipul
specific al micozei va preciza resentimentul, constient sau
nu, al situatiei. In cazul candidozei bucale, fara indoiala parazitii ne
impiedica sa ne exprimam, la propriu sau la figurat. La intertrigo, care se
localizeaza in pliul de flexiune al pielii, acesta face dificila supletea in
raport cu viata.
In cazul pitiriazisului exista 2 particularitati. Prima este prezenta unei
descuamari mai marcate decat in cazul dermatofitozei si a doua este faptul ca
pitiriazisul afecteaza mai degraba pielea bronzata sau colorata, adica expusa
sau care a fost expusa indelung la soare. Sensul descuamarii a fost deja
abordat in cadrul eczemei si ar fi bine sa se revina la acel capitol. Cat
despre pielea colorata, aceasta particularitate adauga ideea ca persoana fie
s-a expus prea mult, in general vorbind, fie parazitarea apare din cauza
tendintei prea puternice de a iesi inainte.
PELADA
/ CADEREA PARULUI
Pelada este pierderea
parului, pe regiuni intregi. Pelada simbolizeaza pierderea radacinilor. Suntem
in prezenta unei persoane care traieste o mare tulburare, bulversare, un soc
mare al vietii. Impactul este acela, constient sau nu, al resimtirii unei
pierderi a convingerilor sau a bazelor vietii. Atunci cand pelada atinge parul,
e vorba de o pierdere a radacinilor, a amintirilor profunde a persoanei.
Referintele si convingerile importante au fost zdruncinate.
Atunci
cand este atins perisorul, ne vorbeste de protectia nostra in raport cu lumea
exterioare, care nu mai e atat de puternica cat si de anumite convingeri.
E nevoie sa se ofere mijloace de evacuare a socului si sa se scada presiunea
interioara. E si oportunitatea de a se construi alte convingeri, referinte sau
obiceiuri de a gandi, in deosebi in domeniul care a fost afectat.
PSORIAZIS
Psoriazisul este
descuamarea pielii care se prezinta sub forma unor pete rosiatice care au
particularitatea de a aparea de obicei la articulatii, coate si genunchi dar si
pe pielea acoperita cu par pentru ca apoi sa se intinda pe tot corpul. Se vede
ca tensiunea traita este asociata cu o dificultate de a se plia, de a accepta
ceea ce se intampla. Cum pielea este primul organ al schimbului, se pare ca
ceea ce resimtim fata de lumea exterioara este nesatisfacator. O eleva de la
Shiatsu, Anne, suferea de mai multi ani de psoriazis. Desi facuse in fiecare an
cure in Israel (la Marea Moarta), acesta revenea sistematic si de fiecare data
mai puternic. Aceasta tanara, fina si eleganta, suferea mult din cauza acestei
situatii care o determina sa ascunda din ce in ce mai mult din suprafata
corpului.
Dupa mai multe sedinte asupra energiilor, o identificare si o eliberare a
amintirilor emotionale ascunse, au permis Anei sa vada psoriazisul
diminuandu-se si chiar disparand complet. Si nu i-a mai revenit niciodata. A
trebuit desigur sa o ajut sa faca legatura cu viata sa si sa-si permita sa se
relaxeze, relatia cu lumea exterioara sa fie mai supla, flexibila.
Dificultatea in relatia cu mama si o relatie de tandrete cu sine se ascund
adesea in spatele psoriazisului.
Copilul resimte nevoia de a durifica relatia cu ceea ce
resimte din exterior. Durifica aceasta piele care nu a resimtit tandretea
materna. Suntem adesea in fata unei mame care nu a stiut sa exprime aceasta
tandrete din teama de a pierde astfel propria identitate de femeie, activa sau
nu, mergand prea departe cu rolul matern. E important sa ajutam persoana
afectata de psoriazis sa se cedeze, sa devina mai supla in
relatii, sa faca pace cu imaginea si amintirea acestei mame. Acest lucru este
posibil atunci cand persoana are in propriul comportament, fata de sine, prea
multa duiosie, tandrete. De fapt, adesea reluam inconstient schemele pe care
altii ni le-au propus, fiind uneori mai duri cu noi insine decat au fost ei cu
noi.
ERUPTIE
DE PETE ROSII PE PIELE/PETELE ROSII – purpura
Purpura consta in pete
rosii sau eruptii de pete rosii, datorare unor mici
hemoragii cutanate. Capilarele, foarte fragile, lasa sa scape sangele, fie prin
rupturi, fie pentru ca procesul de hemostaza, impiedicand sangele sa circule,
nu se face corect.
Suntem in prezenta unei expresii ambivalente, in acelasi timp apropiata si
inversa micozei. Aici este atinsa doar pielea, cu sensul global pe
care-l implica aceasta, dar in acelasi timp este sistemul circulator cu
capilarele si fragilitatea lor sau cel al hemostazei. Exista, din acest motiv
si un sens in raport cu viata si cu modul in care ea circula in noi si mai
exact in pielea noastra. Purpura exprima ca nevoia de aparare,
protectie fata de lumea exterioara, ne slabeste, ne epuizeaza, pentru ca
pierdem viata (hemoragie).
Totusi acest
sens de pierdere a vietii e diferit de cel al micozei in care pierderea e
datorate unui parazit, unui pompaj venind din exterior, unui
agent strain. In cazul purpurei, pierderea vine din interior, din
fragilitatea capacitatii noastre de a iriga bine corpul si in mod deosebit ceea
ce ne protejeaza, pielea. Avem dificultati in a trai corect costiinta de noi
insine. Ne este greu sau dificil sa fim vigilenti fata de noi insine. Poate
avem nevoie sa punem un plus de bucurie de a trai in modul in care ne aparam de
lumea exterioara, poate nu e totul periculos ? ar trebui
sa gandim…
VARICELA
Varicela este
o maladie infectioasa de origine virala care afecteaza in special copiii mici,
mai rar adultii (doar atunci cand au contactat-o de la un copil). Se caracterizeaza
prin pusee de febra mai mult sau mai putin puternica iar apoi prin aparitia a
numeroase bube insotite de mancarime serioasa. Structura organica deosebita a
acestor bube face ca daca ne scarpinam, sa existe riscul unor cicatrici
definitive.
Suntem in prezenta unei afectiuni care atinge pielea si care preia sensul
global al apararii in raport cu lumea exterioara. Accesele de febra semnifica
reactia intense de aparare, cu o importanta prezenta a emotiilor, constiente sau
nu, mai degraba marcata de furie, iritare, ranchiuna sau amaraciune. Aparitia
bubitelor vine sa precizeze nevoia de evacuare si este faza secundara a bolii.
Mancarimile (a se vedea capitolul mancarimii) adauga un sens de iritare,
constrangere, de enervare si nevoie de a exprima ceea ce a fost ascuns.
Aceasta boala este un moment esential al constituirii si al etalonarii
imunitatii copilului fata de lume. El invata sa se apere luand distanta.
Voi ilustra acest caz cu un exemplu personal. Cu ceva timp in urma, faceam
stagiul intr-o asociatie condusa de un amic a carui revedere mi-a adus mult in
ceea ce priveste cunoasterea vietii. Acest prieten a murit din cauza unui
infarct. Dorind sa raman fidel memoriei sale si sa continuu sa particip la
transmiterea mesajului, am acceptat, la cererea presedintelui asociatiei, sa
animez aceste stagii si sa ajut la functionarea grupului. Totusi, actiunile si
comportamentul unor membrii ai acestei asociatii mi s-au parut in contradictie
cu filosofia propusa. Aceasta situatie ma deranja profund dar am
continuat munca. Dupa cateva luni a vedenit insuportabil. Marturiile exterioare
ale comportamentului dezolant au ajuns la urechile mele si imaginea mea era
implicata in ceea ce se intampla. Ce sa fac ? Raspunsul a sosit rapid. La
43 de ani, am facut o varicela care m-a acoperit cu bube din cap pana la
picioare timp de 8 zile. Imposibilitatea de a ma barbieri imi dadea un aer
zbarlit si ma facea sa seman cu un om din Cro-Magnon.
Mesajul a fost cum nu se poate mai clar. Situatia traita era insuportabila si
facea sa creasca in mine nivelul emotional. Furia dar si deceptia
profunda de a vedea mostenirea spirituala a acestui prieten astfel delapidata,
faceau sa creasca presiunea (febra).
A trebuit sa ma apar (pielea) dar mai ales sa iau distanta (sa nu ma scarpin)
fata de ceea ce-mi facea rau si imi dadea chef sa reglez conturile. Curand am
luat hotararea de a parasi aceasta asociatie.
NEGUL
Un neg este
o mica tumoare benigna a pielii, datorata unui virus. Ea se situeaza adesea la
maini sau la picioare, adica la extremitati. Aceasta particularitate este
departe de a fi intamplatoare pentru ca ofera nivelul exact al aceea ce blocheaza.
Negii sunt
de fapt fixatii, intarituri ale amintirilor emotionale. Apar adesea la copii si
adolescenti. Negii ne vorbesc de lucruri fizate in noi, revolta contra
interdictiilor, impiedicarea de a face (maini) sau de a fi (picioare).
Semnifica sensibilitatea persoanei si incapacitatea de a exprima ceea ce simte.
E interesant sa stim ca de exemplu in homeopatie, exista un principiu
desensibilizator care se numeste Yhuya, care permite disparitia negilor. Acesta
permite si intelegerea faptului ca vechile trucuri ale bunicilor functioneaza
atat de bine.
Ce se intampla in viata
persoanei ? In ce domeniu se simte nerecunoscuta, sau impiedicata ?
Nu primeste manifestarile de recunostinta pe care le-a meritat (picior) ?
Nu se valorizeaza suficient ceea ce a facut (mana) ? Faptul ca negii apar
la exptremitati, marcheaza faptul ca e vorba de o tensiune in legatura cu ceea
ce e social, exprimat familial.
VITILIGO
Vitiligo este
o afectiune cutanata care se caracterizeaza prin depigmentarea, in placi, a
pielii. Melanina care este un pigment care reactioneaza la soare si coloreaza
pielea, nu mai este metabolizata corect. Soarele agraveaza vitiligo pentru ca
inchide la culoare restul pielii, crescand diferenta de nuanta cu zona
depigmentata care devine rozalie. Efectul estetic dat de vitiligo este desigur
neplacut pentru persoana. Aparitia leopard a acestei pieli da
un aer lepros care poate fi rau perceput si trait mai
ales daca e asociat si cu ideea de respingere sau marginalizare. Vitiligo este
cu atat mai greu de trait pentru ca nu exista metode eficace de vindecare a
acestei afectiuni. Doar acceptarea ei poate ajuta cu adevarat. Suntem din plin
in miezul problemei.
Vitiligo ne
vorbeste, dincolo de sensul global de aparare asociat pielii, de ideea ca ne
avem pe noi insine. Aceasta idee, negativa, a fost generata de exterior. Poate
fi legata de o experienta de respingere, de abandon, de nerespect a celorlalti.
Poate fi legata si de schimbarea atitudinii celuilalt, care pleaca,
nu mai accepta o relatie simbolica, de exemplu. In orice caz, din atitudinea
sa, acest alt nu ne-a dat o buna imagine de sine. Dar aceasta degradare a
imaginii s-a tradus in noi prin ideea (datorita acestei imagini urate) ca nu
avem dreptul la fericire sau la reusita. Am putea rezuma simbolic vitiligo prin
expresia Soarele nu e pentru mine. Trebuie recastigat dreptul de a
reusi, de a dobandi si pastra fericirea. E necesar sa incetam sa-l mai facem
vinovat pe celalat de imaginea noastra si sa acceptam ca depinde doar de noi sa
o recoloram.
In orice caz, nu putem decat sa acceptam ceea ce a fost. Chiar daca celalalt
ne-a facut sa ne indoim de noi insine, nimic nu ne mai obliga azi sa purtam
acest stigmat.
ZONA
ZOSTER
Zona Zoster este
o afectiune cutanata de origine infectioasa. Este provocata de un virus comun
varicelei si caracterizat prin vezicule. Aceasta afectiune poate si foarte dureroasa,
insotita de senzatia de arsura. Particularitatea Zona Zoster este
ca e delimitata in zone exacte ale corpului, pe traiectoria anumitor nervi (zona
oftalmica, faciala si intercostala). E interesant sa constatam ca aceste
zone sunt zonele alese de anumite manifestari spasmofile (dureri intercostale,
migrene oftalmice).
Am obiceiul de a spune ca Zona Zoster este varicela
adultului. Sensul global al ZoneiZoster, ca si manifestarea si
originea sa, este acelasi cu cel al varicelie. Cu trei diferente totusi.
Varicela nu e dureroasa, ea da senzatia de mancarime. Ea acopera tot corpul de
vezicule in timp ce Zona Zoster, nu apare decat pe
traiectoria exacta a nervului in cauza. Ea apare in mod esential la adulti.
Afectand adultul, Zona Zoster nu mai este expresia
construirii imunitatii. E adevarata ca apare aproape numai la adulti care au
avut varicela, fiind o forma de recidiva. Lectia nu a fost suficient inteleasa,
integrata. Persoana in cauza trebuie sa invete sa cedeze, sa dea inapoi. Trebuie
sa se opreasca de a mai lua totul asupra sa, de a retine furia, ranchiuna sau
de a cerceta in amanunt deziluziile, deceptiile. Trebuie sa treaca peste ele.
Trebuie sa reflecteze
daca trairea emotionala priveste ceva ce ii e greu sa vada, sa accepte sau sa
recunoasca (Zona Zoster oftalmica), care are legatura cu
identitatea sa sau imaginea sa (Zona Zoster faciala) sau
care priveste ceea ce traieste in cotidianul personal sau profesional, care o
impiedica sa traisca sau o constrange (Zona Zoster intercostala).
Lateralitatea va preciza simbolica paterna sau materna asociata.
K /
AFECTIUNILE SISTEMULUI CIRCULATOR
Sistemul circulator are
sarcina circulatiei sangvine in tot corpul. Datorita lui acest pretios lichid
care este sangele poate circula si hrani cu oxigen si substante hranitoare cele
mai infime parti ale organismului nostru. Dar tot circulatia este cea care
permite purificarea organismului, pentru ca transporta toxinele eliminate de
celule si gazul carbonic schimbat cu oxigenul. Aceasta functie este cea de
impartire a vietii in tot corpul, constand in a duce peste tot viata si prin
extensie bucuria de a trai. Sistemul circulator se compune din inima, sistemul
venos si sistemul arterial si parcurge organismul ca un fel de opt care seamana
si cu schema reprezentand Cerul Anterior si Posterior, Constientul si
Inconstientul. Ce intamplare…….
TULBURARILE
CIRCULATORII
Tulburarile circulatorii semnifica
prin urmare ca avem dificultati in a lasa sa circule viata liber in noi si ca
bucuria noastra de a trai, dragostea de viata are greutati in a se exprima, sau
chiar de a exista in noi.
Ce parte din
noi insine nu o iubim in asa fel incat nu mai lasam viata sa merga sa o
hraneasca ? Ce parte a vietii o respingem ? Ce traumatism emotional
ne-a facut sa nu mai avem loc pentru bucurie sau dragoste sau de ce ne
sperie ? Iata cateva intrebari pe care Maestrul Interior ni le poate
trimite prin tensiunile sistemului circulator, daca pot spune asa.
HIPERTENSIUNEA
Hipertensiunea este
semnul unei mari tensiuni datorate vointei de a cauta solutii, dar frica adesea
prezenta, impiedica emotiile sa existe, determinand astfel cresterea presiunii
interioare. Totul ia proportii excesive care ne sperie. Aceste temeri se
cristalizeaza si intaresc suprafata interioara a arterelor, crescand astfel,
prin arteroscleroza, tensiunea. Una din temerile de fond asociate
cu hipertensiunea este cea a mortii. Ne e teama ca ea va sosi inainte de a
putea face ceea ce avem de facut. Senzatia de urgenta se dezvolta in noi si
face sa creasca si mai tare presiunea. Regasim aici legaturile cu homeopatia
care utilizeaza Aconit pentru a trata hipertensiunea arteriala dar si
frica de moarte si toate temerile care se dezvolta in procesul de panica.
HIPOTENSIUNEA
Hipotensiunea ne
vorbeste de aparare, de sentimentul nostru de victima. Invinsi de evenimente,
fara iesire, noi nu mai putem face sa creasca presiunea pentru a relansa
masina. Dinamica de fond este pasiva si descurajarea o ia inaintea sensului
luptei.
Ne-a lipsit
cu siguranta dragostea in viata, aceasta hrana care aduce sau cel putin
faciliteaza bucuria si dorinta de a trai, posibilitatea de a simti inima batand
in noi. Aceasta flacara ne-a lipsit sau poate nu am intretinut-o.
ACROCIANOZA/ISCHEMIA/MALADIA
RAYNAUD
Acrocianoza este
o tulburare a vasomotricitatii care se traduce prin ischemie,
sufocare, a unei zone precise a corpului si in deosebi a extremitatilor (maini
si picioare). Aceasta afectiune, tipic feminina, este foarte
cunoscuta sub numele de maladia sau sindromul Raynaud.
Se manifesta prin fenomenul de vasoconstrictie a capilarelor mainilor sau
picioarelor. Aceasta sufocare produce o cianoza a acestor
extremitati. Doua cauze obiective majore sunt cunoscute :
frigul si emotiile. Rezultatul produs este cel al inghetarii acestor extremitati
care sunt uneori complet inghetate incat unele persoane
trebuie sa poarte manusi, chiar si pe vreme frumoasa. Transpiratiile reci apar
uneori, de parca ne-ar fi frica…
Suntem in prezenta unei persoane careia ii lipseste caldura in maini sau
picioare. Viata este impiedicata sa ajuga in aceste zone. Nu poate ajunge la
ele si sa le incalzeasca. Or, ce reprezinta mainile si picioarele ? Sunt
extremitatile noastre. Simbolizeaza stadiul final prin care actele (mainile)
sau relatiile (picioarele) se realizeaza, cat si finalitatea si finetea lor (a
se vedea capitolul maini si picioare pentru mai multe detalii).
Acrocianoza semnifica frica de a nu face ceva bine sau de a nu lua o atitudine
sau o pozitie buna.
Emotia
puternica asociata cu aceasta teama produce vasoconstrictia capilarelor
mainilor si picioarelor, taind astfel sosirea vietii. E vorba adesea de
persoane care au ales o strategie de viata de tip a trece nevazut. Sa nu faca
valuri si nici zgomot, din teama de a fi respins, de a nu fi iubit. Experienta
unui abandon sau a unei respingeri anterioare, datand adesea din copilarie,
poate fi la baza acestei manifestari foarte neplacute. Ar fi bine pentru
persoana in cauza sa se relaxeza in legatura cu trecutul si teama de abandon. Trebuie
sa integreze ca nu trebuie sa se teama de faptele sale (mainile) sau de pozitia
ei (picioarele) ci din contra sa fie mai increzatoare, acceptand chiar limita
de a nu mai fi iubit. Daca nu, manifestarile asociate acrocianozei (maini si
picioare inghetate sau transpirand excesiv) vor produce ceea ce ii provoaca
teama persoanei pentru ca risca sa-l indeparteze pe celalalt facand atingerea
dezagreabila.
ANEMIA
Anemia este
scaderea hemoglobinei din sange. Acest pigment proteic al globulelor rosii este
esential pentru ca el este cel care permite transportul oxigenului (vietii) in
sange spre celule. Cauza poate fi multipla si manifestarile cele mai frecvente
sunt oboseala, paloarea tenului si uneori tahicardia (accelerarea ritmului
cardiac) destinat sa compenseze carenta. E vorba deci in mod global de semnale
marcand pierderea vitalitatii.
Suntem in prezenta unei persoane care isi pierde vitalitatea. Viata (oxigenul)
nu mai poate fi transportat corect si suficient in organism prin lipsa
capacitatii (hemoglobina, fier, vitamina B12) sau a agentilor transportului
disponibil (globule rosii). Anemia semnaleaza ca individul se epuizeaza,
mobilizeaza prea multa energie pentru a face, nu da timp soldatilor
interiori sa se refaca (regenerarea celulelor rosii).
Dar poate fi
vorba si de o persoana care a facut multe intr-o vreme si intr-o maniera
sterila, fara intoarcere sau fara rezultate. O stare latenta de la ce bun se
instaleaza in acest caz. Sentimnetul de a nu putea, de a nu fi capabil de a insufleti
lucrurile, de a le da viata, produce caderea acestei capacitati in noi insine.
In aceste 2 cazuri, de recul, se impune repaosul, fie pentru a recupera si
improspata actiunea, fie pentru a se remotiva si a reflecta asupra scopului
adevarat al actiunii. Cu anemia suntem in vidul vagului care are legatura
cu sensul emotional al vietii si al actiunii, in opozitie cu astenia care are
legatura cu sensul material al actiunii (a se vedea astenia).
ANGINA
PECTORALA/INFARCTUL
Angina pectorala este o
durere puternica, chiar violenta, care semnaleaza o oxigenare insuficienta a
muschiului cardiac. Aceasta insuficienta este adesea datorata unei insuficiente
coronariene. Aceasta ultima insuficienta poate produce un infarct al
miocardului, adica moartea unei parti a muschiului cardiac, prin sufocare, din
lipsa irigarii.
Mesajul este clar ! Cauza o reprezinta viata si capacitatea ei de a
circula in noi. Aceasta capacitate apare datorita lipsei de irigare, de hrana
vitala a muschiului cardiac. Acest lucru semnifica faptul ca persoana in cauza
trebuie sa uite sa-si dea motive sa traiasca. E vorba de o persoana foarte
concentrata in jurul notiunilor de datorie si eficacitate. Toata energia sa si
timpul trebuie indreptate spre ceea ce e important, adica sensul responsabilitatilor
sau al afacerilor. Ea a uitat progresiv sa se lase sa traiasca, sa-si ofere
timp si atentie pentru a hrani viata sa, cu momente si proiecte de placere, de
fericire sau simplicitate.
Somatica
anginei pieptului este clara. E timpul sa ne oprim inainte de a merge mai
departe, mai ales ca ne doare. Atunci cand infarctul s-a produs, e deja prea
tarziu. Este momentul de a schimba radical relatia cu viata si sa ne relaxam
putin, pentru ca acum problema este vitala.
APOPLEXIA/EPISTAXIS/FRAGILITATEA
CAPILARA/FRAGILITATEA VASCULARA/
HEMORAGIA
Apoplexia desemneaza o
pierdere a cunostintei brutale, datorata unei hemoragii cerebrale. Hemoragia
este o pierdere a sangelui care se datoreaza unei rupturi, accidentale sau nu,
a unui vad sangvin. Aceasta ruptura este frecvent consecinta unei fragilitati
capilare sau vasculare. Atunci cand se produc la nivelul creierului, poate
provoca o criza de apoplexie, sau uneori o hemiplegie.
Hemoragia este deci, in esenta, o pierdere a vietii. Limbajul comun utilizeaza
in mod regulay termenul de hemoragie pentru a semnifica pierderea unui flux
economic prin exemplul (populatie, creier). Datorita fragilitatii, capilara sau
vasculara, fluxul vietii poate sa ne scape. Lipsa soliditatii referintelor
structurale, in relatie cu viata, dificultatea de a stii sa-ti oferi un loc
important in propria viata, ne slabesc si determina aparitia riscului pierderii
acesteia. E motivul pentru care, acest simptom este agravat de starea de
oboseala. Daca e o fragilitate capilara, acest lucru semnifica faptul ca
fragilitatea in cauza exprima nivelul social sau exterior, in timp ce daca e
vorba de o fragilitate vasculara, sensul va trebui cautat in functie de locul
in care are loc. In cazul apoplexiei de exemplu, hemoragia se produce la nivel
cerebral. Sensul pe care-l ofera aceasta localizare este, cu siguranta, ca
exista un raport cu viata construit in jurul rationalitatii pure, a logicii, a
reflectiei. Acest lucru fragilizeaza vasele cerebrale. Relaxarea si un pas
inapoi pot permite sa se evite aceasta situatie.
O alta ilustrare semnificativa a acesteia, este epistaxisul sau sangerarea
nasului. Aici hemoragia se produce dupa ruptura unuia sau mai multor vase
capilare. Ea e crescuta de oboseala. Suntem la nivelul nasului, cel care simte
si resimte. Sensul global asociat nasului trebuie luat in considerare. Suntem
intr-o faza in care avem dificultati in a ne opri putin. Ne e greu sa ne gasim
locul sau pentru cei apropiati, datorita excesului in munca, grijilor sau
dorintei de perfectiune, de a face lucrurile foarte bine. Epistaxisul ne
permite sa eliberam excesul de presiune.
EXCESUL
DE COLESTEROL/ATEROMUL
Colesterolul este o
substanta hormonala necesara sintezei altor numerosi hormoni si transportului
grasimilor. El insusi e transportat in sange datorita proteinelor. Dupa
densitatea lor, acesta depune colesterolul transportat pe peretii vaselor
sangvine. Acesta incarca progresiv peretii interiori arteriali, producand
un aterom. Acest deposit de colesterol poate merge pana la a obstrua artera,
producand un accident vascular cum ar fi un infarct sau o embolie.
Excesul de colesterol poate fi datorat fie unei alimentatii dezechilibrate fie
unei sinteze excesive realizate direct de organism. In cele doua cazuri, suntem
in prezenta unei personae care franeaza sau impiedica libera circulatie a
vietii in interiorul ei. Aceasta retinere, care se realizeaza prin intermediul
grasimilor, ne vorbeste de raportul cu posesia cantitativa. Teama de lipsuri
sau de a pierde ne duce la un supraconsum, la un consum gras sau sa produca
gras. Nu spunem in limbajul comun: e platit gras atunci cand
vorbim de cineva care e platit bine, chiar mai mult decat are nevoie.
Exista la persoana in cauza, o nesiguranta in legatura cu materialul. E nevoie
sa aibe pentru a avea o buna securitate. Dar aceasta insecuritate pune in
pericol pentru ca ingreuneaza totul si face viata mai putin mobila, mai putin
supla (ateromul durifica uneori peretii interiori ai arterelor), mai putin
libera in miscari.
HEMOFILIA
Hemofilia este o
deficienta a capacitatii de coagulare a sangelui. Efectul ei este de a face ca
cel mai mic soc sau rana sa devina periculoase pentru ca hemoragia nu se
opreste decat cu greutate, sau chiar deloc. E interesant de notat ca aceasta
deficienta este ereditara, intotdeauna transmisa de care mama, dar afectand
efectiv doar barbatii.
Suntem in prezenta unei persoane care are dificultati in retinerea vietii.
Persoanele nu stiu cu adevarat cum sa gereze viata si toate emotiile asociate.
Transmiterea materna, semnifica influenta feminina in relatiile emotionale, in
deosebi fata de barbatii care au in mod natural, tendinta de a nu cunoste
lumea.
Cel
mai mic soc (emotional) si cea mai mica situatie contradictorie, ia proportii
deosebite. Aceste persoane trebuie sa fie foarte prudente si vigilente. Au
nevoie sa fie protejate fata de orice. Au nevoie sa poata sa se ocupe de ele in
fiecare moment.
SISTEMUL
ARTERIAL
ARTEROSCLEROZA/ARTERITA/ARTERIOSCLEROZA/PROBLEME
ARTERIALE
In cadrul sistemului circular,
sistemul arterial este cel care e reprezentat cu rosu pe plansele de anatomie.
El transporta sangele imbogatit cu oxigen si hrana spre organe si celule. Este
partea Yang a sistemului nostru circulator care exercita o asistenta activa a
inimii in circulatie. Prin capacitatea sa de a a se contracta, sistemul
arterial usureaza munca inimii. E vorba de ceea ce numim vasoconstrictie
si vasodilatatie.
Problemele arteriale ne vorbesc de tensiuni echivalente cu cele ale sistemului
venos dar in sens activ. Emotiile sunt excessive si se manifesta in exces
(jovialitate, excitatie, etc) sau sun tretinute, sufocate. Dificultatea, chiar
incapacitatea de a face ceea ce trebuie in viata pentru a resimti bucurie,
placere sau fericire, se traduc prin hgipertensiune arteriala. Contrar
sistemului venos, nu avem impresia de a fi impiedicati ci de a nu stii, de a nu
putea, de a nu fi sau a nu putea fi capabil sa facem loc dragostei, bucuriei de
a trai.
Prin
durificarea arterelor, care o presupun, arteroscleroza ne vorbeste de aceasta
dificultate, prin intermediul acestei durificari. Frica nostra de a
nu face bine sau destul, sensul nostru de datorie si incapacitatea de a
trai supletea periculoasa pentru ca necunoscutul lumii
emotionale ne durifica peretii interiori. Trebuie sa fii solid, dur
ca sa rezisti. Doar ca acesta durificare oboseste pentru ca inima ramane
singura sa determine viata sa circule in noi. Acest lucru o epuizeaza si poate
sfarsi prin a se relaxa, mai ales daca este ea insasi irigata necorespunzator.
(infarct).
Arterita semnaleaza, prin intermediul starii inflamatorii, prezenta furiei,
reactivitatii retinute. Suntem in globalitatea arteriala, cu prezenta emotiilor
negative refulate. Localizarea arteritei ne va ajuta sa-i precizam sensul, sa
identificam ceea ce ne inflameaza si determina circulatia vietii dificila
intr-o anumita parte a vietii.
SISTEMUL VENOS
Sistemul venos este cel
care e reprezentat cu albastru pe plansele de anatomie. El vehiculeaza sangele
folosit spre ficat si rinichi pentru a-l filtra si spre plamani pentru a
elimina gazul carbonic si sa-l incarce cu oxigen. E vorba de latura Yin a
sistemului circulator, cea care primeste si conserva. Prin alveolele sale si
capacitatea de dilatare, sistemul venos are o actiune pasiva (Yin)
in circulatie.
PROBLEMELE
VENOASE
Problemele venoase
exprima dificultatea nostra de a accepta sau de a primi viata, dragostea si de
a le oferi un loc in interiorul nostru.
Avem
greutati in a impiedica emotiile sa stagneze in noi. Trairea e resimtita ca
plictisitoare, fara pasiune si fara bucurie. Avem senzatia ca nu stim, ca
suntem neputinciosi sa traim in interior sau in raport cu ceilalti, placerile
sau dorintele de fericire. Emotiile stagneaza in noi, lasand sa se dezvolte
uneori un sentiment de neputinta, de persoana abatuta.
CONGESTIA
SAU STAZA VENOASA/HEMOROIZII/INSUFICIENTA VENOASA/FLEBITA/TROMBOZA/ULCERUL
VARICOS/VARICELE
Manifestarile de
fragilitate ale sistemului venos sunt numeroase. Toate sunt asociate sensului
global evocat anterior, hemoroizii, flebitele, trombozele sau varicele fiind
manifestari specifice ale unei insuficiente venoase, a unei staza venoase.
Forma particulara cat si localizarea desavarsesc primul sens.
O varice este o dilatare permanenta a unei vene. Acesta dilatare face ca
sangele sa stagneze, sa circule prost si produce o staza venoasa. Returul
sangelui nu se face corect si produce o ingreunare a partii in cauza. Exista
oboseala. Acesta stagnare determina scaderea nivelului vitalitatii. Suntem in
Yin, pasiv. Structurii venelor ii lipseste tonicitatea, datorita lipsei
tonicitatii persoanei, sau a unei oboseli acumulate. Aceasta staza venoasa
poate merge pana in a produce o flebita sau tromboza, adica o obturare a venei
de un cheag de sange care poate sufoca intreaga parte a corpului afectata.
Flebita sau tromboza exprima
sentimentul nostru de a suporta, de a fi obligat sa acceptam lucruri care ne
impiedica sa fim cu adevarati fericiti. Suntem victime si fara speranta ca
acest lucru sa se schimbe. Suntem capabili sa facem si sa actionam (sistem
arterial), dar fara iluzii, fara asteptarea intoarcerii. Suntem in prezenta
unei persoane la care intoarcerea vietii se face rau care se fixeaza (cheag) in
locurile fragile (picioare = relatii, de exemplu).
Hemoroizii sunt varice situate
in zona anala. Particularitatea rezida in faptul ca staza si dilatarea
peretilor sunt datorate unei contractii inconstiente si excessive a zonei
anale. Persoana strange prea mult fesele. Exista
senzatia de insecuritate inconstienta, de teama de a pierde sau de a nu avea
suficient si atunci retinem. De fapt hemoroizii sunt frecvent
asociati cu constipatia. E vorba de o persoana care nu are incredere in viata
sau care are incertitudini fata de viitor. Aceste incertitudini sau lipsa increderii
sunt de ordin material pentru ca intestinal gros are sarcina de a evacua
materiile organice. Nu ne asumam riscul, ci ne asiguram la maximum tot ceea ce
poate fi. E clar ca o relaxare a persoanei ar putea fi benefica.
INIMA
Inima este organul principal
al circulatiei sangvine. Ea este pompa principala a acestei circulatii, dar o
pompa inteligenta si autonoma a carei finete de reactie este extraordinara.
Prin
ritmul sau, e capabila sa raspunda instantaneu la cea mai mica solicitare, fie
fiziogica (efort) fie psihologica (emotii). In stransa legatura cu creierul, e
capabila sa regleze foarte exact presiunea si ritmul circulator cerut de
solicitarile inconjuratoare. Ea comanda, conduce capacitatea de adaptare a
reactiilor interioare la exigentele exterioare. Inima este un muschi numit
involuntar, adica functioneaza in afara vointei noastre constiente. Relatia sa
cu inconstientul nostru este puternica si explica influenta importanta a
emotiilor constiente si inconstiente asupra ritmului cardiac. Locul traditional
al iubirii si al emotiilor, relatia sa privilegiata cu creierul, care depinde
de el energetic, ne arata cum o dragoste veritabila nu se multumeste sa fie
doar pasionala ci trebuie sa fie si inteligenta. In caz contrar
risca orbirea.
Durerile inimii ne vorbesc de dificultatile nostre de a trai dragostea si/sau
de a o accepta sau de a gera emotiile care au tendinta sa o ia inaintea
restului vietii noastre. Pot semnifica si faptul ca am lasat prea mult loc
resentimentelor, urii, violentei, pe care le refulam sau exprimam prin mijloace
indirecte (sport, jocuri, rani). In acest timp, locul dragostei de viata, de
noi insine, de ceilalti, de ceea ce facem scade cu fiecare zi. Or, sa ne
amintim ca inima distribuie sangele in noi. Daca cultivam stari emotionale
negative, vor fi distribuite in acelasi fel in interiorul nostru. Se spune in
teoria energiilor ca starea Inimii si a Chenn (reprezentarea sa spirituala) se
vad pe tenul persoanei si in stralucirea ochilor sai, a privirii.
ARITMIA/EXTRASISTOLELE/PALPITATIILE
CARDIACE/TAHICARDIA/TULBURARILE DE RITM CARDIAC
Aritmia este o tulburare
a ritmului cardiac care se manifesta prin batai neregulate. Extrasistolele sunt
contractii anormale si premature care apar intre doua pulsatii ale inimii.
Impactul lor poate fi neobservat, chiar neperceput de subiect care are o inima
sanatoasa, sau sa capete un caracter grav, de neneglijat in cazul unei inimi
fragile. Palpitatiile cardiace sunt bataile inimii a caror intensitate sau ritm
sunt percepute cu putere si in mod dezagreabil. Tahicardia este o accelerare a
ritmului cardiac care poate da palpitatii sau extrasistole dupa forma ei.
(grava sau usoara).
Dupa cum putem constata, toate aceste manifestari sunt forme diferite ale
ritmului cardiac. Aceste tulburari exprima clar toata greutatea nostra de a
gera starile noastre emotionale sau din contra dificultatea nostra de a le lasa
posibilitatea sa se exprime, sa traiasca in noi. Inima functioneaza, face sa
circule viata in noi dar nustim sa geram ritmul. Nustim sa geram forta
(palpitatii, extrasistole) sau viteza (tahicardie, aritmie) cu care acesta
viata circula in noi. Uneori ne copleseste, cu mai multa sau mai putina
intensitate, sau chiar cu violenta, uneori.
Cu siguranta am retinut-o prea mult sau din contra nu am reglat-o niciodata,
lasand starile de excitare (hipertiroidie) sa cuprinda relatia nostra cu viata.
Acest lucru are legatura cu capacitatea nostra sau incapacitatea de a lasa
lucrurile sa se exprime, ceea ce permite intelegerea faptului ca intotdeauna
este prezenta mai mult sau mai putin actiunea directa a tiroidei, in cazul
acestor manifestari.
Luarea
prea in serios a vietii si a tot ceea ce se petrece, absenta placerii in ceea
ce facem sau simtim, putin spatiu de libertate si deconectare fragilizeaza
energiile inimii si se pot traduce prin tensiuni cardiace. Dar excesul de
placere sau de pasiune fragilizeaza de asemenea energiile inimii si pot produce
acelasi efect.
Ar fi bine sa regularizam aceste lucruri in interiorul nostru, in mod deosebit
dezvoltand capacitatea nostra de a lasa sa circule si sa se exprime liber in
noi, prin sentimentele si faptele noastre.
PERICARDITA
Pericardita este
o inflamatie a membranei (pericard) care inveleste inima. Poate fi dureroasa si
jenanta. Ce se petrece in noi? De ce avem nevoie sa inflamam ceea ce protejeaza
inima? De ce suntem suparati pe viata ?
Suntem fara indoiala in prezenta unei persoane dezamagita si acrita. Viata nu
i-a dat satisfactiile asteptate sau crede ca nu are dreptul la ele. O deceptie
latenta profunda este acolo, care contracta, impiedica pulsatiile vietii
(bataile), care le ia toata amplitudinea. Circumstantele, retinerile
interioare, constiente sau nu au taiat aripile chefului, si ranchiuna,
amaraciunea si furia persoanei in cauza s-au dezvoltat atat fata de viata cat
si fata de ea insasi.
L/ AFECTIUNILE SISTEMULUI
LIMFATIC
ADENITA/ADENOPATIA/
INFLAMATIILE GANGLIONILOR
Adenopatia este
o umflare a unui ganglion limfatic, adesea datorata unei inflamatii (adenite).
Ganglionul limfatic este el insusi un organ limfoid situat pe vasele limfatice
care intervin in sistemul imunitar.
Adenopatia indica
faptul ca acest sistem imunitar este solicitat. Adenita traduce
o stimulare puternica, excesiva a sistemului nostru de aparare. Inflamatia
semnaleaza prezenta unei furii sau a unei emotii reactive violente, dar
neexprimate.
Si impotriva cui simtim nevoia sa ne aparam si sa reactionam cu atata violenta?
Care este agresorul respins inconstient, de vreme ce expresia ramane subtila
(sistemul limfatic si subteran )?
PICIOARE
GRELE
Care este rolul principal
si fiziologic al picioarelor noastre ? Ele ne permit deplasarea, sa mergem
inainte sau inapoi, dintr-un loc intr-altul si bineinteles sa mergem spre
ceilalti. Sunt vectorii nostri de mobilitate, cei care ne pun in relatie cu
lumea si cu ceilalti. Simbolica sociala a picioarelor este puternica. Ele
permit apropierile, intalnirile, contactele, ne permit sa mergem inainte. Tot
ceea ce apartine picioarelor este asociat miscarii in spatiu si mai ales in
spatiul relational.
Picioarele sunt, prin urmare, vectorii relatiei. Sunt reprezentarea psihologica
a relatiei si agentul ei potential.
In mod global, atunci cand avem tensiuni sau dureri ale picioarelor, acest
lucru semnifica faptul ca avem dificultati, tensiuni relationale cu lumea sau
cu cineva. Avem dificultati sa avansam sau sa dam inapoi in spatiul relatioal
al momentului. Cu cat localizarea este mai exacta, cu atat ne va permite sa
desavarsim tipul de tensiune pe care-l traim si sa o intelegem. Putem face
acest lucru luand fiecare articulatie si fiecare parte a piciorului si sa
asociem semnificatiile particulare a fiecareia dintre ele. Va trebui de fiecare
data sa reincadram fiecare interpretare in schema de baza ca cea a relatiilor
cu lumea si cu ceilalti.
M/ ALTE
AFECTIUNI PARTICULARE SAU IN AFARA SISTEMULUI
ALERGIILE
CUTANATE, RESPIRATORII SI ALIMENTARE
CORIZA/RINITA/
TUSEA MAGAREASCA/ALERGII RESPIRATORII/ALERGII CUTANATE/ ALERGII ALIMENTARE
Alergiile sunt reactii de
aparare excesive ale organismului fata de un agent exterior, de obicei banal,
fara un risc deosebit, dar care e perceput ca un agresor, inamic.
Praful,
polenul, acarienii, parfumul, fructele sunt cateva din acesti adversari imaginari
impotriva carora organismul actioneaza violent pentru a-i distruge, a-i
eradica, si a-i evacua sau expulza.
Tusea magareasca, alergiile cutanata, alimentare sau respiratorii ne vorbesc de
dificultatea noastra de a gera lumea exterioara care e perceputa ca periculoasa
sau agresiva. Suntem in faza de aparare, de agresat, de victima dar si de erou
asemenea Ioanei d’Arc. Vom elimina agresorul din noi. Suntem agresivi fata de
ceilalti si primul reflex, orice s-ar intampla, este o atitudine defensiva puternica
si uneori chiar reactiva. Suntem activi si decisi sa ne aparam cu orice pret.
Din acest motiv alergiile nu produc aproape niciodata cancer.
AFECTIUNILE
OCHILOR
ASTIGMATISM/CATARACTA/MIOPIE/PRESBITISM/STRABISM
Ochii sunt organele
vederii. Datorita lor putem vedea lumea exterioara, in culori (care sunt
reprezentarea sentimentului) si in relief (reprezentarea structurii). Ochiul
drept care reprezinta structura individului (yin) ofera viziunea orizontala si
ochiul stang care reprezinta personalitatea individului ofera viziunea verticala.
Ochii sunt
asociati energiei Principiului Lemnului si reprezinta din aces motiv nivelul de
perceptie cel mai legat de sentimentul de a fi. Ne permite sa intelegem mai
usor de ce numeroase miopii apar in adolescenta care, sa ne amintim, (a se
vedea si scolioza) este perioada vietii in care copilul organizeaza reperele
afective fata de lumea exterioara, dincolo de structura familiala.
Orice forma de manifestare oculara va aduce o precizie deosebita, dupa cum este
functionala (miopie, etc) sau patologica (infectie oculara, glaucom).
Miopia este
dificultatea de a vedea departe, reprezinta frica inconstienta de viitor care
ne pare tulbure, adica slab definit.
Cataracta care
se caracterizeaza printr-o umbrire, sau chiar o disparitie totala a vederii,
exprima teama noastra de prezent sau de viitor care ne pare sumbru.
Presbitismul se
manifesta printr-o dificultate de a vedea obiectele de aproape, reprezinta
teama de a vedea ceea ce e prezent sau intr-un viitor foarte apropiat.
Acesta maladie care afecteaza mai ales persoanele in varsta
este similara memoriei care urmeaza acelasi proces ca ele, pentru ca isi
amintesc din ce in ce mai putin lucrurile recente si din ce in ce mai clar cele
indepartate. E asociata cu apropierea mortii care reprezinta o scadenta pe care
nu avem chef sa o vedem.
Astigmatismul se
caracterizeaza prin faptul ca nu mai vedem obiectele exact asa cum sunt
ci deformate. Acest lucru simbolizeaza dificultatea nostra de a vedea
lucrurile (sau pe noi insine) asa cum sunt in viata noastra.
Strabismul este un defect de convergenta a ochilor. Persoana este in
incapacitate de a fixa acelasi obiect cu ambii ochi. De fapt, persoana afectata
de strabism este un chior functional, adica o persoana care nu
priveste decat cu un singur ochi. Suntem in prezenta unei personane care
a ales sa priveasca viata doar dintr-o parte / latura. Aceasta
alegere este dificila pentru ca marginalizeaza cotidianul si-l face
inconfortabil. Dupa latura dominanta, vom putea preciza daca alegerea este mai
degraba materna si structurala (ochiul drept) sau paterna si
de autonomie (ochiul stang).
CONJUNCTIVITA/GLAUCOMUL/INFECTIA
OCULARA
Durerile ochilor
semnifica faptul ca avem dificultati sa vedem lururile din viata nostra si in
deosebi pe cele care sunt la nivel afectiv. Ce nu vreau sa vad? Frecvent
aceasta intrebare este asociata cu un resentiment de nedreptate. Daca e vorba
de ochiul drept, tensiunea este in relatie cu simbolica Yin (a mamei) si daca e
vorba de ochiul stang, ceea ce refuzam sa vedem este in legatura cu simbolica
Yang (a tatalui).
Voi prezenta cazul lui Artur pe care l-am citat pentru femur. La varsta de 9
ani si jumatate, si-a pierdut tatal intr-un accident de masina cand revenea de
la munca. Aceasta disparitie a fost acceptata in constient si mental, dar nu si
in inconstient. La aniversarea a 10 ani, la jumatate de an dupa disparitia
tatalui, copilul acuza o umflatura la ochiul stang. In ciuda spitalizarii si
analizelor multiple, medicii nu au gasit nimic.
In
acesta situatie, medicii au decis sa-l opereze a doua zi, decizie luata
de fata cu micutul, pentru a vedea ce putea fi in interior. A
doua zi, la trezire, edemul a disparut complet. Copilul refuza sa vada, sa
accepte sa perceapa ceva in legatura cu Yang, tatal. Teama de interventie a
facut sa se opreasca imediat expresia tensiunii pe care a preferat sa o inabuse
in el. Totusi cativa ani mai tarziu, la 28 de ani, a avut la randul lui un
accident de masina, tot revenind de la munca si in cursul caruia si-a fracturat
femurul stang (tatal). Cu siguranta in acea perioada traia o faza dificila de
conflict si de fuga in legatura cu tot ceea ce putea reprezenta o forma de
autoritate, fie sociala sau familiala. Traia fara sa-si dea seama ceea ce
traise in perioada mortii tatalui sau, adica care e locul meu, cine
sunt, nimeni nu ma intelege sau nu ma ajuta, de ce aceasta nedreptate?
Infectiile oculare ne precizeaza ca aceasta dificultate de a vedea este
datorata unei cauze exterioare, care uneori ne inflameaza ca in cazul
conjunctivitei (o emotie negativa, furie foarte intensa). In cazul glaucomului,
in schimb, excesul de presiune vine din noi. Ce trebuie sa stim, este ca
excesul de presiune interna, caracteristic glaucomului, este datorat obturarii
unei canal de eliminare. Trebuie, prin urmare, foarte clar sa ne relaxam ca sa
scadem presiunea.
AFECTIUNILE
URECHILOR
TIUITURI/ACUITATE
AUDITIVA/POCNITURI/ OTITA/SURDITATE
Urechile sunt organele
auzului. Ele capteaza, primesc si apoi transmit codificand mesajele sonore care
ne sosesc. Sunt in relatie cu Principiul Apei si prin extensie cu originile noastre.
Auriculoterapeutii citesc forma unui fetus rasturnat si dupa
orientali e posibil sa vedem in forma urechii daca persoana este ceea ce se
numeste un suflet batran, adica cineva care nu este la
prima viata. Sunetul creator a fost prima manifestare in universul
nostru. Urechile ne leaga de origini si sunt un semn al imortalitatii si a
intelepciunii (Buddha). Prin extensie, sunt reprezentarea capacitatii nostre de
a asculta, integra, accepta ceea ce vine din exterior pentru ca pot servi
la a asculta dar si la a auzi.
Problemele urechilor, pocnituri, surditate partiala, selectiva sau totala sunt
semnul ca avem dificultati in a auzi (mai ales ceea ce refuzam) ceea ce se
intampla in jurul nostru. Daca surditatea este lateralizata pe partea dreapta,
este in raport cu simbolica materna si, daca este pe stanga in raport cu
simbolica paterna. Este de exemplu cazul lui Rafael care a avut o otita
repetata la urechea dreapta. Mama sa avea tendinta sa tipe mult si copilul nu
mai suporta aceste crize neincetate.
Ma gandesc si la aceasta micuta foarte sensibila care a acuzat o otita grava la
ambele urechi. Ce se intampla in viata acestei micute? De mai multe luni
parintii ei traversau o perioada dificila cu tensiuni in relatia lor.
Chiar
daca nu aveau loc crize, tensiunea familiala era foarte puternica. Mama sa care
cauta solutii a facut un stagiu de dezvoltare personala timp de un week-end.
Luni, la intoarcere, a gasit micuta bolnava si cu febra. Dupa mai multe
explicatii a inteles semnalul pe care fetita i-l trimitea si a incercat la
sfaturile mele, sa calmeze jocul. Dar 2 saptamani mai tarziu, a
izbucnit o scena violenta in cuplu, in prezenta copilului. Crizele au fost
violente si dupa o ora, micuta, care nu mai putea sa auda toate acestea, a
acuzat o otita purulenta care a necesitat spitalizare imediata.
AFECTIUNILE
GURII
AFTELE/GINGIVITELE/GLOSITA/
INFLAMATIILE BUCALE/PULPITELE
Gura este ceea care ne
permite sa mancam, sa ne hranim si sa ne exprimam. Este poarta intre lumea
exterioara si interioara, prin care primim alimentele si prin extensie
experientele vietii care sunt alimentele noastre psihologice. Dar functioneaza
si in celalalt sens, adica din interior in exterior. Este orificiul prin care
ne exprimam, sau chiar vomam ceea ce este in interior si are nevoie sa iasa.
Gura apartine Principiului Pamant si sistemului digestiv (faza Yin) si in
acelasi timp Principiului Metal si sistemului respirator (faza Yang). Este
poarta prin care energiile Pamantului (alimente, experiente) si energiile
Cerului (aer, vant, intelegere) patrund in noi pentru a deveni energia noastra
esentiala (a se vedea capitolul despre armonia energiilor).
Apartenenta la Principiul Pamantului si la sistemul digestiv semnifica rolul
sau important in nutritia alimentara (hrana) si psihologica (experiente) si
prezenta dintilor simbolizeaza capacitatea de a musca in viata si de a mesteca
ceea ce ne propunem sa inghitim…si sa digeram…mai usor. Acesta e si motivul
pentru care bebelusii si persoanele in varsta nu pot sau nu mai pot sa o faca,
singurele alimente care pot fi inghitite fiind lichide, adica afective cand e
vorba de nivelul psihologic.
Durerile gurii sunt semnul dificultatii nostre de a musca in viata, de a
accepta sa ingeram ceea ce ne propunem, sa-l mestecam pentru a-l digera mai
usor. Aftele, glositele (inflamatii ale limbii), inflamatiile bucale,
gingivitele, si chiar ranile pe care ni le facem in obraji sau pe limba, sunt
semne ca ceea ce ne propunem sau spunem nu ne satisface. Atunci cand inflamatia
este de origine microbiana sau cauzata de micoze se adauga ideea unei
responsabilitati exterioare.
Toate aceste dureri pot semnifica faptul ca educatia care ne este data sau ca
experientele pe care le avem nu sunt pe gustul nostru, ca au o
savoare care ne displace. Reprezinta dificultatea nostra de a accepta noile
gusturi, adica noile idei, opinii, experiente sau pot semnifica o saturare, un
exces de experiente si prin extensie nevoia de a face pauza. Modul in care muscam
viata este dureros, ne face rau. Fara indoiala trebuie sa o facem sa
evolueze, sa avanseze cu blandete.
PROBLEMELE
DINTILOR/CARIILE/DURERILE DENTARE
Dincolo de semnificatia
globala dobandita de faptul ca apartin gurii (a se vedea putin mai sus), dintii
reprezinta structura de atac a gurii. Reprezinta ceea ce este dur, solid si
permite muscatura, atacul, mestecatul sau sfasiatul. Dintii apartin, ca si oasele
si parul, principiului energetic al Apei. Sunt reprezentativi pentru structura
noastra referentiala profunda, pentru vechile noastre amintiri.
Particularitatea lor tine de functia pe care o au. Reprezinta capacitatea
nostra si modul in care muscam viata.
Problemele dintilor, durerile dentare, cariile ne vorbesc de dificultatea
nostra de fond de a ataca viata din plin. Trebuie sa fim prudenti, sa mergem
usor pentru ca ne face rau. Datorita originii lor infectioase, cariile vin sa
adauge ideea ca dificultatea nostra de a musca viata este mai degraba datorata
unei cauze exterioare, unei alte persone.
Nu propun analiza specifica pentru fiecare tip de dinte pentru ca nu am
suficinte cercetari pentru a va propune o astfel de analiza amanuntita.
Totusi toti dentistii energetici cunosc bine acest domeniu si pot aduce
raspunsuri interesante. Lucrarile si cartografiile doctorului Roth despre acest
subiect sunt interesante, chiar daca nu pot valida, prin experienta proprie,
ceea ce el propune.
AFECTIUNILE PARULUI
CADEREA
PARULUI/ALOPECIA
Parul face parte alaturi
de firisoarele de par si unghii din ceea ce numim derivat protector al
epidermei. Aceste trei excrescente cutanate au in comun faptul ca sunt
constituite dintr-o proteina dura dar supla care se numeste keratina.
Ca si perisorul si unghiile, parul are un rol principal de protectie.
Parul
protejeaza cutia craniana de socuri, fie fizice sau termice. Dar in toate
culturile lumii a fost folosit ca podoaba si ca mijloc de seductie, mai ales de
catre femei.
In calitate de eliminator secundar si accesoriu, parul are nevoie,pentru a
functiona bine, de eliminatorul principal care este rinichiul. La randul sau,
acesta are nevoie de plamani pentru a-si juca bine rolul. De fapt o buna oxigenare
este esentiala pentru a face sa explodeze toxinele din sange, permitand astfel
diminuarea lor. Doar din acel moment ele pot fi eliminate de rinichi, pentru
care sunt in mod natural prea groase. Dar igiena morala sau mai degraba
psihologica este esentiala sanatatii parului. Sanatatea parului depinde mult de
sistemul hormonal. Iar acesta este in stransa legatura cu emotiile si
comportamentul nostru in general. De exemplu, prezenta excesiva a hormonilor
masculini sta la baza calvitiei. E foarte interesant sa reflectam putin la ceea
ce se intampla in zilele noastre. Caderea parului era pana in zilele noastre o
problema ce apartinea in principal, daca nu chiar exclusiv barbatii. Dupa
eliberarea femeii, acestea muncesc, traiesc si se comporta ca si barbatii si
sunt acum la fel de afectate de problema caderii parului. Acesta cucerire este
insotita de stresul si tensiunile barbatilor si, prin urmare, de un anumit
numar din patologiile si dezechilibrelor lor. Cand ne cade parul, moartea
sa trebuie cautata in urma cu minimum 3 luni in urma si nu in prezent. Parul
are un raport simbolic puternic cu cel care-l poarta. Reprezinta in acelasi
timp radacinile, pentru ca poarta amintirile noastre si ceea ce ne leaga de
Cer. In ambele cazuri, este firul sufletului nostru. Este o proiectie a
nostra, a ideilor nostre, a gandurilor si personalitatii noastre. Exista o
legatura stransa intre temerile noastre si par. Aceasta relatie se intelege
daca stim ca emotia gerata de Apa este frica. Energiile acestui Principiu au incarcatura
stresului, a emotiilor puternice si a glandelor suprarenale care secreta in
corpul nostru hormonii instinctului de supravietuire care sunt adrenalina si
noradrenalina cat si corticoizii naturali. Orice situatie de teama sau de stres
intern va provoca o reactie imediata, daca nu chiar anticipata, a acestor
glande, reactie care nu va fi fara urmari la nivelul parului. Acesta poate fi
afectat, chiar sufocat. Caderea brutala bine cunoscuta, pelada soseste dupa o
intensa frica (acident de masina sau atentat). Reactia poate sa atinga
structura insasi a parului.
Caderile
parului sunt in general legate de pierderea sau teama de a pierde ceva
important din viata noastra. Poate fi vorba de o fiinta draga, de un loc de
munca, de un angajament, de o valoare, de o pierdere (sau abandon) putand fi
reala sau simbolica, traita sau imaginara. Atunci cand acest gen de situatie
traumatizeaza individul, acesta e afectat in structura sa profunda. Principiul
Apei este fragilizat si daca socul este important, caderea parului poate fi
foarte rapida si sa nu astepte de la una la 3 luni obisnuite cat ii trebuie
unui fir de par sa moara.
Primul caz pe care as vrea sa-l citez pentru a ilustra acest lucru este cel
marturisit de Remi cu care am publicat Par, vorbeste-mi despre mine.
Este cazul doamnei C. Aceasta a venit sa-l vada pe Remi pentru ca avea parul
moale si pentru ca avusese o cadere masiva a parului in urma cu 10 ani. De la
acea data, parul nu a mai crescut niciodata. Remi a propus doamnei C sa
reflecte asupra ceea ce se petrece in viata sa in urma cu 10 ani.
Dupa
reflectie, client i-a marturisit ca era perioada in care prietenul sau a fost
mutat in provincie. Pentru ca imi era teama sa-l pierd, a spus
ea, am intrerupt studiile pentru a putea merge cu el. Din nefericire, nu
mi-a placut in provincie si certurile noastre au devenit din ce in ce mai
frecvente. Imi era teama sa-l pierd si in cele din urma el a plecat. Am revenit
la Paris pentru a-mi relua studiile si in acel moment am constatat ca parul a
inceput sa-mi cada.
Remi i-a explicat cum
pierderea cuiva poate genera o astfel de reactie la nivelul parului si i-a
propus o tunsoare adaptata problemei sale. In paralel cu acest diagnostic, a
sfatuit-o sa lucreze ca sa accepte aceasta situatie, mai mult chiar sa ierte.
In momentul in care s-a tuns, utilizand vibratiile tonifiante ale aparatului de
tuns, clienta a reactionat puternic. A resimtit ca un val care s-a
desirat in ea. Acest lucru s-a produs atunci cand a facut sa vibreze parul
pe meridianul energetic al Vezicii, care este cel care gereaza vechile
amintiri. Ea eliberase cateva din aceste amintiri. A lucrat si asupra
aspectelor pe care a sfatuit-o Rami si rezultatul nu a intarziat sa apara.
Parul sau a inceput sa creasca rapid. A redevenit viguras si frumos si capul a
fost in intregime reacoperit.
Al doilea caz la care ma gandesc aici este cel al unei alte cliente care i s-a
adresat lui Remi pentru caderea parului. Acest lucru dura de 15 ani si persoana
nu-si mai regasea parul de altadata. A intrebat-o ce se intamplase in viata sa
in acea vreme. Nimic special, i-a raspuns. A , ba da, m-am
maritat, si-a amintit subit… Remi a intrebat-o atunci ce a reprezentat
casatoria pentru ea. Raspunsul sau a fost direct si edificator : Pentru
mine ? Pierderea libertatii. A determinat-o sa constientizeze
legatura care exista intre aceasta traire si pierderea parului.
Sa ne
amintim ca parul este purtator5l amintirilor si al convingerilor noastre.
Pentru aceasta clienta, libertatea era un element fundamental in viata sa.
Pierderea acesteia (reala sau imaginara) a avut un impact atat de puternic
asupra constientului sau incat parul i-a devenit trist, fara stralucire (ca si
ea, din acea perioada) si care cadea, adica il pierdea asa cum pierduse si
libertatea la care tinuse atat.
Si cum trebuia sa vada un terapeut, Remi a inceput sa lucreze cu ea. Era
esential pentru ea sa schimbe aceste amintiri care au marcat-o atat de mult.
Aceasta schimbare ar fi fost declansatorul absolut necesar pentru a-i recreste parul.
PARUL
CASANT/PARUL USCAT
Asa cum am vazut putin
mai devreme, parul reprezinta radacinile, structurile si amintirile profunde. E
clar si simplu de dedus ca, daca e casant, acest lucru inseamna ca reperele
interioare profunde sunt fragile. Ce determina ca structurile sa fie putin
solide ? Caracterul uscat al parului ne vorbeste de aceeasi uscaciune din
noi. Ne e teama de sentimentele noastre ? Ne e teama ca ne depasesc ?
In orice caz, aceasta uscaciune face parul si mai casant. Trebuie sa ne aparam
in legatura cu convingerile si sa punem mai multa suplete in interiorul nostru
fata de convingerile altora, chiar daca sunt diferite de ale noastre.
PARUL
GRAS
La polul opus, parul gras
ne vorbeste de strategia noastra de fuga, de conturarea nesigurantei noastre in
legatura cu convingerile si cu structurile profunde.
Nu devenim
mai rigizi, ci din contra mai supli, producem mai mult sebum pentru ca nimic sa
nu ne poata atinge. Facem tot ce putem ca lucrurile sa alunece peste noi. Dar
protectia acestui tip de par este la fel de excesiva ca cea a parului casant.
Ea obliga o spalare frecventa, daca nu produce ceea ce dorim sa evitam :
murdarirea. Poate ar trebui sa acceptam mai mult sa lasam ideile exterioare sa
patrunda in noi. Daca nu ne convin, avem mijloace naturale pentru a le elimina.
Atunci de ce sa ne protejam inainte sa ne afecteze ? (pentru mai multe
explicatii, a se consulta Parule, varbeste-mi despre mine de Ed. Dervy).
AFECTIUNILE
LEGATE DE APETIT
APETITUL
(EXCESUL SAU LIPSA)/ANOREXIA/BULIMIA/ INAPETENTA
Bulimia este
nevoia de a inghiti hrana. Acesta poate fi atat de puternica incat pesoanele
afectate isi produc voma pentru a putea sa manance ulterior. Aceasta forma
grava a bulimiei conduce direct la depresie daca nu e ingrijita inteligent si
rapid.
Bulimia ne
vorbeste de nevoia de a gera nelinistile in orice moment prin hrana. Aceasta
reprezinta primul raport cu viata si cu prima fiinta care ne iubeste si ne da
viata si dragostea ei, adica mama. Relatia pe care o intretinem cu hrana este
puternic legata de amintirea relatiei cu mama si cu caracterul satisfacator si
compensator pe care l-a jucat.
Orice
tensiune, frustrare, lipsa, nevoie de compensare se va face prin hrana. Frica,
nesiguranta ca va putea reincepe, antreneaza o atitudine compulsiva si
repetitiva sau chiar stocarea.
Anorexia reprezinta
fenomenul exact invers. Relatia de afectiune cu mama si reprezentarea nutritiva
au fost nesatisfacatoare. O mama absenta, putin iubitoare, care nu si-a dorit
copilul sau a vrut un baiat si nu o fata (sau o fata in locul baiatului) sunt
cateva amintiri care devalorizeaza uneori relatia cu hrana si fac ca aceasta sa
nu mai fie atragatoare sau mai rau chiar sa fie respingatoare. Anorezia poate
deveni grava in momentul in care anorexicul e adus in faza denutritiei mortale
a corpului.
Relatia cu hrana semnaleaza relatia cu viata, lipsa de apetit ne vorbeste de
putina noastre apetenta, pofta de viata. Dificultatile intalnite adesea pe
drumul acestei vieti ne pot taia pofta, la propriu cat si la figurat. Adesea e
vorba de dificultati sau de inadecvari materiale pe care avem dificultati sa le
digeram.
Inapetenta este,
asa cum indica si numele, lipsa de apetit. Aceasta lipsa este adesea asociata
cu pierdere a chefului in alte domenii ale vietii
persoanei.
Inapetenta ne vorbeste de o pierdere a poftei de viata. Acest lucru a rupt in
noi mecanismul poftei. Ce eveniment ne-a determinat sa ne pierdem gustul, cine
a destabilizat in noi cheful de a actiona ? In orice caz e fundamental ca
persoana afectata sa depaseasca evenimentul care l-a dezamagit si sa nuse mai
indoiasca (m!i mult sau mai putin constient ) de interesul de viata. Poate fi
vorba de supraactivitate, cu rezultate dezamagitoare sau din contra, prea
bune, care au putut sa ne faca sa credem de lipsa necesitatii hranei
(pierdere de timp ?).
AFECTIUNILE
GATULUI
AFONIA/PIERDEREA
VOCII/RAGUSEALA
Alaturi de corzile
vocale, gatul este vectorul si suportul exprimarii orale. Cuvantul, vorbele sau
tipetele depind de ele. Este deci usa sau mai degraba vama care filtreaza si
selecteaza intrarile si
iesirile. In energetica, gatul
este sediul Chakra zis al gatului. Acest centru energetic (a se
consulta precedenta mea lucrare: Armonia Energiilor) este al
exprimarii de sine, al modului in care ne pozitionam in raport cu lumea
exterioara. Reprezinta capacitatea nostra de a recunoaste si de a exprima ceea
ce suntem si de a primi ceea ce ne poate imbogati, hrani, ceea ce ne poate face
sa crestem. Este sediul potentialului nostru de expresie prin creativitate.
Durerile de gat sunt cele ale exprimarii ce am in gat sau al
acceptarii ce nu reusesc sa inghit. Afoniile (pierderea
vocii), raguseala sunt semnele dificultatii de exprimare a ceea ce
gandim sau resimtim, adesea de teama consecintelor acestei exprimari. Preferam
sa oprim acele lucruri la vama. Sunt, prin extensie, marca unei
lipse de exprimare a sinelui, a ceea ce suntem, a calitatilor sau
fragilitatilor ce nu reusesc sa depasesc, sa spun ?In
cazul anginelor, ne mai confruntam si cu un al doilea mesaj (a se
vedea angina). Avem dificultati in a inghiti. Acest mesaj imi
pare cat se poate de clar.
AFECTIUNI
DIVERSE SAU PARTICULARE
ADENOMUL/ADENOFIBROMUL
Un adenom este
o tumoare benigna care se dezvolta in tesutul glandular. Poate afecta cea mai
mare parte a glandelor endocrine sau exocrine dar afecteaza mai ales prostata,
tiroida sai hipofiza.
Suntem in prezenta unei proliferatii celulare haotice, adica
aparent dezordonata. Vita debordeaza in noi, explodeaza, se dezvolta fara sa
respecte reteta normala. Mai mult chiar, aceasta debordare atinge
un nivel subtil al fiintei umane, un nivel in care fizicul si emotionalul se
intalnesc, un nivel in care are loc alchimia fundamentala a proceselor
hormonale.
Adenomul ne
vorbeste de un dezechilibru profund si subtil in raport cu viata. Codurile sale
de dezvoltare sunt tulburate, perturbate. Cu siguranta, adenomul este o tumoare
benigna care nu e destinata sa aiba un impact violent, definitiv. Dar tumoarea
sau fibromul sunt acolo pentru a spune clar ca sensul vietii este parazitat,
perturbat, pe planul esential care este cel al gestiunii metabolismului fizic
al acestei vieti (corp si functii corporale) si, prin extensie, a lumii
materiale. Adenomul poate provoca, dupa marimea sa, probleme functionale
jenante (prostata, tiroida).
Ma gandesc la cazul lui Bernard. Acest barbat si-a petrecut toata viata in
afaceri si mai exact cu gestionarea unui hotel. Hiperactiv si foarte directiv,
a avut mereu conducerea, atat pe plan profesional cat si personal.
Apoi a
venit ziua retragerii. A predat stafeta fiicei care a luat in grija gestionarea
hotelului familial si Bernard a intrat in vacanta. Doar ca aceasta retragere se
pare ca a fost mai bulversanta la nivelul reperelor vietii decat s-a crezut.
Acasa, nevasta lui Bernard gera totul si in afara casei el a devenit inutil.
Reperele de stapanire si control (prostata) si mai ales asupra lumii materiale
(corpul fizic) pe care Bernard le-a avut mereu s-au dezagregat, s-au scufundat.
Acest lucru l-a perturbat profund incat i-au dat iluzia ca totul mergea bine.
In luna urmatoare retragerii, Bernard a dezvoltat un adenom de prostata.
Intelegand acest mecanism, Bernard a acceptat importanta pe care a avut-o
asupra lui exercitiul unei anumite activitati directive. I-am
sugerat sa se ocupe de o asociatie sau de un club de sport pentru a putea din
nou sa permita energiilor sa se exprime si sa circule corect si
sa evite degenerarea lor (tumoarea).
HIPERTIROIDA/HIPOTIROIDA/NODULUL
TIROIDIAN
Pe partea dinainte a
gatului, in golul laringeal se gaseste o glanda fundamentala numita tiroida.
E vorba de glanda endocrina principala, de care depinde echilibul
cresterii, tot metabolismul uman si dezvoltarea armonioasa a corpului nostru
fizic (crestere, greutate).
Localizarea sa la nivelul gatului nu e intamplatoare. In energetica, gatul este
un sediu Chakra, zis al gatului. Acest centru energetic este cel al
exprimarii de sine, al modului in care ne pozitionam fata de lumea exterioara.
Reprezinta capacitatea noastra de a recunoaste si exprima ceea ce suntem si sa
primim ceea ce ne poate imbogati, hrani, ceea ce ne poate face sa crestem.
Este
in cele din urma sediul potentialului nostru de expresie prin creativitate.
Prin aceasta creativitate si aceasta capacitate de exprimare, tiroida participa
in mod fundamental la constiinta de sine.
Hipertiroida (Yang)
sau hipotiroida (Yin) sunt adesea semnul unei imposibilitati
de a spune sau face ceea ce am dori. Nimeni nu ne poate intelege, nu avem
metodele de a face sa se inteleaga ceea ce credem, ne e teama
de neacceptare celorlalti a ceea ce spunem, ne e teama de forta sau violenta a
ceea ce s-ar putea exprima. Exista intotdeauna in spatele acestei retineri o
notiune de risc, de pericol, care ne opreste, ne retine exprimarea.
Forma Yang (Hipertiroida) manifesta o dorinta de razbunare. Individul
este intr-o stare de activitate continua. Focul interior il consuma si lupta e
permanenta. Fizic de altfel, hipertiroidienii par devorati de acest foc
interior. Dar acest foc si aceasta lupta consuma fara sa produca, pentru ca
singura productie este reactiva si de aparare dar neproductiva. Asa cum spunea
intr-o zi un prieten : facem din ce in ce mai mult dar nu din ce
in ce mai bine !
Forma Yin (hipotiroida) exprima in schimb un abandon in fata
imposibilitatii de a se exprima. Flacara se stinge in noi. Hipotiroidienii se
pot rezuma prin la ce bun ?. Dinamica vitala, in exces la
hipertiroidienii, este acum insuficienta. Corpul nu mai arde si prin urmare,
stocheaza. Volumul sau creste, ca pentru a compensa exprimarea insuficienta.
Noduli frecventi vin sa marcheze emotiile, dorintele, poftele sau frustrarile
retinute, lateralitatea lor oferind un plus de informatii despre sensul lor
ascuns.
CANCERUL/TUMORILE
CANCEROASE
Cancerul si tumorile
canceroase sunt inmultirea celulara anarhica ce apare si se dezvolta intr-o
anumita parte a organismului. Daca sunt depistate din timp, boala poate fi
circumscri3a in punctul de plecare, daca nu are loc inmultirea. Organismul va
fi invadat treptat, colonizat de celule canceroase care calatoresc prin
sistemul sangvin sau limfatic si colonizarea diferitelor parti ale corpului se
face mereu printr-un tip de efractie in mediul celular.
Stiuta fiind gravitatea acestei boli, as vrea sa amintesc caracteristicile
principale ale procesului sau :
–
dezordinea subterana, inconstienta si nedureroasa la inceput
–
dezvoltarea anarhica prin pierderea reperelor celulare
–
invadarea organismului prin colonizarea acestuia
–
colonizarea prin efractie a zonelor afectate
–
contaminarea organismului prin circuitul sangvin sau limfatic
–
moartea prin autodistrugere daca nu se intervine.
Avem aici descrierea
intregului proces psihologic care precede si pregateste terenul bolii.
Individul traieste intr-o zi un traumatism (sau o acumulare) emotionala sau
afectiva importanta si o inchide in interiorul sau. Prin forta, vointa,
educatie, credinta sau fuga, nu o lasa sa se exprime in mod real sau nu
recunoaste suferinta sa si mai mult chiar pierderea reperelor, distrugerea
profunda a convingerilor sau iluziilor pe care o reprezinta. Traumatismul este
resimtit inconstient ca o intruzie, o efractie interioara si unda de soc va
coloniza treptat constructia psihologica a persoanei.
Echilibrul interior al individului va pierde incetul cu incetul reperele, va
deveni haotic si cu tendinte suicidare pentru structura
fiintei (opus procesului alergic care nu e niciodata
canceros). Tot acest proces se d%zvolta contaminand capacitatea de a se bucura
de viata si emotiile (sistemul circulator) vor fi treptat impregnate de
amintirea traumatismului si vor lasa treptat locul sentimentelor sau emotiilor
care vor mina ele insele terenul. Toate acestea sunt inconstiente,
subterane si nedureroase pana in momentul in care totul explodeaza si
apar la lumina zilei.
Cancerul reprezinta, prin urmare, distrugerea programarii noastre interioare a
echilibrului si se exprima in principal prin prima zona afectata. Exprima
adesea rani pe care nu vrem si nu putem as le cicatrizam si care sunt adesea
asociate unui sentiment de culpabilitate. E vorba de un fel de autopedepsire
care se vrea definitiva, de un esec constant in fata vietii sau a alegerilor
din viata. Ce am ratat, de ce ma pedepsesc, ce imi reprosez atat de
profund ?
Suntem in prezenta ultimului strigat al Maestrului Interior pentru ca toate
celelalte au esuat sau au fost sufocate.
LEUCEMIA
Leucemia este cunoscuta
subnumele de cancer al sangelui. Aceasta maladie, caracterizata
prin inmultirea globulelor albe, are o origine necunoscuta pentru medicina
moderna.
Aceasta inmultire a globulelor albe debuteaza totdeauna in zona lor de
producere, adica in maduva osoasa sau organele limfoide.
Desi afecteaza frecvent copiii, aceasta boala afecteaza si adultii. Poate fi
lenta sau fulgeratoare. Tratamentele moderne reusesc sa reduca la tacere
aceasta boala in numeroase cazuri.
Leucemia ne vorbeste de dificultatea de a lasa viata sa circule in noi,
sau mai degraba de o pana interna care ne impiedica, interzice sau omoara viata.
Trebuie sa ne amintim ca globulele albe au un rol de aparare. Actiunea lor in
sistemul imunitar este major pentru ca sunt capabile sa ajunga in cea mai mare
parte a tesuturilor corpului pentru apararea contra agresiunilor. Dar in
cazul leucemiei, inmultirea lor si trecerea in sange, creeaza un
dezechilibru agresiv care saraceste sangele in globule rosii.
Si tocmai acestea sunt purtatoarele si cele care aduc viata (oxigenul) in
noi !
Ca toate cancerele, leucemia este rezultatul unei dezordini interioare. O cauza
care ramane de identificat in viata persoanei, a frapat-o cu o forta extrema si
a produs aceasta dezordine la nivelul cel mai profund pentru ca e vorba de
maduva osoasa, si destul de suptil pentru ca e vorba de sistemul limfatic. Sunt
prin urmare afectate structurile legaturii cu viata. In plus, cum sunt la
nivelul sangelui, ceea ce a fost destructurat are legatura cu bucuria de a
trai, dreptul la aceasta bucurie sau placerea de a trai. Aceasta destructurare
se produce din cauza unei dezvoltari excesive a apararii.
MONONUCLEOZA/MONONUCLEOZA
INFECTIOASA
Mononucleoza prezinta
multe similitudini cu leucemia. E vorba de un dezechilibru al globulelor albe
ale sangelui. Simtomele sunt si ele foarte asemanatoare (febra, oboseala,
umflarea ganglionilor limfatici). Dar exista doua diferente majore. Prima din
aceste diferente consta in caracterul viral si necanceros al mononucleozei.
Agresiunea vine din exterior. A doua diferenta vine din faptul ca, in
mononucleoza, inmultirea leucocitelor nu provine din maduva ci din structurile
limfoide. Structura profunda a persoanei nu este afectata, chiar daca un
nivel subtil (sistemul limfoid) a fost afectat.
Dinamica generala este aceeasi ca in cazul leucemiei. Suntem in prezenta unei
dificultati de a lasa viata sa circule in noi. Si aici, ceva din noi a decis sa
impiedice, sa interzica sau sa omoare viata. Diferenta consta
in profunzimea problemei. In cazul mononucleozei, agresiunea exterioara (virus)
semn al dezechilibrului in relatie cu viata si fericirea este datorat
celuilalt. Cu sigurata e vorba de o persoana care a trait una sau mai multe
situatii in care sentimentul de castrarea a fericirii a fost
puternic. Interzicerea sau impiedicarea de a se bucura de viata, de a lasa
viata sa vibreze in noi, sa se exprime, au venit din partea unei persoane
straine. Nu am fost recunoscut de un superior ierarhic ? Duritatea sau
excesul de autoritate au generat in noi o teama permanenta de repros ?
Suntem epuizati de a fi incercat in van sa facem bine sau placere, fara
efect ?
CEFALEELE/DURERILE
DE CAP/MIGRENELE
Durerile de cap, sau
cefaleele sau migrenele reprezinta adesea dificultatea noastra de a accepta
anumite ganduri, idei sau sentimente care ne deranjeaza sau constrang. Stresul,
situatiile contradictorii, ideile nedorite sau constrangerile exterioare sunt
tensiuni care se manifesta prin dureri de cap sau migrene. Atunci cand urmeaza
o anumita traiectorie a capului, plecand de la ceafa pentru a sfarsi spre
tample sau in dreptul ochilor, cand nu sunt direct intr-un ochi, sunt migrene
numite hepato-biliare. Ele insemana ca tensiunea este mai degraba de ordin
afectiv, sau ca trairea situatiei se face la nivel afectiv. Sunt mai degraba in
relatie cu lumea familiala sau intima.
Ma gandesc aici la Miriam care a venit sa ma vada pentru ca suferea de migrene
continue de mai bine de 20 de ani. Dupa ce am facut-o sa se gandeasca la sensul
migrenelor, ea a inteles ca existau din adolescenta timpurie. In acea vreme,
Miriam s-a opus violent ca fratelui sau mai mare cu 4 ani. Ea a inteles ca
acesta abuza de ea, de mai multi ani, conducand-o spre jocuri sexuale care, la
acea vreme nu aveau nici un sens pentru ea. Din acea zi, a avut mereu migrene.
A dus o munca de eliberare a acestor amintiri emotionale si de pe o zi pe alta
nu a mai avut nici o migrena. Si asta pentru multi ani.
Atunci cand durerile de cap sunt frontale, exprima adesea refuzul ideilor sau
ganduriloe, o incapatanare asupra ideilor actuale si admise. Sunt in legatura
cu lumea profesionala sau sociala si cererile acesteia in ceea ce ne priveste.
INSOMNIA/TULBURARI
ALE SOMNULUI
Tulburarile somnului si
insomniile semnaleaza foarte clar dificultatea de a inceta lucrul
constientului. Noaptea si somnul sunt de fapt domeniul inconstientului,
momentul in care constientul se opreste din a mai reactiona. Vizitiul lasa
haturile. Atunci cand suntem intr-o relatie cu viata in care totul
este gerat, verificat, stapanit, avem tendinta sa-i dam mai multa putere decat
e necesar Vizitiului, Constientului. Aceasta lipsa de incredere in viata ne
face sa avem din ce in ce mai multe dificultati in a delega, in a
lasa lucrurile sa se faca. Nelinisti, anxietati, temeri anticipate, griji
profesionale sunt acolo pentru a justifica, ba chiar agrava procesul. Atunci
apar tulburarile somnului. Gandirea nu-si inceteaza activitatea si uneori
ne trezeste de mai multe ori pe noapte.
Riscul consta in recurgerea la somnifere. De fapt acestea taie relatia cu
inconstientul si ne fac sa credem ca lucrurile au reintrat in normal.
Persoana are mai degraba nevoia sa gaseasca in ce mod va putea sa slabeasca
presiunea, sa se destinda. Trebuie sa accepte sa-si asume riscul de a se lasa
sa mearga din nou. Este necesara o munca de recapatare a increderii in viata,
in capacitatea noastra de a accepta de a nu gera tot sau de a tine tot. Trebuie
sa ne impacam cu acel bun simt care spune noaptea e sfatuitor bun. A
accepta din nou somnul ne poate permite sa gasim in noi numeroase raspunsuri la
dificultati care, paradoxal, ne impiedica sa dormim.
EDEMUL/
EDEMUL GLEZNEI/EDEMUL QUINCKE
Edemul este o infiltratie
de lichid seros intr-o zona sau un tesut al organismului. Aceasta infiltratie
produce o umflatura a zonei afectate (glezna, fata).Edemul insoteste in general
doua tipuri de dezechilibre. Semnaleaza fie prezenta unei reactii alergice la
ceva, fie o insuficienta cardiaca la persoanele in varsta. (glezne).Suntem in
prezenta unei reactii a organismului care se traduce prin invazia unei parti a
corpului unui lichid provenind din sistemul sangvin sau limfatic. Exista, prin
urmare, o pierdere a lichidului vital, care paraseste circuitul sau normal si
produce o umflatura, uneori periculoasa (Edemul Quincke) a zonei
infiltrate. Edemul apare in majoritatea timpului la persoanele hipersensibile,
reactive sau alergice.
Dupa partea corpului afectata, vom putea sa deslusim sensul de baza al edemului
care este cel al unei fugi de viata sau al unei pierderi interne de energie,
datorate in parte unei reactivitati excesive a persoanei. Edemul spune foarte
clar in ce punct da pe afara. Intensitatea reactiei exprima si
nevoia de a se proteja. Atunci cand, de exemplu, edemul se situeaza la picioare
sau glezne, ne vorbeste de incertitudinea asupra atitudinilor pe care trbeuie
sa le acceptam, despre lipsa de claritate a pozitiilor luate de ceilalti.
Atunci cand nu stim bine pe ce picior sa dansam cu aceste persoane, ni se
durifica gleznele si dispare toata supletea piciorului care devine dur. Acest
lucru inseamna ca prin tipul de exigenta si de reactie care este cel al
persoanei, ea se fixeaza, orice suplete devine imposibila sau dureroasa. Acest
tip de edem poate semnifica o slabiciune cardiaca. Aceasta slabiciune vine sa
se adauge sensului de pierdere a vitalitatii, sensului de fragilitate a vietii.
In cazul edemului Quincke, cea atinsa este fata, adica
identitatea. Trebuie sa ne intrebam despre afectarea eventuala a acestei
identitiati. Avem impresia ca nu putem fi noi insine, nu ne putem exprima si
trai liber ? Acest lucru ne exaspereaza cu riscul de a ne pune in
pericol (sufocare) ? Avem impresia de sufoacare a vietii, a cuplului, a
familiei, a muncii ? Trebuie sa reflectam…
BOLILE
AUTOIMUNE
Bolile autoimune sunt
boli in care organismul amesteca mai multe procese pentru ca tin in acelasi
timp de alergii, de inflamatii si de dinamica de tip canceros. Sunt boli de
aparare in care organismul nu mai recunoaste propriile celule si incepe sa le
distruga ca pe agenti straini si periculosi. Aceasta boala este degenerativa in
sensul in care nu mai respecta legile naturale de recunoastere organica.
Ne vorbesc de incapacitatea noastra de a ne recunoaste, a ne vedea sau a ne
accepta asa cum suntem. Aceasta dificultate este adesea agravata de cautarea
responsabilitatilor exterioare. Suntem in lupta cu lumea care nu ne intelege,
nu ne recunoaste, nu ne iubeste desi e vorba de fapt de problema noastra. Nu
mai gandim viata decat intr-o maniera maniseista, lucrurile nu pot fi decat
bune sau rele, si situatiile nu se traiesc decat in termeni de dreptate sau
nedreptate. Aceasta permanenta strategie conflictuala si de aparare compulsiva
ne duce la distrugerea noastra crezand ca distrugem lumea (pentru a ne apara si
nu pentru a face rau lumii).
OBEZITATEA/EXCESUL
DE GREUTATE
Obezitatea si excesele de
greutate sau ingrasarea sunt semnele insecuritatii materiale si afective in
raport cu viitorul apropiat sau indepartat. Inseamna si ca avem dificultati in
a integra diversele faze ale vietii noastre in care am intalnit lipsuri.
Suntem in prezenta unei insecuritati inconstiente, a unei frici adesea
neperceputa de lipsuri. Indivizii simt nevoia sa stocheze, pentru cazul in
care o sa ducem lipsa, sau pentru a evita reaparitia
lipsurilor. Al doilea tip de nesiguranta este in
legatura cu lumea exterioara. Teama de a trebui sa infrunte, sa riste sa nu
reuseasca, de a fi dezarmat ne duce la situatia de a stoca.
Astfel nu mai riscam sa fim dezarmati si in plus ne
permite sa punem grasime intre lume si noi, sa ne protejam printr-o
cantitate de carne sau de grasime. Grasii sunt adesea tandrii
si fragili si au o mare nevoie de a fi asigurati.
Ultimul tip de suferinta care se poate exprima prin ingrasare excesiva este mai
grav pentru ca este negativ. E vorba de o tentativa de denigrare a sinelui sau
de autopedepsire. Ne permite sa devalorizam propria imagine si sa putem astfel
sa spunem vezi bine ca nu arati bine, nu esti nici frumoasa, asa ca nu
te putem iubi. Incercam astfel sa uratim imaginea nostra fata de noi insine
dar si fata de ceilalti. Dar in spatele acestor 3 nivele de semnificatii,
exista o trauma comuna care este cea a relatiei afective cu mama (hrana) care
nu a fost echilibrata si pe care incercam sa o compensam. Atunci cand aceasta
componenta devine preponderenta, dinamica alimentara, bulimia sau anorexia devin
un mijloc suplimentar de a accentua mesajul.
CONCLUZII
In concluzia acestei
lucrari, as vrea sa revin asupra finalitatii si folosirii sale. Aceasta carte
nu are nici o pretentie de adevar absolut. E un simplu mijloc de decodare,
propus celor care vor sa incerce sa citeasca si sa inteleaga si altfel ceea ce
se numeste boala. Poate uneori parea excesiv, de a da un sens la
orice. Este adevarat si eu chiar sunt convins ca totul are un sens. Pentru mine
nu exista nici fatalitate nici hazard in ceea ce ne inconjoara. Una din
metodele de deschidere a constiintei individului trebuie sa treaca prin
acceptarea acestei idei. Anumite decodari propuse in aceasta lucrare vor parea
putin neclare, sau chiar eronate, iar acest fapt se justifica prin respingerea
ideii care o sustine. Nu este, de fapt, decat oglinda experientei mele si a
sensibilitatii si nu pretind ca aceasta e infailibila. Daca ideea de a reflecta
asupra manifestarilor vietii pe care le intalnim, isi face drum in urma acestei
lucrari, atunci scopul ei a fost atins. Daca poate ajuta unele persoane sa
inteleaga mai bine ce li s-a intamplat si sa nu mai fie victime, atunci scopul
a fost atins. Daca poate permite altora sa ajute persoanele in suferinta, sa le
dea un sens acestora, atunci scopul ei a fost atins.
La acest nivel de folosire, as vrea sa revin asupra unui fapt esential evocat
in deschiderea lucrarii, in preambul, adica e bine sa stim ca lectura
psiho-energetica asa cum v-a fost propusa, nu are sens decat daca simptomul sau
traumatismul s-au manifestat. Nu este un mijloc predictiv si o simpla grila de
lectura. Pe de alta parte, fiecare lectura a unui simptom sau traumatism nu e
corecta decat daca a fost plasata in sistem (osos, circulator, etc) sau in
locul (picior, brat) in care acest simptom sau traumatism se exprima. Ei bine,
va doresc o buna utilizare a acestui lexic pe care nu voi uita sa-l imbogatesc
de-a lungul experientei mele de munca in grup sau individual, pe care o voi
continua. Acest lucru imi permite sa constat in fiecare zi ca viata este o
gradina minunata de muncit, chiar daca uneori mai ploua si daca pamantul este
dur uneori. Acolo creste mereu ceva, care nu are alt scop decat de a se
indrepta in sus, de a iesi din tenebre pentru a merge spre lumina.